Poveste...

Seară de seară, pe lîngă răsfoitul, lecturatul, re-lecturatul, spusul pe dinafară al unor povești clasice, dintre care primul loc îl ocupă detașat Pisicile Aristocrate, în ultimul timp, in lista noastră s-a strecurat o poveste noua, cu care ne obișnuim și care devine obișnuință și pe care , poate, odată o vom pune pe hîrtie....

Ștefan....Mami, unde e bebe? Arata-mi!
Eu......E la mine in burtică. Uite, pune mîna.
Ștefan.......Unde? Nu văd....Aici? Mami, pune păturica sa fie cald.
Eu....Bebe e bine acolo, fara păturică...Și tu ai fost acolo, nu de mult...
Ștefan....Da? Cînd?
Eu...Acum 3 ani, cand Doamne Doamne a crezut că mami si tati au nevoie de un pui lînga ei...Uite, acum, iar  s-a uitat la noi și a văzut că tu ai putea să te descurci minunat ca frate mai mare...Poți să mă ajuți sa am grijă de bebe?
Ștefan.............Da, dar cred că eu pot singur....
Eu....Sigur, poți și singur, mami doar te ajută cand o să ai nevoie...Ți-ar plăcea sa ai un frățior sau o surioară?
Ștefan..........Vreau băiețel și fetiță...

Well....mi-a spus cineva, odată, să asculți vocea copilului pentru că ea întotdeauna spune adevărul, asta doar dacă vrei să-l asculți, să-l auzi....așa că...așteptăm provincia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!