Inceputul...

....si ma tot gandesc si ma tot gandesc cum sa incep sa intru in aceasta lume virtuala pe care o urmaresc si pe care o savurez uneori, cum sa-mi conturez intr-un spatiu vast  si atat  de utilizat ideile si sentimentele, cum sa scriu despre tot ce mi-e drag, despre tot ce iubesc sau urasc mai mult...decat incepand de undeva...exact de aici si de acum...cu deschidere , sperand astfel sa cunosc mai multi ca mine sau exact pe dos. O fac pentru mine si pentru noi, pentru a mentine rotitele antrenate, pentru ochii mei caprui  aparuti in viata mea de sub cel mai adanc radical cu putinta ...:) si integrati in sufletul meu cu cea mai usoara cu putinta usurinta-si nici macar nu-s poeta- si pentru cei mai albastri ochi din lumea mea, ochi de numai doi anisori, care-mi aduc linstea si furtuna zilnic, care ma-nvata si ma dezvata, care ma aduc mereu in acel punct in care vreau si trebuie sa fiu...in punctul central al familiei mele de unde vine si pleaca totul...

Mai e oare nevoie de mine aici? Pentru mine,da....sper sa va fac sa radeti macar o zi pe saptamana...macar cu o gaga mica, o duda de-a lui Stefan, posesorul ochilor albastri,  sau pur si simplu, pentru ca am urcat in tramvai si am inteles -sau nu- de ce sa votez cu Dan Diaconescu , cel care o sa-mi da casa si masa si paine aleasa. Sper, in egala masura, sa las si imaginile cu noi sa vorbeasca de la sine..cu noi trei, cu sau fara perdea, cu painea noastra facuta in casa, cu proiectele, sperantele, implinirile si esecurile noastre...

Si mai sper sa nu ma judecati -nu de alta, dar eu o fac- ca nu scriu cu diacritice.... e doar o "defectiune tehnica", se numeste necunoastere suficienta a PC-ului....ne imprietenim noi candva, cumva...

Astia suntem noi, mai vechi mai noi...