DEAR SANTA,

Vreau sa stii ca scrisoarea lui Stefan e pe frigider, sub magnetul cu ren, te rog s-o citesti atent pentru ca am trudit ceva timp la ea, asta e scrisoarea mea, a lu mama lu' Stefan si a lu' nevasta lu' domnu' profesor de ecuatii si integrale...Si sa mai stii, mosule, ca anul asta sunt foarte pretentioasa, vreau foarte multe lucruri si, spre deosebire de alti ani, vreau cam tot ce scrie pe lista...anul asta nu mai fac rabat, mosule, uite-te si la mine, ca-s mare si ma vad de oriunde, din orice multime....Deci...

Dear Santa,

1. Vreau sa dorm putin mai mult decat deloc
2. Vreau sa fac pipi intotdeauna la timp
3. Vreau sa nu mai suflu mucii nimanui macar pe perioada sarbatorilor
4. Vreau sa scot din vocabularul meu interjectia (nici nu mai stiu daca asta o fi?!?!?) "Shhh!!"
5. Vreau sa ascult multa muzica si sa mananc putin si bine
6. Vreau inapoi bretonul meu ciopartit
7.Vreau sa fiu in stare sa fac carnatii si sarmalele pentru sotul meu si pentru cei dragi
8. Vreau sa am rabdare infinita
9. Vreau sa fac tortul cu braduti si clopotei colorati pentru el
10. Vreau sa o tin la pieptul meu cat mai mult pe ea
11. Vreau sa am timp pentru toti, timp bun si de calitate, timp folositor, timp de joc si de joaca.
12. Vreau sa nu mai vreau atatea si sa ma uit in urma sa vad cat de frumos a fost anul asta, multa dragoste    si  noi patru intregiti

VREAU SA RESPIR SI SA MA BUCUR DE CEEA CE AM, SA MIROS COZONACII SI SARMALUTELE IN FOI DE VITA, SA ASCULT COLINDE.

UPDATES: Pentru ca postarea fusese inceputa cu cateva zile inainte, am lasat totul pentru a o termina azi, altfel, nu-si mai avea rostul....Intre timp au venit mai multi mosi, Stefan nu mai stie pe unde si incotro, nu stie la ce sa se mai uite, radiaza tot, suntem aici toti, cu bune si cu rele, ii pune pe toti sa asculte cum canta Gummy Bear si sa-l vada cu casca de pompieri, e inocent si crede in vise, in naluci si parca ne poarta si pe noi in lumea lui.
A venit Mos Craciun si la noi, cu daruri frumoase, eu sunt fericita, am primit si carti, si pentru mine si pentru Stefan, deosebite, minunate, abia astept sa le devorez....

CRACIUN FERICIT, PRIETENI!!!!

Prima-i cu emotii

Povestea incepe cam asa....Se iau intr-o seara geroasa de decembrie vreo 20 de gagalici mici mici, prichindei sculati din somn si dusi rapid la gustarea de dupa-amiaza, unde-si indeasa pandispanele pe gat sau, dupa caz, ling doar zaharul dupa ele..nu spui cine, stiu eu unu'...apoi sunt adusi in spatiul lor de joaca unde sunt axfisiati de oameni mari, curiosi, sfatosi, plini de idei, nervosi daca gagalica lor lasa vreo lacrima la vedere, amenintatori chiar daca au uitat cumva versurile valoroase pe care trebuie sa le rosteasca in fata Mosului, un tip de vreo 25-30 de ani pe care-l umfla rasul uitandu-se la el si la prietenii lui din gasca, cu care venise acolo, probabil in urma vreunui pariu pierdut la betia de cu o seara inainte...A fost prima serbare la gradinita la Stefan...Copii frumosi, inlacrimati, pierduti, speriati, ei spiridusi, ele printese, unele chiar sexy-printese, daca mi-amintesc de o fetita, Carina, frumusica foc, careia ma-sa i-a pus un costumas cu decolteu, cu maieu argintiu si colanti albi si papucei cu toculet si puf.....:(...Copilasi peltici, poezii care mai de care mai iernatice si mai in tema, care mai de care mai pe gustului mosului adolescentin care-si tragea de barba de plastic ca sa poata vorbi cu copiii..Emotia din ochii lor cand se uitau la vlajgan, inocenta lor si nimicnicia parintilor care-i impingeau sa-i fotografieze, sa-l pupe  pe mos, sa-i stea in poala, sa mai zica o data poezia.."zi-o, zi-o ca nu mai vezi in veci vreun cadou"..."Mami, imi curge nasul", "Fac pipiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii"...."Nu vleeeaaauuuuuuu!!" si alte clasice din astea....toate intr-un tablou colorat, in care piciul meu a aratat cam asa.....

Timid...

Speriat..

Trist...

Vesel...

Cu ei...

Cu noi...

Cu vlajganul...pardon, Mos Cracici...

Cu doamna..

..sau dansand, cantand, recitand....Il cucino, balerino, dansul lui preferat....

Cand am ajuns acasa i-am spus ca mi-ar placea sa nu se faca niciodata mare, sa ramana asa, sa-l vad schimband trairi inocente si crezand in imposibil, chiar si atunci cand se lupta cu Sharky si cu monstrii prin casa....cand tipa si zbiara si merge in patru labe descult pe gresie desi tuseste ca magarul.....
  Asta a fost primul episod....to be continued....

Breakfast at Dimulescu's

Asta, evident, pentru ca ce mi-s eu ce mi-e Audrey Hepburn, one and the same....Acum doua zile, bunicul i-a adus lui Stefan o cutiuta foarte foarte frumoasa cu coacaze rosii...si ambalajul si continutul erau minunate, insa nepotul le-a scuipat cat colo caci erau prea acre pentru gustul lui...Asa ca am fost in continuare o duoamna si m-am rasfatat cu cate un mic dejun ieri si azi, cam asa....Rasfatat adica pregatit in jur de 8 jumate dimineata si mancat pe la 10 si terminat la 10 si un minut.....rasfatul a fost mai mult pozatul...Si zic sa pohtiti si voi...asta inainte de sarmale, carnataraie, suncalaraie, caltabuciraie si altele dintre "cele cuvenite"...

NO 1: Iaurt cu biscuiti digestivi, fulgi de ovaz, cirese si coacaze confiate, coacaze rosii, putina putina putina halva presarata, fulgi de migdale, putina miere si putina scortisoara..

NO.2: Taitei (Tagliaterini) cu mac si zahar brun, coacaze rosii, fulgi de ovaz si fulgi de migdale.

Eu sunt eroina mea insami

    Cum lucrurile s-au mai asezat la noi, doar s-au asezat, veselia inca nu si-a gasit drumul inapoi pe Ciocarliei nr. 18, daca ieri intr-un moment tantrum de mare exceptiune, am crezut ca sunt o eroina, ca sunt o Ecaterina Teodoroiu mai inalta si mai tapana, azi m-am transformat in Margaret Thatcher revenita printre noi....Ieri a fost din nou cu galagie, cu mamzela mov care se trezea din 10 in 10 minute sa mai rada putin la noi si sa mai roada barele patutului in care doarme, cu juniorul cel viteaz care se lupta cu motanii prin casa, care umbla descult pe gresie pentru ca el este vrajitorul verde, care vrea couscous cu ou, dar nu mai vrea couscous, ci doar ou, apoi doar couscous fara ou, caruia ii este foame in permanenta, dar nu vrea niciodata sa manace ce ii dai sa manance, cu seniorul casei care ne-a aprovizionat camara ca in fiecare sambata, dupa care s-a gandit el mai bine ca nu mai avem nevoie de calculator in casa si l-a bulit nitel, apoi a mesterit din nou la el o zi si o noapte.....deci o zi obisnuita...in care, la pranz, cei doi copii maraiti care pe unde sa doarma..oriunde , dragii mei, oriunde....pai, oriunde, oriunde, dar cu mama sa fie...dar mama-i numa' una, ma gandeam....cum facem, cum rezolvam situatiunea...unu vroia in patul de jos, nu in ala de sus, apoi doar in ala de sus, cealalta vroia in brate, dar doar cu fata la el si se gatuia si se-nvartea si se zvarcolea...si am gasit solutia...amandoi in camera copiilor, unu in patul in care vrea el, cealalta in meitai, la mine in brate, unuia ii spuneam povestea lui Bambi, celeilalte ii dadeam sa manance; cum inchidea unu' ochii, ii facea celalalt mari, ba greseam povestea, ba se termina laptele....s-a terminat povestea, no 1 era cu ochii mici, no 2 ma ingana sa mai bolborosesc ceva...si mi-am amintit de scoala generala si de pasul strengarului la ora de educatie fizica, mai tineti minte...asta faceam, pe diagonala camerei pe ritmuri de dumtirirum tiririrum pam pum....am dat din ras in ras, in sughit, in tirirum pam pum, in Mos Craciun cu plete dalbe, Domn Domn sa-naltam....sa dormim, ma gandeam, n-ar fi mai bine???   No 1 respira greu si adormise bustean, am dat "sonorul" mai incet, nu ma puteam furisa din camera sa zburd pe hol in pasul strengarului, ca scartie usa si stric tot....Si tirirum pam pum inca vreo 10 minute si se inchid si cei mai fragezi ochi albastri ai familiei....Nici nu mai respiram, eram un Cristian Gog, un maestru al hipnozei care nu mai clipea, cea mai mica greseala strica toate realizarile din ziua respectiva, iar daca in momentul ala nu ma duceam sa "shu shu"un picut, mare rusinica era...S-a rezolvat cumva si venit ziua de azi, cand Margaret Thatcher a facut sos de usturoi cu iaurt si sos de mustar cu rodii pentru peste cu mana dreapta, in timp ce copilul era agatat in mei tai, iar genunchiul stang deschidea frigiderul sa scoata patrunjelul....A fost delicios, am mancat cu ghionturi, evident, intre timp multi s-au mai trezit si si-au dorit sa adoarma din nou, dar a fost bun, a meritat efortul....
   Sunt eroina mea azi si ruina altora...sunt si Scarlett O'Harra, asa ca "tommorow is another day.."

Mommy and the women become only human...

Gata cu magia, cu blandetea, cu pasarelele ce zboara prin apartament, cu inimioare si zambete la orice ora cu miros de scortisoara ce ne-mbie seara de seara (poeta tot raman,no matter what)...Gata cu imbratisarile si soaptele dulci ale Dimulescului junior si cu ganguritul fetitei mov din familie...gata si cu vocea mea, cu rabdarea mea, cu gatul meu, cu puterile mele, cu imunitatea mea si cu starea mea de bine....Momente, care trec si vin...Magiei i-a luat locul starea de furie cu care ne delecteaza Stefan de ceva vreme incoace, cu crize de isterie si cu refuzul de a face orice, chiar daca il rogi frumos sau daca ii impui ceva...Se rupe din nou in bucati tusind si dandu-si sufletul din el, e plin de bube ("si de mucegai"....asta cu poezia e in sange, n-am ce-i face :)), da, loveste, apoi vine si-mi spune ca ma iubeste si ca vrea sa stau cu el...si ma-nmoi....Domnisoara mov e pe val, vin dintii, curg balele, roade oase, pietre daca ai, se smuceste, se-nvarteste, apoi cade in bratele mele si adoarme razand in bratele mele..si ma-nmoi iar....Si moale cum sunt, vreau sa fac ceva, cat de mic, vreau sa termin o cana cu ceai sau sa termin randurile astea, dar nu va fi cu putinta...Vreau sa iau o inghititura de paine, dar nu-i cu putinta nici asta, am o durere cumplita in gat, imi tremura corpul de stari febrile, vreau, draga Mosule, atat vreau, sa nu mai dea nimeni cu ciocanul, DOAR o zi , atat, una singura, sa treca repede weekend-ul in care Dimulescu meu cel mare nu-i acasa si suntem doar noi 3, bolnavi copti , cu toane, funduri ridicate si fete in perna sau cearceaf.
   Si, draga Mosule, hai odata cu Craciunul ala, cu zurgalai si luminite, cu casa plina si cutii de cadouri, cu muzica buna si oameni dragi, hai, Mosule, hai, taraste-ti ciubotele si pan' la noi...

Coincidenta..sau nu...

De saptamani bune ma tot invart in jurul cozii sa scriu o postare lunga, pe alocuri documentata si in totalitate bazata pe experienta mea de mamiceala despre ce sa NU iei pentru ca NU iti vor folosi cu adevarat aproape NICIODATA, copilului tau mic/mare...Si credeti-ma, sunt muuuuuult mai multe decat cele de care chiar aveti nevoie....Piata e tentanta, marketingul in floare, noi destul de slabi incat sa cadem mereu in capcana reducerilor si a tentatiei de a achizitiona diverse.....Dar azi, pur si simplu intamplator...sau nu....cine ma cunoaste stie ca eu nu cred in intamplari intamplatoare, am rasfoit blogul Alpha Parent si mi-am dat o palma...e un blog de afara, cu multe care nu se potrivesc manusa la noi, dar bun de rasfoit zilnic, grozav chiar....Am dat peste postarea al carei continut coincide cu cel la care ma gandeam eu...DONT'UL din titlu m-a facut sa citesc si tare mi-a mai placut...Sunt putine parti cu care nu rezonez, dar merita citit, mai ales de cine inca nu a apucat sa aiba copii, poate intelege si nu-si mai umple casa cu 70% lucruri inutile si nefolositoare pe termen lung...nu ma vorbim despre mancatoare de foarte multi bani. Am sa dau link-ul aici, aruncati-va o privire, merita din plin...

http://www.thealphaparent.com/2013/03/timeline-of-parenting-products-you-dont.html

Curand, dar fara promisiune ca nu-s de cuvant in ultimul timp, vreau sa va spun cat de frumos poate fi cu al doilea copil - asta pentru ca din ce in ce mai multi cunoscuti si necunoscuti, prieteni, cunostinte cica chiar citesc mazgalelile astea, asa ca sa scriem si cu rost, zic - ca al doilea nu e scump si ca fara cateva "elemente" de crestere a copilului propovaduite peste tot, viata cu doi poate fi si usoara, financiar vorbind...Astept si rosii in cap, ca de obicei, dar sunt pregatita sa stau cu chieptul dezgolit in fata legumelor rosii..

Pasi siguri catre gratie si feminitate

Gratia si feminitatea nu si-au gasit niciodata un loc comod in persoana mea..poate o data sau de doua ori, dar si asa e mult. De aceea, chiar si acum, la 30 un picut, foarte un picut, de ani, bonus doi copii atarnati de mine, pe strada toata lumea mi se adreseaza cu apelativul "domnisoara". Neh, sunt iertati, prea putin imi  pasa, dar nici magulita nu sunt, asa cum mi s-a mai spus ca ar trebui sa fiu.
Asta cu gratia si feminitatea mi-a venit acum cateva zile cand am cumparat, dupa mai bine de 8-10 ani, o revista pentru femei, din aceea glamour, cu mult sclipici si multe trucuri de infrumusetare, prevenire a ridurilor si idei imbecile de varsat cardul tau si al sotului pentru tinuta care te reprezinta. Revista am cumparat-o pentru cadou, o bereta din lana pe care s-o reconditionez acasa, dar mi-am zis ca daca tot am si foile lucioase, le-am rasfoit putin. Cu fiecare pagina pe care o dadeam, simteam ca ma indepartez de lumea care ar trebui sa ma fascineze; nimic de acolo nu ma reprezenta, nici ideile, nici pozele, nici culorile, nimic, poate mai putin o pereche de jeansi si una de ghete Diesel, al caror pret mi-a sarit in ochi si odata cu el, si ochii din orbite. M-am scuturat putin, mi-am revenit si m-am gandit ce fac eu oare pentru frumusetea mea, pentru gratia mea, pentru scoaterea in evidenta a frumusetii mele.
S-o luam punctual...

1. TINUTA....dincolo de culori colorate, ghete impermeabile de zapada, codite, bentite sau caciuli colorate cu cate vreun ursulet accesorizat, un must have este bluza care se deschide repede...Nen,nenene..repede va mai ganditi la prostii...mereu inainte de plecarea din casa, cum pentru altele este retusul make-up-ului(care la mine lipseste cu desavarsire, make-up-ul, i mean, ca atare de retus nici nu discutam), este verificarea nasturilor, a capselor sau a fermoarului sau a gaurilor din bluza...ele trebuie sa existe in caz de criza violeta de foame....

2. ALIMENTATIA...un subiect foarte serios, mai mai ca-mi vine sa citesc studiile dlui Mencinicopschi..sigur nu i-am scris bine numele, iertare- dar nici ca ma uit cum se scrie- doar ca n-am s-o fac.....un lucru e cert..orice mananc, trebuie OBLIGATORIU inghitit intreg, pe fast forward, eventual galgait un pahar de apa  dupa, sa alunece mai bine...A, pozitia corecta de servire a mesei este, desigur, in picioare, eventual in usa frigiderului, sau aplecata peste vreo tava scoasa proaspat din cuptor...CE mancam? Aici nu glumesc, de principiu consum sanatos,facut exclusiv de mine sau de cei apropiati, proaspat, preparat zilnic....si, pentru putina sare si piper, pana mai acum cateva zile, meniul era musai incununat de niscaiva eugenii sau cate un croissantel mic mititel.....ADIO si n-am cuvinte!!!!

3. COIFFURE SI UNGHIUTE.....asta cu coafura e tare dureroasa...mi-e tare dor de bretonul meu frantuzesc si de bobul meu proaspat ca painea calda, mereu aranjat din perie sau din placa,de fetisoara lui( a mea), spuma laptelui, inlocuite rapid de o coama prinsa in elastic, pe care daca apuc sa-l scot din par, odata cu el smulg si cel putin doi trei pumni de fire...pe care prefer sa le smulg din pumnul meu decat din gura fii-mi. Coiffura rezista, deci ,cu spor in Pantelimon, atat timp cat este camuflata de vreo caciula, bentita, codite sau covrigul prins in elastic....de multe ori, din ala de borcane....mereu cumpar seturi de elastice de par, niciodata nu stiu unde le-am pus si tot la alea din bucatarie ajung...o duoamna, ce mai....
Unghiutele sunt ceva mai fericite, uneori mai primesc cate o spoiala neagra sau rosie, sunt ingrijite in sensul acela decent, taiate si frumusele...prietenoase si cu copiii mei care n-au nevoie de zgarieturi in urechi seara la baie si cu bucataria , vesnica mea camera de trandaveala....

4. ODIHNA SI SOMNUL DE FRUMSETE...Gandeste, gandeste, gandeste....mmmm, well, this is embarrasing, no results found, try to restart your session again.....
try again......
try again....
try again....

SORRY, TRY AGAIN LATER....LIKE IN 20-25 YEARS FROM NOW ON.....

Jos Eugenia, jos biscuitii, traiasca scarile blocului!!!!!!

Cum zilnic ma plimb prin cartier ca o canguroaica ce sunt, cu copilul cel mic la purtator, alta treaba n-am decat sa rontai diverse in capul lui, al copilului, zic...adica al ei...si uite asa capul ei e plin de frimituri de eugenii -de cele mai multe ori-, de cate un pateu, nuga, biscuitei, croissant si lista poate continua...Zic sa ne oprim DE AZI!!!!! ca jale cumplita o apuca pe biata mamuca atunci cand vede cum coapsele, abdomenul si picioarele iau forma de croissant si de eugenii...Nu ca ar fi avut vreodata forma de sticksuri - astea nu mi-au placut niciodata- doar ca fie Craciunul, fie Revelionul, fie zi mare de sarbatoare, fie ce-o fi....sa nu se mai lipeasca vreuna de mine....N-o sa tin dieta, nici vorba, Violeta inca suge si sufletul din mine, dar eugeniilor si biscuitilor o sa le declar razboi. In sabii o sa ne taiem si in palose o sa ne luptam, de data asta le vin de hac....Si ca sa incununam lupta apriga, nici liftul nu mai exista pentru mine....pe jos, pe jos la lupta, soldata!!!!!!!!!!!!!! Le inrosesc in sus si in jos zilnic,ca de iesit in parc la alergat nu ma vad in stare pe vremea asta...stiu ca pot, dar am niste limite limitate acum si ma multumesc cu mai putin..

Sa-mi fie de bine si de lunga durata!!!!!

Deviza zilei:  NO MORE!!!

Magic dialogue...

Stefan: Mami, mi-e teama...
Eu: De ce iti este teama?
Stefan: Mi-e teama...
Eu: Si mie mi-e teama uneori, dar vorbesc despre ea si-mi trece pentru ca stiu ca sunt oameni langa mine care ma asculta si ma ajuta.
Stefan: Mami, tie, teama??? Tie nu ti-e teama..
Eu: Ba da, uneori mi-e foarte teama.
Stefan: Violinei ii este teama?
Eu: Da, si ei ii este, dar inca nu ne poate spune...ea ne transmite altfel ca ii este teama..
Stefan: Mami, sa nu pleci de langa mine niciodata decat daca te duci la Vio, daca ii este teama...ea e mica si trebuie sa ai mai multa grija de ea....

Si iata cum de data asta inima mea rupta din nou, dar acum de iubire multa, multa, multa..