Balada unghiilor....P.S -Moarte unghiilor french-style!!!!

     Pentru ca aproape cu un an in urma ma amuzam cand sotul meu (inversunat militant impotriva prostului gust)  imi citea un articol cancan-esc in care se vorbea despre aparitia unei Academii de Unghii in Japonia, acum, nu exista zi lasata de la Dumnezeu sa nu-mi aduc aminte de asta.......Dimineata de dimineata, caniculara sau nu, de vara sau de iarna, in criza sau nu, cu euro si dolarul in crestere sau in scadere, cu sau fara Basescu, in metroul bucurestean pe care-l frecventez si eu zilnic cu sau fara voia mea, domnisoara sau doamna "ducatoare" la birou/serviciu/munca de orice fel, are unghiile facute FRECH-STYLE...La baza, conceptul asta, made in France, ca doar, na, asa ne zice si titlul, insemna, cand eram eu mai tanara, ceva pe alocuri dragut, lipsit de opulenta, discret, o manichiura unde nuantele pale se combinau intr-o maniera mai fericita sau nu...Ei bine, acum NU!!!!! Industria manichiurii a "evoluat", acu' tre sa ai gheara lunga, incovoiata, de cele mai multe ori falsa si vopsita in cel mai hidos mod cu putinta...baza unghiei de face galbuie, ca si cum ti-a prins-o cineva in usa, apoi spre varf adaugi o culoare contrastanta, eventual un verde sau un albastru electrizant, apoi presari cu floricele sau stelute dupa gust, bagi sub un aparat -cica-se usuca, mai stai o ora, mai pilesti, faci contract de service, trebuie sa mergi ulterior sa ti le intretina, platesti, ca, na, dai un ban dar stai in fata...apoi ajungi acasa si-ti racai masculul/ barbatul/sotul/iubitul/logodnicul pe spate....Toate astea se asezoneaza neaparat cu o pereche de balerini de plastic cu floricea de tabla, aceeasi nuanta cu unghiile, doar asa ne-au invatat predecesorii, de-alde madame Coco, care habar n-avea, fie vorba intre noi, cum se combina culorile, la naiba, alb si negru, crem, demodata si inapoiata...acum iese la iveala adevaratul stil, ziceam ca ne-a invatat sa asortam una cu alta, cat mai potrivit si mai cu bun gust.....
     Asadar, declar deschis in sesiunea plenului Academiei de Unghii pe tronsonul Costin Georgian-Unirii, razboi impotriva unghiilor french....
    Si pentru ca de ceva vreme blogul ochilor albastri n-a mai amintit nimic de ei, va spun ca sunt bine, in vacanta cu tati si cu bunicii, la plaja, , la topogane, la nisip, la casute, la volan la tati in masina, iar cand ne revedem, la sfarsit de saptamana, ii bate inima de sta sa-i sara din piept...ultima data, a fugit catre mine si mi-a spus, citez: " Tatan(Stefan) aie buba, mi-e dol de mami, bec(iubesc) pe mami, aie tandaiute(sandalute) si tace(face) caca..." .Busy blue-eyed boy!!!! Sper sa pot posta si poze cat de curand...
    Pana atunci, propun o rubrica in plus la Referendumul de duminica...cu intrebarea "Sunteti de acord cu interzicerea saloanelor de manichiura care spala creierul femeilor si-si bat joc de unghiile lor?" :)))))
 

Herastrau mon amour!

       Desi niciodata nu am vazut in parcul Herastrau decat un parc oarecare, nici pe departe cel mai reusit parc din  capitala, in ultimul timp, dincolo de putoarea insuportabila a lacului , inca de la ora 8 dimineata, dincolo de pestii decedati dar inca plutitori pana la descompunere, pe suprafata apei, dincolo de barurile si ele la fel de plutitoare pe pontoanele de pe marginile lacului unde poti cu usurinta sa bei o cafea cu  un sfert de salariu si sa te mai pui in tema cu ultimele fashion-style-uri al buricului de targ....asadar, dincolo de amanunte nesemnificative si chiar dincolo de faptul ca pe langa Herastrau imi tarasc pasii zilnic catre falnica si inaltatoarea cladire in care lucrez, unde steagul falfaie in valtoarea strasnica a statorniciei vechii garzi a poporului mandru si teapan.....God, somebody stop me!!!, dincolo de ele...ramane ceva frumos care-mi insenineaza diminetile taratoare catre birou...o fata, in jurul a 25 de ani, care merge si ea la un birou, cred, cu o trotineta...simpla, minunata, din aceea de care folosesc pustii de 7-10 ani prin parcuri...si in fiecare zi o vad    aproape la aceeasi ora, dand dintr-un picior cu aproape acelasi ritm...Ma gandesc zilnic ca ea nu se calca in picioare la scarile rulante ale metroului unde care ajunge primul e cel mai tare si nici nu cred ca adulmeca texte de Danielle Steel..caci asta se poarta acum prin metrou...sau Libertatea, sau sandalele de plastic , sau unghiile french-style, cat mai lungi, cat mai french si cat mai neinspirat colorate....
       Azi, pe langa ea, am mai zarit, pentru prima oara, un domn....da, asta numesc eu domn, nu pe baiatul cu creasta si fara par pe picioare reprezentativ tot pentru statia Aviatorilor sau Romana, ca doar, na, sigur e student pe la ASE....cam ca tot tanarul de azi care se respecta, un domn care alerga intr-un ritm lent in jurul lacului, un domn cu parul alb si mustata asisderea, care, dupa tricou, cred ca alergase azi mai mult decat am alergat eu in ultimii ani....si era foarte impacat cu ideea ca alearga, se simtea bine, mi-a amintit de cineva cunoscut....
       Pentru asta imi plac Herastraul si imprejurimile lui dimineata, cand le colind....pentru incantarea ca mai exista si altceva inafara tiparelor...de prost gust....

La multi ani!

        La multi ani noua si alor noastre, toate cele care ne definesc, la multi ani, atat de multi cat ne va mai da Dumnezeu degetul lui de care sa ne prindem si sa tot inaintam catre ceva cel putin la fel de frumos si de linistitor...la multi ani, atat de multi incat sa deschidem bine ochii si sa privim albastrul intens care ne-a unit definitiv...Stii si azi asa cum stiai si ieri si cum vei stii si maine ca mai vreau albastru in jurul si in sufletul meu, sau poate maro sau poate negru....asta ca sa pot darui si mai multa iubire fiecaruia dintre voi....si mai stii ca azi eu cel mai tare... la fel de mult cum si tu cel mai tare...
        Azi e azi de acum patru ani si asa va ramane mereu...