Poveste...

Seară de seară, pe lîngă răsfoitul, lecturatul, re-lecturatul, spusul pe dinafară al unor povești clasice, dintre care primul loc îl ocupă detașat Pisicile Aristocrate, în ultimul timp, in lista noastră s-a strecurat o poveste noua, cu care ne obișnuim și care devine obișnuință și pe care , poate, odată o vom pune pe hîrtie....

Ștefan....Mami, unde e bebe? Arata-mi!
Eu......E la mine in burtică. Uite, pune mîna.
Ștefan.......Unde? Nu văd....Aici? Mami, pune păturica sa fie cald.
Eu....Bebe e bine acolo, fara păturică...Și tu ai fost acolo, nu de mult...
Ștefan....Da? Cînd?
Eu...Acum 3 ani, cand Doamne Doamne a crezut că mami si tati au nevoie de un pui lînga ei...Uite, acum, iar  s-a uitat la noi și a văzut că tu ai putea să te descurci minunat ca frate mai mare...Poți să mă ajuți sa am grijă de bebe?
Ștefan.............Da, dar cred că eu pot singur....
Eu....Sigur, poți și singur, mami doar te ajută cand o să ai nevoie...Ți-ar plăcea sa ai un frățior sau o surioară?
Ștefan..........Vreau băiețel și fetiță...

Well....mi-a spus cineva, odată, să asculți vocea copilului pentru că ea întotdeauna spune adevărul, asta doar dacă vrei să-l asculți, să-l auzi....așa că...așteptăm provincia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Frumos, frumos, mult frumos...printre vreascuri

Azi fac o retrospectiva a ceea ce-mi zbarleste simturile in ultimul timp si chiar si a ceea ce ma impinge sa judec si sa rad, sa nu inteleg....dar sunt atat de impacata cu asta, inca n-o sa ma mustruluiesc prea aspru...
Pare masochist faptul ca mi-au venit ideile astea in timp ce lucram cu sarg si fara sovaire la o traducere a raportului Partidului Comunist Chinez, raportul Dumnezeului pe pamant, al lor, al celor care conduc lumea din spatele unor munti de bani, al celor care arunca intr-un plic luna de luna si la gura lu' famelia mea, mare in devenire, cativa verzisori sa prajesc o ceapa la copilasu' meu in ceasul serii....Pierduta printre randuri in care bolboroseam despre importanta vitala a unei economii bazate pe factorul uman care deriva din munca depusa , fara sovaire, pe altarul partidului care trebuie conservat intr-o umbra de vindecare a nevoilor date de armata populara care si ea, la randul ei, apara , fara sovaire, intru binele conducatorilor pudrati si coafati special pentru evenimentul numarul 1 mondial......... huuuuuu, sa expir ca ma sufoc, mi-am amintit, de fapt,m-am contopit in frumosul care ma incearca de ceva vreme....Si am dat drumu' la asta...

http://www.youtube.com/watch?v=KUXGVfmrEN4


...apoi m-am uitat minute in sir la o fotografie....la asta....

....mi-am amintit de comicul situatiei din metrou, zi de zi, dimineata de dimineata, cand nu pot sta cu ochii in cartea mea...am ajuns la Conjuratia Imbecililor....dar visez inca cu ochii deschisi la Umbra vantului a lui Zafon...pentru ca privirea imi este atrasa de.....

....apoi am gasit preocupare in familie pentru Craciun....abia astept sa iasa asta....

....si in final mi-am mangaiat pantecul in care creste acum o noua viata...Si asta a fost portia de frumos azi...ha,ha  a iesit soarele afara si da culoare frunzelor aramii....

Sa incheiem corespunzator, inainte de a reveni la bunastarea globului odata cu alegerile prezidentiale din Marea Republica, mama noastra a tuturor......

http://www.youtube.com/watch?v=P4HaX6v04fU&feature=related

Eu vs. Fashion

Iubesc toamna asta mai mult decat oricand, imi place ca ploua, ca s-au aramit frunzele copacilor, ca bate vantul, ca e un covor multicolor peste tot pe jos, ca punem plapuma pe noi si ca ne imbratisam mai mult, ca stam in casa si desfasuram activitati care mai de care si poate pe toate deodata si as mai putea adauga inca pe atat de multe ca-uri, dar.....asta doar eu cu mine si cu ei, in rest....dimineata nu am avut timp sa ma uit pe fereastra la frunze si la veverita jucausa din curtea interioara pentru ca ma chema un prieten mai vechi, il/o(habar n-am) cheama Max Mara, apoi de activa ce sunt in bransa, n-am facut cativa pasi ca striga dupa mine disperat si Versace, apoi ca intr-un labirint din care nu reuseam nici chip sa gasesc scaparea, m-a prins de mana Eremenegildo Zegna si apoi, epuizata doar de ideea in sine, am cazut lata intr-un botique stilat de pe    Calea Victoriei, plin ochi cu sosoni si ciubote de sute si mii de euro safteaua.....
    S-o luam cu inceputul...a fost odata, undeva prin iarna trecuta, una bucata toala, respectiv geaca de puf de gasca rara, cu blana de miel schingiuit la taiere, cu functii duble si genti de depozitare in dotare, in winter collection-ul din mid-winter-ul last year-ului, dupa cum mentionam mai sus, care a atras-o pe o doamna si care timp de un an n-a mai avut liniste ca nu a posedat asa ceva...Doamna mi-e stapana, iar eu sclava ei, daca nu inca, ma transform cat de curand, oricum, freamata de vreo 3 luni incoace si gurita nu-i mai tace ca sa cautam geaca cu pricina, care trebuie sa fie lunga si bleumarin, puful sa nu fie prea mult si nici prea putin, iar culoarea gentii de depozitare a toalei sa fie in contrast cu toala....pfffffffffff....Si tot de vreo 3 luni incoace, precum Miorita din balada cu pricina, ma zbat si dau din coate sa gasesc cojocu'...si suna la Roma si suna la Verona si suna la Milano, la Bucarest, Tokyo, Shanghai, calculeaza diferente de fus orar, incearca si la New York(asta-i ultima gaselnita) si preseaza mapamondul sa-i gaseasca cucoanei UNICA geaca din lume care i-ar putea tine vreodata de cald...Nici chip, se da ca painea calda si nici nu-i decat vreo 800 euro bucata....ei, na niste firfirei, acolo, doar ca collection-ul de anul trecut cica nu da bine sa se repete si anul acesta....Mid winter-ul asta e altfel decat anul trecut, e cu geci mai scurte si mai chinchi, ceva mai scumpe pentru ca breteluta de la talie asigura protectie extra si senzatie de prospetime dupa ce consumi usturoi din plin la masa de pranz...Nu e bine, nu vrem mai scurte, noi o vrem pe aia de anul trecut, sa fie lunga si bleumarin si cu geanta....poate o mai au totusi la Verona unde a fost zarita de papparazzi in august anul acesta, insa, desi a fost data in urmarire generala, n-a fost sa fie, ne-a scapat....Sun totusi la Verona sa gasesc fugara, ma chinui putin cu o doamna care-mi rostea la infinit ca parla inglese just few....spre mai deloc....nu se poa' cucoana....rezolvam, tu parleste in italiana ca eu iti turui in engleza, sau rumena sau cineza, numa' da-ne pufoaica sau ne ai  pe constiinta cat de curand.....NU, n-a fost chip nici asa.....Cu lacrimile siroind din ochii mici si migdalati ai pretenei, dam sa iesim din povestea fara final, deschid usa magazinului Max Mara, pasesc pe trotuar, iau o gura de aer proaspat dau sa fac un pas si aud....Ana, vino, am vazut ceva....am inghetat, a trebuit sa ma intorc, acum ma gandesc..trebuia sa-i spun ca sunt superstitioasa, ca eu nu ma intorc niciodata din drum....intram , de, doamnele din magazin, singurele care cred ca pasesc vreodata pe acolo, vreo 6 la numar, intr-un magazin unde cred ca au intrat 6 persoane de cand a luat el fiinta....sar din nou pe noi sa ne mai ajute putin, poate poate golim vreun card de cateva mii de euro sa mananca si gura lor luna asta vreun comision....probam vizoni, fulare din casmir veritabil, manusi din oaie bearca, pantofi tip barbatesc, cool, nu alta, dintr-o piele atat de rara incat nici ele nu-si mai aduceau aminte carui mamifer ii apartine, dar erau de exceptie pentru ca era 4560 Ron perechea.....ceea ce ii facea relativ accesibili.....si la indemana...NU, niciunul dintre aceste produse nu erau geaca noastra careia ii mai inchinam un imn si pentru care inca mai stoarcem o lacrima....Dau buzna afara din magazin si aproape ca alerg catre masina si incui zavorul sa blindez geamurile si sa ma ascund jos jos jos sub scaunul din fata, sa-mi pun mainile la urechi si sa ma intorc la birou....Nu , nu e masina mea, nu am cheile, e a stapanei, care odata smulsa din bratele calde si tandre ale lui nenea asta Max sau Mara sau whatever his/her name is, face doi pasi si-l vede pe Dumnezeul curelelor si al gentilor si al altor toale...VERSACE...sar peste episod...chinuitor,,,caldura mare in magazin, 5 produse intr-o  incapere de 200 m patrati, 5 produse care costau cat toata averea mosilor si stramosilor familiilor noastre la un loc, oglinzi peste tot, intorc capul si-mi surprind privirea....palida, ma uit la ciubotele mele ponosite in valoare de doar cativa zeci de lei, la parpalacul meu adorat, cadou de la sotul meu...un sot lame-type care-mi face cadouri ieftine si care pariez ca va ridica o spranceana diseara cand ii voi spune ca iar mi-am petrecut ziua la Max Mara....intrebandu-ma daca este vreo banca, vreun Minister sau vreo alta institutie pe unde, de altfel, ar trebui sa fac treaba dimineata...da, dragul meu, este Ministerul Frumusetii....dar de unde sa stii tu toate astea???
Eram lihnita de foame, leoarca de obseala, dar am gasit o ultima bucata de putere sa-l vizitam si pe Zegna....unul pe care, infiorator, dar il mai cheama si Ermenegildo....Ermenegildo.....patetic....unde nu mai stiu ce s-a intamplat, mi s-a rupt firul....am ramas doar in dreptul geamului , ca un copil, aproape cu nasul lipit cautand cu privirea frunze aramii pe strada...dar NU....frunzele acolo, in lumea asta, pe susaua centrala pe unde trece burghezia, sunt adunate repede, facute gramezi si aruncate in tomberoane...mama lor de frunze......
              THE END....CAT E CEASUL? LA NOI E 3, CRED CA AU DESCHIS SI LA NEW YORK, MA DUC SA DAU UN TELEFON...ALO, MAX MARA??? NICE TO MEET YOU....YOU ASSHOLE!!!!!!!!

I'm cultural....

...sau altfel spus, am trecut de la bucatarie si tavile atat de dragi sufletului meu, formele de briose sau posh-urile pentru creme..la lectura...putina, e adevarat, dar suficienta cat sa-mi linisteasca setea de citit. Coincidenta face, sau nu, caci, uit mereu, eu nu cred in coincidente, sa fi procurat multe carti in ultimul timp, ceea ce nu se mai intamplase de multa vreme, iar pe mare parte dintre ele le-am "inghitit" dintr-o data....M-am abatut de la top 10-ul dintr-o postare anterioara...dar raman interesata de multe titluri de acolo, si am ajuns in alta parte...Am infulecat pe nemestecate "Calatorie intr-un picior" a Herthei Muller, "Portret in Sepia"-Isabel Allende, "Imparatul Mustelor"-Golding(care a fost o mare dezamagire pentru mine, nu cartea, ci momentul lecturii...as fi reactionat pozitiv la cartea asta daca o citeam acum 8-10 ani), o istorie a Tibetului, interesanta, o alta pespectiva asupra lui Dalai Lama, cam subiectiva ce-i drept, tinant cont ca am luat-o de pe raftul celui care-mi da "painica" sa bage familia la burtica, luna de luna....Acum plimb dupa mine "Dans dans dans"-Murakami si-mi face mare placere s-o citesc...merge cu vremea de afara, asa-mi da mie impresia....astea toate, evident , in statiile de metrou sau cand mai am in timpul zilei cateva clipe libere, in rest, raman o eterna consumatoare de Peter Pan, Povestea Jucariilor, 101 Dalmatieni, Soricelul de zapada, o vasnica cautatoare de ursuleti panda prin toate cartile din casa sau o vesnic neplictisita de a vedea aceleasi imagini, de cel putin 1 an incoace, din Pinocchio, clasicul lui Disney....
     Si nici nu-i rau...printre episoade de voma a la Tatanu, oboseala acumulata, lipsa de somn si treaba care niciodata nu se termina, o carte buna langa copilul tau e ca o melodie de jazz ascultata in semintuneric, la lumina lumanarilor, cu cel mai aromat ceai pe masa si cele mai pufoase perne in care sa te afunzi alaturi de omul drag sufletului tau.....

http://www.youtube.com/watch?v=SNk1HcZd-R0&feature=related

Mo Yan got the Nobel Prize!!!

De mai bine de 1-2 ore, de cand stateam cu sufletul la gura sa  vad cine castiga Nobelul pentru literatura anul acesta, de fapt, fie vorba intre noi, sa astept confirmarea ca va fi Mo Yan, citesc numai despre asta...si e ceva, un ceva ciudat care ma bucura tare..sa fie oare iar conexiunea cu China care se cam intrerupe lately, nu stiu de ce..pierd des semnalul, desi abonamentrul e platit.cu varf si indesat...Am trait momentul Gao Xingjian, cu ani in urma, un alt castigator al Nobelului, care a facut multe valuri, apoi s-a lasat tacerea, iar acum astept reactii noi, altele, poate aceleasi....Ceva ma face sa ma simt tare bine la auzirea acestei vesti....si sa recitesc Sorgul Rosu....si sa revad filmul regizat de Zhang Yimou...si sa, si sa.....
  THIS MADE MY DAY!!!

http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/sorgul-rosu

Si m-am facut si mai frumoasa...

Daca in postul anterior in care vorbeam despre frumusetea garantata venita natural dupa o cura serioasa de zacusca, pui cu susan , porc cu sos dulce acrisor sau prajiturele cu nuci si cereale, ei bine, iata ca nu a fost doar o intamplare....mi-s din ce in ce mai radianta...a trecut inca un weekend, in care, gata, orice s-ar fi intamplat, dupa toate indatoririle zilnice, duminica seara urma sa radiez, cu o masca pe fata, naturala, facuta de mine, cremuita cu un unt de corp frumos mirositor, iar unghiile erau pe cale sa fie manichiurite perfect si date cu rosu, unul pe placul meu, dar de data asta nu unul provenit de la bulion, ci chiar dintr-o sticluta magica....
....Rezultatul?

..dar in timp ce le faceam, ma gandeam cum sa ma organizez sa termin pentru a da si cu rosu pe unghii..
Timpul se scurgea, copilul necesita diverse, eu insa...

..ma ocupam de un rosu intens...iar era de la bulion....speranta murea usor usor....pana intr-un moment in care, copilul a adormit, soacra m-a ajutat sa strang si am zis, gata, asta este momentul...nails, here i come....insa am dat peste o postare a Laurei Sava si am sarit ca arsa si am ajuns ca hipnotizata in bucatarie unde am deviat iar de la subiect...

...din ultima suflare a dorintei mele de infrumusetare a iesit un clafoutis de pere si banane....

Darrrrrrrrrrrrr...manichiura a fost facuta tarziu in noapte...fara rosu, am adormit pe jos, langa copil si n-a mai fost timp si de rosu...noroc ca mi-am spalat parul....rosu ..azi..sigur...sau....

Zile libere, frumusete garantata!!!

    Pentru ca s-au implinit 63 de ani de la proclamarea marii Republici care da la gura lu' copilasu' meu sa manaca si el, am primit cateva zile libere, bune, frumoase, neasteptate, pentru care nu stiam cum sa trec mai repede pe hartie planuri peste planuri, sa nu uit ceva, sa fac nefacute, sa ma ocup si de mine si de ei, sa trag aer in piept si stau mai mult la orizontala, sa citesc, sa zburd mult cu copilul in parc..sa....sa...sa....Sa ajung la dna. Gabi sa-mi umble putin la breton ca a crescut prea mult si sa-mi mai cioparteasca putin firele rebele, sa-mi fac manichiura si pedichiura ca sa pot simti din nou fiorii frumusetii exterioare care sa imbete privirea sotului, sa execut niste exercitii cu greutatile la maini si la picioare ca sa intru din nou in cateva perechi de pantaloni preferate, astfel incat sa pot trage si fermoarul, sa cos frumos fetele de perne din living pentru a redecora canapeaua cu albastrul meu preferat..sa...sa...sa...

Rezultatul:

...acesta este bretonul asimetric, proaspat tuns, coafura noua, rezista chiar si la Londra....pe cel adevarat l-am executat eu, cu foarfeca de la bucatarie, cu care tai pungile si altele care nu se rup usor...

...aici e manichiura si putin in fundal se zareste si pedichiura, impecabile, lucioase, colorate, cu stelute, asa cum place mie sa vad prin metrou...a fost de lucru, nu gluma, de, baba sufera la frumusete...pe cele adevarate le-am taiat tot cu unghiera, in graba, zicand ca intotdeauna, lasa, e timp in weekend...

..sa se vada bine si pedichiura, sa nu ziceti ca am exagerat...

...reprezentare perfecta a unor abdomene si a unor coapse bine lucrate, cu toate cele patru greutati atarnate de maini si de picioare, fructificate intr-o zacusca care topeste grasimile vazand cu ochii....Cat despre exercitiile in sine, discutam alta data...

...imaginea odihnei la orizontala....am facut yoga si pilates si  iesit o budinca de paste cu crema de vanilie, scortisoara, coaja de lamaie si portocala de m-am umplut toata de zen.....

..si ca sa nu ziceti ca nu m-am organizat bine si ca n-am avut timp si pentru pernele albastre, iata....mission accomplished...albastre se facura....

Cert este ca familia a fost fericita, s-au golit cratitele, cu copilul am zburdat, ne-am jucat si am facut mai multe progrese decat mi-as fi imaginat, Republica s-a proclamat, gura lu' copilu si-a lu' sotu' au mancat...Ce sa-mi mai doresc??? E suficient pentru sufletul meu....

P.S: era sa uit..de citit chiar am citit, abatandu-ma cu gratie de la lista de 10 carti pe care trebuie sa le citesc curand, evident...pentru ca nu le am, pentru ca nu le pot achizitiona, pentru ca astept umila sa-mi fie imprumutate de prieteni etc....Am citit/inca citesc Pilea -Curzio Malaparte..o carte care-mi place mult, destul de dura, dar bine alcatuita...si am citit Calatorie intr-un picior-Herta Muller, o carte interesanta,  doar daca sunteti intr-o stare de alienare sau tindeti catre absconsuri si vreti sa intelegeti neintelesul, dar una peste alta...o carte bunicica...O sa incep Isabelle Allende-Portret in sepia, nu stiu de ce, cred ca o sa fie pe gustul meu....revin cu recenzia....Am incercat Etruscul-Waltari, dar nu-i pentru mine, nu acum...nu, clar nu merge nici cu zacusca, nici cu pui cu susan, nici cu cookies-uri cu nuci si cereale...Nu, cred ca mai trec ani si experienta pana la Etruscul.

Without words...

    Aseara, dupa indelungi negocieri despre cum, cand, cu cine, cu care dintre mingiute sa facem baie, ajungem in cada cu pricina, ne facem ritualul, suflam cu gura in apa ca sa iasa bolboroci, ne uitam cu atentie la periuta lu' tati, la toate lamele de ras, la diversele sapunuri din dotare, facem din nou inventarul celor necuvantatoare de pe marginea cazii, negociem din nou daca sa iesim sau nu din cada, cand, cum, cu care dintre mingiute, luam halatul pufos turcoaz pe noi, ne uitam in oglinda, radem, ne stergem repede, ajungem in camera si, deodata, nu stiu ce-mi vine, si-l intreb: Stefan, stii ce simte mama cand se uita la tine tine? Raspuns: Iubire!

...Si cu asta, am ramas fara cuvinte...chiar si atunci cand trebuia sa-l manuiesc pe Lester, leul care ne duce la culcare in fiecare seara si caruia i-am daruit aseara o mingiuta albastra.."sa fie si el fericit, mami.."

Si cu asta, va doresc tuturor, putina imaginatie, multa iubire...restul, vine de la sine....

http://www.youtube.com/watch?v=U8VHc49ZdP4

Perfect Sunday morning..

Dupa o sambata reusita, plina de activitati, dar toate facute pe rand, mancare buna, bunica venita de Corabia, nepot fercit, soare afara, a venit randul duminicii...ultima din septembrie..un vis de duminica, si uite asta numesc eu fericire: mama trezita dimineata la 9 jumate', ceea ce, fie vorba intre noi....happens once in a lifetime, timp in care copilul vorbeste cu tati si cu bunica in soapta sa nu ma trezeasca, cafea calda cu lapte adevarat, de la vaca, chec delicios cu nuca, copil fericit ca Mutulica se plimba cu o masina de curse, mama fericita ca si el bea lapte adevarat de vaca, nepasteurizat, copil iesit afara intr-o salopetica frumoasa cu winnie the pooh, fara pampers, pentru ca atunci cand vine "pitu''', strigam la bunica: pitiuuuuuuuuuuuu...si mergem repede la copacel, tata care face piata constiincios si merge in parc dupa copil sa tarsaie masina de curse si sa-l aplaude pe Mutulica care in sfarsit stie sa stea cum trebuie astfel incat sa nu cada....mama, care dupa ce termina de definit fericirea merge si-si asterne toata dragostea intr-un risotto perfect cu putin curry si un rasol de manzat marinat de aseara in iaurt si miere, definitiveaza salata de cruditati si incalzeste puiul cu ananas ca sa-si imbie oamenii dragi veniti de la munci grele din parc.....
HAPPINESS REALLY NEEDS JUST A FEW THINGS TO MAKE IT HAPPENED....

http://www.youtube.com/watch?v=eF_CQGHqzts&feature=fvwrel

Domnul caca si mingiuta roz...

Stefan, sensibil posesor de ochi albastri, este mai nou colectionar infocat de mingiute multicolore...ori de cate  ori plecam la plimbare, ne oprim si la tonomatul cu mingiute, "doar ne uitam acum, mami, nu luam, maine luam"..Uneori luam maine, alteori nu..cert este ca a ajuns deja pe la 40 de bucati...Si este foarte incantat si le tine in brate in fiecare zi si sunt nelipsite cand ne uitam la desenele cu Miki Mouse sau la cele cu Capitanul Jake si le adunam (le...as in eu si tati) de pe sub dulapuri pe masura ce mai sunt aruncate pe acolo etc...Onoarea suprema o are in fiecare seara mingiuta pe care o tine in mana cand mergem la culcare...In paranteza, inca de cand era mult mai mic, Stefan adormea cu obiecte in mana, de la piepten pana la termometru, la jucarii, la bete de urechi, furculite, tubul de spuma de ras al lui tati, vreun cd..de cele mai multe ori lucruri interzise neinititatilor..Cum eu nu prea i-am interzis sa atinga lucruri, sa stea cu ele in mana, chiar si cu cele "care fac buba, rau, curge sange si mergem la doctor", el si le-a insusit si de multe ori le-a vrut langa el in pat, la nani...Sa revenim la mingiute...Aseara, doamna mingiuta roz, asa cum o numeste Stefan, a avut placerea de face baie, fara a fi insa udata si de adormi in pat la Stefan...Si a tinut-o in mana, apoi a mutat-o in cealalta, apoi si-a pus-o langa ureche....Cand mama de Stefan a considerat ca e momentul sa indepartam obiectul adorat de langa ureche caci fiul acaparator isi indeplinise misiunea, adormise cu mingea pe fundalul povestii cu Leul Lester cel miscator, ei bine, s-a inselat, caci "baiatul", cum adesea isi spune, in negura neagra ca noaptea a noptii, sopteste: :Mami, da mingiuta inapoi, face nani aici, cu urechea.."...Ma intorc in varful picioarelor, prin bezna, imi dau doua palme in semn de repros, pun mingiuta la loc langa ureche si plec...si mai trebaluiesc si mai una si mai alta si merg si eu sa fac nani, nu inainte de a lua mingiuta din pat, caci evident nu mai era de mult langa ureche...Si cum de obicei nu mai stiu de mine cand adorm, deodata aud un strigat...din camera lui Stefan; impresia a fost ca de abia m-am culcat, dar dau sa deschid ochii, imposibil, sa ma uit la ceas, nici vorba, bezna, sot dormind, televizor stins si vaiete si jelanii din camera copilului....Reusesc sa vad ca este ora 2:10 si dau sa intru....Mingiutaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa rozzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz!!!!...Se asaza doamna mama lu' Stefan in genunchi, in bezna, si da cu mana pe mocheta, poate poate, dar nimic...vorbim, ne asiguram ca totul este bine si ca mingiuta o sa apara sigur...Nimic..mama orbecaia prin camera, se intepa in varfuri de macarale si nimic...mingiuta nu a fost de gasit..Stefan a inteles, dau sa-l asez din nou in pozitie orizontala, dar aud: nu, mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, nu e bineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee....De ce, mama, nu e bine?....Raspuns: Pentru ca vine domnul caca.....Pfuuuuuuuuuuuuuuu.....Si luam pozitia de facere..si facem, si mai vorbim...toate pe orbecaiala..si terminam de facut si ne schimbam, spalam....Dau sa-l pun in pat....ne pupam din nou de noapte buna, mai bem putin apa, mai cautam inca o data mingiuta..si nimic....si dau sa ies din camera, nu de alta , dar acu' statea sa sune si ceasul meu la ora 6....si ochii mi-erau impaienjeniti de somn...Orbecai in continuare catre patul meu, dau sa ma asez si aud: Mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaa , domnul caca si mingiuta roz unde sunt??? Pfuuuuuuuuuuuuu, mami, domnul caca este la gunoi, iar mingiuta este de negasit, o mai cautam maine, este intuneric acum si mama nu o poate vedea....Raspuns: Tatanu pune manutele la ochi, mami apinde luna(o aplice de perete care lumineaza), cauta mingiuta si pe uma noate buna......Zis si facut, mai aveam incotro?   Mingiuta a fost de negasit, la un moment dat am incetat sa o mai caut, caci a adormit cu manutele pe ochi....
Am vrut sa merg sa scriu imediat asta aici, la 3 fara un sfert noaptea, dar mi-a fost mila de ceea ce aveam sa fiu peste inca trei ore, cand ar fi trebuit sa ma trezesc de drept....Sigur am mai uitat pe drum din detalii.

Si uite asa a devenit si caca in sfarsit domn......

Lunea parca nu-i atat de rea....

Spatiul meu virtual, permanent invadat de mesaje cu titlul...E luuuuuuniiiiiiii...tragedie, soc, groaza...sau, dupa caz....E vineeeeeeeeeeeeriiiiiiiii...it's beer time...nu este intru totul de acord  cu teoria de fata...Nu, luni e minunat caci te trezesti putin mai odihnit si ai petrecut doua zile cu oameni dragi; fie, poate ca nu ti-a iesit tortul cu mere in forma de tort, ci in forma de mancare remancata si pusa pe un platou frumos, poate ca n-ai avut timp sa faci si garnitura la friptura si poate ca te mai asteapta un cos plin cu rufe in baie...Chiar daca este sufrageria iar plina de mingiute si carti de povesti, camera plina de pitici care se plimba cu macaraua si care au facut un compromis cand au hotarat sa-l ia si pe Donald cu ei acolo, in varf...chiar daca niciuna din cartile din lista de must-read books nu este nici pe departe pe vreunul din rafturile bibliotecii tale, cat despre un film...nu, asta-i subiect delicat, nu-l deschid, n-am mai vazut un film care sa ma marcheze si la care sa rezist pana la capat de ani de zile....chiar daca...lunea ramane printre preferatele mele; mintea e mai limpede, azi, cu precadere, prichindeii somnorosi mergeau catre scoala, metroul plin de ghiozdane, gandul ca anul viitor mergem si noi la gradinita, ca se schimba iar traseul vietii, alte ganduri, alte planuri, alte sperante, alte cai de comunicare cu odrasla, alte gaselnite de a-l indrepta catre ceva frumos, alte trasee intortocheate de a-i patrunde in suflet si in gand.....toate astea sunt in mintea mea de luni...de dupa duminica noaptea cand am purtat, pe la 5:10 a.m, cu Stefan, urmatorul dialog:
     El:  Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, mamamaaaa, mamaaaaaaaaaaaaa...nu mananca cocotu pe bunica e pe bunicu...dormea si se lupta cu bipedele in somn..
     Eu: Nu, mama, nimeni nu ii va manca pe bunica si pe bunicu...cocosii nu au dinti, au doar cioc; acum mami e cu tine, tu faci nani si ai visat ceva.
    El: Tatanu face nani....Cocotu nu mananca pe bunica...mami e aici...
Dau sa plec sa fac cafeaua...nu-si mai avea rostul incercarea de readormire.....peste cateva minute, tot cu ochii inchisi:
El: Mami....mamiiii...tati e aici?
Eu: Da, tati e cu noi, face nani...
El: Tati face nani, Tatanu face nani, cocotu face nani....

...Asta numesc eu o luni dimineata reusita...

Vine toamna, vin ploile....

....Ca vine toamna si cad frunzele si schimbam culorile sau mai luam un poncho pe umeri...asta-i frumos, dar ce ne facem cu toamna din suflet? Cum sa deschidem o umbrela acolo, inauntru ca sa nu ne ude toate adancurile? Sa urlam si sa scoatem amarul sau sa inchidem ochii si sa fim intelepti, sa mergem mai departe si sa le rezolvam din mers?
 
http://www.youtube.com/watch?v=UQlFOX0YKlQ

To read or not to read.....

TO READ!!!!  ADJUDECAT!!

Dimineata, la cafeaua mea draga cu lapte mult, rasfoiam diverse bloguri, conversatii si mi-am amintit ca sunt oameni care citesc mult..si bun...si frumos...si bine..si cu cap.. Si asta vine in contrabalans cu dezamagirea pe care o resimt de vreo 3 luni incoace de cand, reintorcandu-ma la vechea mea "dragoste"...dusul la birou cu metroul, vad zilnic ca oamenii inca se mai imbrancesc si se apostrofeaza reciproc daca nu prind repede ultimul numar cald din brosurica Ring, distribuita gratis, sau nu-si mai arunca vreun ochi la fata de la pagina 5 din Libertatea...sau ceva mai bine dar inca foarte rau....nu lacrimeaza la vreun capitol dintr-un roman scris de Danielle Steel....
Asa ca, o dimineata buna incepe intotdeauna bine cu putina miscare, o cafea calda, indiferent de anotimp si cateva pagini de calitate...
To read books list-ul meu, desigur dupa targeturi realizate, comenzi facute, traduceri despre LED-uri si submarine intrate in Cartea Recordurilor, facturi cu probleme, plati neplatite sau platite fara bani, zarva mare, pregateala, puncte importante pe agenda de lucru, cum ar fi comenzi de strachini si farfurii cu floricele, care odata comandate, ar fi fost mai frumoase fara floricele....dar nimic nu ma doboara......pentru ca to read books list-ul meu, acum, la cafeaua de dupa masa, aromata si aburinda, arata cam asa:

1. PETER MAYLE - UN AN IN PROVENCE
2. CARLOS LUIS ZAFON - IN UMBRA VANTULUI
3. EUGENIDES - INTRIGA MATRIMONIALA
4. NICHOLAS MOSLEY - MONSTRI PLINI DE SPERANTA
5. KHALED HOSSEINI - THE KITE RUNNER
6. MIKA WALTARI - ETRUSCUL
7. CONSTANTA BUZEA - CRESTETUL GHETARULUI
8. STIEG LARSSON - BARBATII CARE URASC FEMEILE, FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL,
    CASTELUL DIN NORI S-A SFARAMAT.

...sper sa le am candva, pe niciuna din ele nu le am inca, sa le savurez, asta desigur dupa ce-mi cumpar un raft de otel sa le tina pe ultimele 3..Deocamdata savurez Gluma lui Kundera...si nu-i rea deloc, asta dupa ce-am dat putina apa la soareci citind Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay si dupa ce m-am amuzat copios citind Mielul, Evanghelia dupa Biff de Christopher Moore...
Sper sa va fi facut macar putina pofta de lectura....
Am uitat sa spun...si ochii albastri citesc acum...mai precis mama citeste...Ratusca cea urata si Pisicile Aristocrate.....every day and every night!!!!

Calatorie placuta, Bibi....

....si cand te intalnesti acolo, sus, cu pisicutele sa le spui ca te bucuri sa le vezi, iar cand vezi catelusii sa fugi in cerc si or sa te urmeze...daca vin la tine castori sa te salute, sa le mangai labutele, iar daca vin aricii, mangaie-i pe tepi...Ingerilor da-le binete, iar lui Doamne Doamne sa-i multumesti ca te-a trimis parintilor tai macar si pentru putin timp...roaga-l cu vocea ta de copil sa smulga durerea din pieptul mamei tale si sa stearga lacrimile din ochii tatalui tau...si-apoi, incet incet sa umple gropile sapate in inimile lor...
...ochii tai albastri au smuls multe lacrimi si de la mine, dar cred ca daca gasim puterea sa ne uitam acolo unde e ceva de vazut, o sa gasim multa bucurie pe care ai impartit-o si multi oameni pe care i-ai unit in jurul tau....deci ai avut un rol frumos in viata noastra. Acum e randul ingerilor sa manance inghetata cu tine si a catelusilor de acolo de sus, sa rostogoleasca mingii catre labuta ta grasuna, in care sa dai cu putere...pentru ca putere ai avut si aici, jos....
...Promit sa privesc ochii mei albastri si sa-mi amintesc cu zambetul pe buze si de ai tai..
...Calatorie placuta, micutule...sa mergi pe nori pana la prima, apoi coboara si schimba magistrala catre cer unde sa urci sus, tot mai sus pedaland cu bucurie ca ai lasat in urma ta mult frumos!!!!

...si cu toate astea...

...ieri, sarbatoare, zi libera, multe urari frumoase, oameni dragi, liberi si ei, coafor, frizura noua (cred ca rezista si la Londra), cocktail in Centrul Vechi, vreme frumoasa, cadouri, mici rasfaturi, din nou oameni dragi, doua sarbatorite dragi sufletului, Maria mare -mama de Maria mica, alt cadou, alta plimbare, seara linistita, o zi reusita...si cu toate astea...ei nu au fost cu mine, baiatul mare-tata de baiat mic, le-am auzit doar glasul, care-mi spunea ce noi achizitii au mai facut: o trompeta, alta desigur, un binoclu, un fluierac, o plimbare prin balci, una cu masinutele si alta cu trenuletul, multa veselie si distractie....Ne revedem maine seara si pot sa-i strang in brate...asta-i cadoul pe care-l vreau....

Din butoiul cu melancolie...

Nu stiu ce s-a intamplat azi, dar m-a plesnit melancolia....a vremurilor, a ultimilor ani, a momentelor frumoase, a amintirilor...Iar cuvintele si zgomotul nu sunt prieteni buni cu linistea melancolica, asa ca o sa las imaginile sa vorbeasca., sunt atat de putine imagini aici pe langa cate am in minte, dar destul de graitoare si acestea...

...la mare acum vreo 6 ani, tineri, nelinistiti....

5 iulie 2008

..cumnata mea draga..

..mancare si beutura, veselie, dans si alaturi de prieteni proaspat casatoriti...

...prima naseala, cu emotii, dar atat de firesc....fata finului meu alias mirele, spre exemplu, e fireasca....:))))

.....mai bea nasa-un paharel, sa ne-nveselim nitel.....

....o poza de vis...mi-e tare draga!!!

...prietena mea draga, sufletul meu de incredere de mai bine de 15 ani, comoara ei cea mica, magazinul meu de haine pentru copii, sfatuitorul meu, oaza mea de bine si de calm....

...goanga mea dupa crestinare...

...ochii mei luminosi...

...de-ar fi fost mai clara poza, ar fi fost un vis...

..fiu vesel, mama ametita...

Cat despre ce urmeaza, este din categoria :Sunt amnezica, nu mai stiu nimic, nu este vina mea, am uitat, nu dati cu pietre......de muuuuuuuuuuuuultttttttttt, tare demuuuuuulttttttttttttt

...parca dintr-o alta epoca, dar ma uit cu drag la ele..

aici mai bine nu comentez, este dintr-o serie inca nefinalizata din Dexter....asa, ca picanterie, era inainte de nunta, ne anuntaseram prietenii ca ne casatorim.....si totusi m-a luat!!!! :)))

..una dintre primele poze pe care le am cu Cristi..

...magical moments!!!

..good friend, good companion, wise person, somebody who somehow changed my life....and Ludo, her first treasure.

Ochii albastri in vacanta...

...pentru ca nu am mai postat poze cu ochisorii luminosi de multa vreme si pentru ca ei sunt in vacanta si fac lucruri noi in fiecare zi, azi o sa vorbesc mai putin si o sa las imaginile sa curga de la sine...
Nu pot , totusi, sa ma abtin si sa redau mot-a mot ce a zis Stefan aseara, in spatele blocului, unde conducea trascaleta lui albastra, in timp ce tati "intretinea" 3 cucoane sprijinite de masina noastra, cu dozele de cola si paharelele de cafea pe capota, a masinii noastre, desigur, cu nelipsitele coji de seminte pe , sub, langa si peste tot in jurul masinii noastre...Deci: Eu: Stefan, urcam in casa?
                                                          El: Mami, tati nu mai bobeaca(vorbeasca) cu tantile alea ca mami e
                                                               tinguica....:))))(singurica)....
 ............si uite asa a scapat tati din mrejele seducatoarelor eterne-sprijinite-scuipatoare de seminte din spatele blocului...
And the pictures:

...la tati la scoala, Corabia.

..cu bunica Dioica(Viorica) in parc.

...la curte, la salata cu mana.

..cugeeeeeee deamaaaaaaaaaaaaa..:)))

..cam mult otet in salata asta....

...mosia lu' mami si a lu' tati...si-n cele mai ascunse si mai neatinse locuri tre' sa avem nitel plastic, altfel nu ne simtem bine....

...cu bunica Dioica si cu bunicu Tatanu....

...burta goala, baga-n oala!!!

..am toti dintii si toate maselele...si colti de vampiras..

..distractie mare, mon cher!!

..tati, imi faci poza??

...gara, my love!!!!

..a venit trenuuuuuuuuuuuuuuuu'!!! Salut, trenule!!!

deci, oala este my very private space!!!!! Sa nu zici ca nu ti-am spus!!!

..asadar, cine-s eu in fata mea insumi???? aici canta CRBL: K-boom...in aer...cabuuuummmmm..

..baiat de baiat ...asortat!!!

..ready to go..anywhere you take me!!!!!

.no more pictures, please, no more, no more.... am treaba cu pantofii-patine!!!!