I'm cultural....

...sau altfel spus, am trecut de la bucatarie si tavile atat de dragi sufletului meu, formele de briose sau posh-urile pentru creme..la lectura...putina, e adevarat, dar suficienta cat sa-mi linisteasca setea de citit. Coincidenta face, sau nu, caci, uit mereu, eu nu cred in coincidente, sa fi procurat multe carti in ultimul timp, ceea ce nu se mai intamplase de multa vreme, iar pe mare parte dintre ele le-am "inghitit" dintr-o data....M-am abatut de la top 10-ul dintr-o postare anterioara...dar raman interesata de multe titluri de acolo, si am ajuns in alta parte...Am infulecat pe nemestecate "Calatorie intr-un picior" a Herthei Muller, "Portret in Sepia"-Isabel Allende, "Imparatul Mustelor"-Golding(care a fost o mare dezamagire pentru mine, nu cartea, ci momentul lecturii...as fi reactionat pozitiv la cartea asta daca o citeam acum 8-10 ani), o istorie a Tibetului, interesanta, o alta pespectiva asupra lui Dalai Lama, cam subiectiva ce-i drept, tinant cont ca am luat-o de pe raftul celui care-mi da "painica" sa bage familia la burtica, luna de luna....Acum plimb dupa mine "Dans dans dans"-Murakami si-mi face mare placere s-o citesc...merge cu vremea de afara, asa-mi da mie impresia....astea toate, evident , in statiile de metrou sau cand mai am in timpul zilei cateva clipe libere, in rest, raman o eterna consumatoare de Peter Pan, Povestea Jucariilor, 101 Dalmatieni, Soricelul de zapada, o vasnica cautatoare de ursuleti panda prin toate cartile din casa sau o vesnic neplictisita de a vedea aceleasi imagini, de cel putin 1 an incoace, din Pinocchio, clasicul lui Disney....
     Si nici nu-i rau...printre episoade de voma a la Tatanu, oboseala acumulata, lipsa de somn si treaba care niciodata nu se termina, o carte buna langa copilul tau e ca o melodie de jazz ascultata in semintuneric, la lumina lumanarilor, cu cel mai aromat ceai pe masa si cele mai pufoase perne in care sa te afunzi alaturi de omul drag sufletului tau.....

http://www.youtube.com/watch?v=SNk1HcZd-R0&feature=related

Mo Yan got the Nobel Prize!!!

De mai bine de 1-2 ore, de cand stateam cu sufletul la gura sa  vad cine castiga Nobelul pentru literatura anul acesta, de fapt, fie vorba intre noi, sa astept confirmarea ca va fi Mo Yan, citesc numai despre asta...si e ceva, un ceva ciudat care ma bucura tare..sa fie oare iar conexiunea cu China care se cam intrerupe lately, nu stiu de ce..pierd des semnalul, desi abonamentrul e platit.cu varf si indesat...Am trait momentul Gao Xingjian, cu ani in urma, un alt castigator al Nobelului, care a facut multe valuri, apoi s-a lasat tacerea, iar acum astept reactii noi, altele, poate aceleasi....Ceva ma face sa ma simt tare bine la auzirea acestei vesti....si sa recitesc Sorgul Rosu....si sa revad filmul regizat de Zhang Yimou...si sa, si sa.....
  THIS MADE MY DAY!!!

http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/sorgul-rosu

Si m-am facut si mai frumoasa...

Daca in postul anterior in care vorbeam despre frumusetea garantata venita natural dupa o cura serioasa de zacusca, pui cu susan , porc cu sos dulce acrisor sau prajiturele cu nuci si cereale, ei bine, iata ca nu a fost doar o intamplare....mi-s din ce in ce mai radianta...a trecut inca un weekend, in care, gata, orice s-ar fi intamplat, dupa toate indatoririle zilnice, duminica seara urma sa radiez, cu o masca pe fata, naturala, facuta de mine, cremuita cu un unt de corp frumos mirositor, iar unghiile erau pe cale sa fie manichiurite perfect si date cu rosu, unul pe placul meu, dar de data asta nu unul provenit de la bulion, ci chiar dintr-o sticluta magica....
....Rezultatul?

..dar in timp ce le faceam, ma gandeam cum sa ma organizez sa termin pentru a da si cu rosu pe unghii..
Timpul se scurgea, copilul necesita diverse, eu insa...

..ma ocupam de un rosu intens...iar era de la bulion....speranta murea usor usor....pana intr-un moment in care, copilul a adormit, soacra m-a ajutat sa strang si am zis, gata, asta este momentul...nails, here i come....insa am dat peste o postare a Laurei Sava si am sarit ca arsa si am ajuns ca hipnotizata in bucatarie unde am deviat iar de la subiect...

...din ultima suflare a dorintei mele de infrumusetare a iesit un clafoutis de pere si banane....

Darrrrrrrrrrrrr...manichiura a fost facuta tarziu in noapte...fara rosu, am adormit pe jos, langa copil si n-a mai fost timp si de rosu...noroc ca mi-am spalat parul....rosu ..azi..sigur...sau....

Zile libere, frumusete garantata!!!

    Pentru ca s-au implinit 63 de ani de la proclamarea marii Republici care da la gura lu' copilasu' meu sa manaca si el, am primit cateva zile libere, bune, frumoase, neasteptate, pentru care nu stiam cum sa trec mai repede pe hartie planuri peste planuri, sa nu uit ceva, sa fac nefacute, sa ma ocup si de mine si de ei, sa trag aer in piept si stau mai mult la orizontala, sa citesc, sa zburd mult cu copilul in parc..sa....sa...sa....Sa ajung la dna. Gabi sa-mi umble putin la breton ca a crescut prea mult si sa-mi mai cioparteasca putin firele rebele, sa-mi fac manichiura si pedichiura ca sa pot simti din nou fiorii frumusetii exterioare care sa imbete privirea sotului, sa execut niste exercitii cu greutatile la maini si la picioare ca sa intru din nou in cateva perechi de pantaloni preferate, astfel incat sa pot trage si fermoarul, sa cos frumos fetele de perne din living pentru a redecora canapeaua cu albastrul meu preferat..sa...sa...sa...

Rezultatul:

...acesta este bretonul asimetric, proaspat tuns, coafura noua, rezista chiar si la Londra....pe cel adevarat l-am executat eu, cu foarfeca de la bucatarie, cu care tai pungile si altele care nu se rup usor...

...aici e manichiura si putin in fundal se zareste si pedichiura, impecabile, lucioase, colorate, cu stelute, asa cum place mie sa vad prin metrou...a fost de lucru, nu gluma, de, baba sufera la frumusete...pe cele adevarate le-am taiat tot cu unghiera, in graba, zicand ca intotdeauna, lasa, e timp in weekend...

..sa se vada bine si pedichiura, sa nu ziceti ca am exagerat...

...reprezentare perfecta a unor abdomene si a unor coapse bine lucrate, cu toate cele patru greutati atarnate de maini si de picioare, fructificate intr-o zacusca care topeste grasimile vazand cu ochii....Cat despre exercitiile in sine, discutam alta data...

...imaginea odihnei la orizontala....am facut yoga si pilates si  iesit o budinca de paste cu crema de vanilie, scortisoara, coaja de lamaie si portocala de m-am umplut toata de zen.....

..si ca sa nu ziceti ca nu m-am organizat bine si ca n-am avut timp si pentru pernele albastre, iata....mission accomplished...albastre se facura....

Cert este ca familia a fost fericita, s-au golit cratitele, cu copilul am zburdat, ne-am jucat si am facut mai multe progrese decat mi-as fi imaginat, Republica s-a proclamat, gura lu' copilu si-a lu' sotu' au mancat...Ce sa-mi mai doresc??? E suficient pentru sufletul meu....

P.S: era sa uit..de citit chiar am citit, abatandu-ma cu gratie de la lista de 10 carti pe care trebuie sa le citesc curand, evident...pentru ca nu le am, pentru ca nu le pot achizitiona, pentru ca astept umila sa-mi fie imprumutate de prieteni etc....Am citit/inca citesc Pilea -Curzio Malaparte..o carte care-mi place mult, destul de dura, dar bine alcatuita...si am citit Calatorie intr-un picior-Herta Muller, o carte interesanta,  doar daca sunteti intr-o stare de alienare sau tindeti catre absconsuri si vreti sa intelegeti neintelesul, dar una peste alta...o carte bunicica...O sa incep Isabelle Allende-Portret in sepia, nu stiu de ce, cred ca o sa fie pe gustul meu....revin cu recenzia....Am incercat Etruscul-Waltari, dar nu-i pentru mine, nu acum...nu, clar nu merge nici cu zacusca, nici cu pui cu susan, nici cu cookies-uri cu nuci si cereale...Nu, cred ca mai trec ani si experienta pana la Etruscul.

Without words...

    Aseara, dupa indelungi negocieri despre cum, cand, cu cine, cu care dintre mingiute sa facem baie, ajungem in cada cu pricina, ne facem ritualul, suflam cu gura in apa ca sa iasa bolboroci, ne uitam cu atentie la periuta lu' tati, la toate lamele de ras, la diversele sapunuri din dotare, facem din nou inventarul celor necuvantatoare de pe marginea cazii, negociem din nou daca sa iesim sau nu din cada, cand, cum, cu care dintre mingiute, luam halatul pufos turcoaz pe noi, ne uitam in oglinda, radem, ne stergem repede, ajungem in camera si, deodata, nu stiu ce-mi vine, si-l intreb: Stefan, stii ce simte mama cand se uita la tine tine? Raspuns: Iubire!

...Si cu asta, am ramas fara cuvinte...chiar si atunci cand trebuia sa-l manuiesc pe Lester, leul care ne duce la culcare in fiecare seara si caruia i-am daruit aseara o mingiuta albastra.."sa fie si el fericit, mami.."

Si cu asta, va doresc tuturor, putina imaginatie, multa iubire...restul, vine de la sine....

http://www.youtube.com/watch?v=U8VHc49ZdP4