Seară de seară, pe lîngă răsfoitul, lecturatul, re-lecturatul, spusul pe dinafară al unor povești clasice, dintre care primul loc îl ocupă detașat Pisicile Aristocrate, în ultimul timp, in lista noastră s-a strecurat o poveste noua, cu care ne obișnuim și care devine obișnuință și pe care , poate, odată o vom pune pe hîrtie....
Ștefan....Mami, unde e bebe? Arata-mi!
Eu......E la mine in burtică. Uite, pune mîna.
Ștefan.......Unde? Nu văd....Aici? Mami, pune păturica sa fie cald.
Eu....Bebe e bine acolo, fara păturică...Și tu ai fost acolo, nu de mult...
Ștefan....Da? Cînd?
Eu...Acum 3 ani, cand Doamne Doamne a crezut că mami si tati au nevoie de un pui lînga ei...Uite, acum, iar s-a uitat la noi și a văzut că tu ai putea să te descurci minunat ca frate mai mare...Poți să mă ajuți sa am grijă de bebe?
Ștefan.............Da, dar cred că eu pot singur....
Eu....Sigur, poți și singur, mami doar te ajută cand o să ai nevoie...Ți-ar plăcea sa ai un frățior sau o surioară?
Ștefan..........Vreau băiețel și fetiță...
Well....mi-a spus cineva, odată, să asculți vocea copilului pentru că ea întotdeauna spune adevărul, asta doar dacă vrei să-l asculți, să-l auzi....așa că...așteptăm provincia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
marți, 27 noiembrie 2012
joi, 15 noiembrie 2012
Frumos, frumos, mult frumos...printre vreascuri
Azi fac o retrospectiva a ceea ce-mi zbarleste simturile in ultimul timp si chiar si a ceea ce ma impinge sa judec si sa rad, sa nu inteleg....dar sunt atat de impacata cu asta, inca n-o sa ma mustruluiesc prea aspru...
Pare masochist faptul ca mi-au venit ideile astea in timp ce lucram cu sarg si fara sovaire la o traducere a raportului Partidului Comunist Chinez, raportul Dumnezeului pe pamant, al lor, al celor care conduc lumea din spatele unor munti de bani, al celor care arunca intr-un plic luna de luna si la gura lu' famelia mea, mare in devenire, cativa verzisori sa prajesc o ceapa la copilasu' meu in ceasul serii....Pierduta printre randuri in care bolboroseam despre importanta vitala a unei economii bazate pe factorul uman care deriva din munca depusa , fara sovaire, pe altarul partidului care trebuie conservat intr-o umbra de vindecare a nevoilor date de armata populara care si ea, la randul ei, apara , fara sovaire, intru binele conducatorilor pudrati si coafati special pentru evenimentul numarul 1 mondial......... huuuuuu, sa expir ca ma sufoc, mi-am amintit, de fapt,m-am contopit in frumosul care ma incearca de ceva vreme....Si am dat drumu' la asta...
http://www.youtube.com/watch?v=KUXGVfmrEN4
...apoi m-am uitat minute in sir la o fotografie....la asta....
....mi-am amintit de comicul situatiei din metrou, zi de zi, dimineata de dimineata, cand nu pot sta cu ochii in cartea mea...am ajuns la Conjuratia Imbecililor....dar visez inca cu ochii deschisi la Umbra vantului a lui Zafon...pentru ca privirea imi este atrasa de.....
....apoi am gasit preocupare in familie pentru Craciun....abia astept sa iasa asta....
....si in final mi-am mangaiat pantecul in care creste acum o noua viata...Si asta a fost portia de frumos azi...ha,ha a iesit soarele afara si da culoare frunzelor aramii....
Sa incheiem corespunzator, inainte de a reveni la bunastarea globului odata cu alegerile prezidentiale din Marea Republica, mama noastra a tuturor......
http://www.youtube.com/watch?v=P4HaX6v04fU&feature=related
Pare masochist faptul ca mi-au venit ideile astea in timp ce lucram cu sarg si fara sovaire la o traducere a raportului Partidului Comunist Chinez, raportul Dumnezeului pe pamant, al lor, al celor care conduc lumea din spatele unor munti de bani, al celor care arunca intr-un plic luna de luna si la gura lu' famelia mea, mare in devenire, cativa verzisori sa prajesc o ceapa la copilasu' meu in ceasul serii....Pierduta printre randuri in care bolboroseam despre importanta vitala a unei economii bazate pe factorul uman care deriva din munca depusa , fara sovaire, pe altarul partidului care trebuie conservat intr-o umbra de vindecare a nevoilor date de armata populara care si ea, la randul ei, apara , fara sovaire, intru binele conducatorilor pudrati si coafati special pentru evenimentul numarul 1 mondial......... huuuuuu, sa expir ca ma sufoc, mi-am amintit, de fapt,m-am contopit in frumosul care ma incearca de ceva vreme....Si am dat drumu' la asta...
http://www.youtube.com/watch?v=KUXGVfmrEN4
...apoi m-am uitat minute in sir la o fotografie....la asta....
....mi-am amintit de comicul situatiei din metrou, zi de zi, dimineata de dimineata, cand nu pot sta cu ochii in cartea mea...am ajuns la Conjuratia Imbecililor....dar visez inca cu ochii deschisi la Umbra vantului a lui Zafon...pentru ca privirea imi este atrasa de.....
....apoi am gasit preocupare in familie pentru Craciun....abia astept sa iasa asta....
....si in final mi-am mangaiat pantecul in care creste acum o noua viata...Si asta a fost portia de frumos azi...ha,ha a iesit soarele afara si da culoare frunzelor aramii....
Sa incheiem corespunzator, inainte de a reveni la bunastarea globului odata cu alegerile prezidentiale din Marea Republica, mama noastra a tuturor......
http://www.youtube.com/watch?v=P4HaX6v04fU&feature=related
vineri, 2 noiembrie 2012
Eu vs. Fashion
Iubesc toamna asta mai mult decat oricand, imi place ca ploua, ca s-au aramit frunzele copacilor, ca bate vantul, ca e un covor multicolor peste tot pe jos, ca punem plapuma pe noi si ca ne imbratisam mai mult, ca stam in casa si desfasuram activitati care mai de care si poate pe toate deodata si as mai putea adauga inca pe atat de multe ca-uri, dar.....asta doar eu cu mine si cu ei, in rest....dimineata nu am avut timp sa ma uit pe fereastra la frunze si la veverita jucausa din curtea interioara pentru ca ma chema un prieten mai vechi, il/o(habar n-am) cheama Max Mara, apoi de activa ce sunt in bransa, n-am facut cativa pasi ca striga dupa mine disperat si Versace, apoi ca intr-un labirint din care nu reuseam nici chip sa gasesc scaparea, m-a prins de mana Eremenegildo Zegna si apoi, epuizata doar de ideea in sine, am cazut lata intr-un botique stilat de pe Calea Victoriei, plin ochi cu sosoni si ciubote de sute si mii de euro safteaua.....
S-o luam cu inceputul...a fost odata, undeva prin iarna trecuta, una bucata toala, respectiv geaca de puf de gasca rara, cu blana de miel schingiuit la taiere, cu functii duble si genti de depozitare in dotare, in winter collection-ul din mid-winter-ul last year-ului, dupa cum mentionam mai sus, care a atras-o pe o doamna si care timp de un an n-a mai avut liniste ca nu a posedat asa ceva...Doamna mi-e stapana, iar eu sclava ei, daca nu inca, ma transform cat de curand, oricum, freamata de vreo 3 luni incoace si gurita nu-i mai tace ca sa cautam geaca cu pricina, care trebuie sa fie lunga si bleumarin, puful sa nu fie prea mult si nici prea putin, iar culoarea gentii de depozitare a toalei sa fie in contrast cu toala....pfffffffffff....Si tot de vreo 3 luni incoace, precum Miorita din balada cu pricina, ma zbat si dau din coate sa gasesc cojocu'...si suna la Roma si suna la Verona si suna la Milano, la Bucarest, Tokyo, Shanghai, calculeaza diferente de fus orar, incearca si la New York(asta-i ultima gaselnita) si preseaza mapamondul sa-i gaseasca cucoanei UNICA geaca din lume care i-ar putea tine vreodata de cald...Nici chip, se da ca painea calda si nici nu-i decat vreo 800 euro bucata....ei, na niste firfirei, acolo, doar ca collection-ul de anul trecut cica nu da bine sa se repete si anul acesta....Mid winter-ul asta e altfel decat anul trecut, e cu geci mai scurte si mai chinchi, ceva mai scumpe pentru ca breteluta de la talie asigura protectie extra si senzatie de prospetime dupa ce consumi usturoi din plin la masa de pranz...Nu e bine, nu vrem mai scurte, noi o vrem pe aia de anul trecut, sa fie lunga si bleumarin si cu geanta....poate o mai au totusi la Verona unde a fost zarita de papparazzi in august anul acesta, insa, desi a fost data in urmarire generala, n-a fost sa fie, ne-a scapat....Sun totusi la Verona sa gasesc fugara, ma chinui putin cu o doamna care-mi rostea la infinit ca parla inglese just few....spre mai deloc....nu se poa' cucoana....rezolvam, tu parleste in italiana ca eu iti turui in engleza, sau rumena sau cineza, numa' da-ne pufoaica sau ne ai pe constiinta cat de curand.....NU, n-a fost chip nici asa.....Cu lacrimile siroind din ochii mici si migdalati ai pretenei, dam sa iesim din povestea fara final, deschid usa magazinului Max Mara, pasesc pe trotuar, iau o gura de aer proaspat dau sa fac un pas si aud....Ana, vino, am vazut ceva....am inghetat, a trebuit sa ma intorc, acum ma gandesc..trebuia sa-i spun ca sunt superstitioasa, ca eu nu ma intorc niciodata din drum....intram , de, doamnele din magazin, singurele care cred ca pasesc vreodata pe acolo, vreo 6 la numar, intr-un magazin unde cred ca au intrat 6 persoane de cand a luat el fiinta....sar din nou pe noi sa ne mai ajute putin, poate poate golim vreun card de cateva mii de euro sa mananca si gura lor luna asta vreun comision....probam vizoni, fulare din casmir veritabil, manusi din oaie bearca, pantofi tip barbatesc, cool, nu alta, dintr-o piele atat de rara incat nici ele nu-si mai aduceau aminte carui mamifer ii apartine, dar erau de exceptie pentru ca era 4560 Ron perechea.....ceea ce ii facea relativ accesibili.....si la indemana...NU, niciunul dintre aceste produse nu erau geaca noastra careia ii mai inchinam un imn si pentru care inca mai stoarcem o lacrima....Dau buzna afara din magazin si aproape ca alerg catre masina si incui zavorul sa blindez geamurile si sa ma ascund jos jos jos sub scaunul din fata, sa-mi pun mainile la urechi si sa ma intorc la birou....Nu , nu e masina mea, nu am cheile, e a stapanei, care odata smulsa din bratele calde si tandre ale lui nenea asta Max sau Mara sau whatever his/her name is, face doi pasi si-l vede pe Dumnezeul curelelor si al gentilor si al altor toale...VERSACE...sar peste episod...chinuitor,,,caldura mare in magazin, 5 produse intr-o incapere de 200 m patrati, 5 produse care costau cat toata averea mosilor si stramosilor familiilor noastre la un loc, oglinzi peste tot, intorc capul si-mi surprind privirea....palida, ma uit la ciubotele mele ponosite in valoare de doar cativa zeci de lei, la parpalacul meu adorat, cadou de la sotul meu...un sot lame-type care-mi face cadouri ieftine si care pariez ca va ridica o spranceana diseara cand ii voi spune ca iar mi-am petrecut ziua la Max Mara....intrebandu-ma daca este vreo banca, vreun Minister sau vreo alta institutie pe unde, de altfel, ar trebui sa fac treaba dimineata...da, dragul meu, este Ministerul Frumusetii....dar de unde sa stii tu toate astea???
Eram lihnita de foame, leoarca de obseala, dar am gasit o ultima bucata de putere sa-l vizitam si pe Zegna....unul pe care, infiorator, dar il mai cheama si Ermenegildo....Ermenegildo.....patetic....unde nu mai stiu ce s-a intamplat, mi s-a rupt firul....am ramas doar in dreptul geamului , ca un copil, aproape cu nasul lipit cautand cu privirea frunze aramii pe strada...dar NU....frunzele acolo, in lumea asta, pe susaua centrala pe unde trece burghezia, sunt adunate repede, facute gramezi si aruncate in tomberoane...mama lor de frunze......
THE END....CAT E CEASUL? LA NOI E 3, CRED CA AU DESCHIS SI LA NEW YORK, MA DUC SA DAU UN TELEFON...ALO, MAX MARA??? NICE TO MEET YOU....YOU ASSHOLE!!!!!!!!
S-o luam cu inceputul...a fost odata, undeva prin iarna trecuta, una bucata toala, respectiv geaca de puf de gasca rara, cu blana de miel schingiuit la taiere, cu functii duble si genti de depozitare in dotare, in winter collection-ul din mid-winter-ul last year-ului, dupa cum mentionam mai sus, care a atras-o pe o doamna si care timp de un an n-a mai avut liniste ca nu a posedat asa ceva...Doamna mi-e stapana, iar eu sclava ei, daca nu inca, ma transform cat de curand, oricum, freamata de vreo 3 luni incoace si gurita nu-i mai tace ca sa cautam geaca cu pricina, care trebuie sa fie lunga si bleumarin, puful sa nu fie prea mult si nici prea putin, iar culoarea gentii de depozitare a toalei sa fie in contrast cu toala....pfffffffffff....Si tot de vreo 3 luni incoace, precum Miorita din balada cu pricina, ma zbat si dau din coate sa gasesc cojocu'...si suna la Roma si suna la Verona si suna la Milano, la Bucarest, Tokyo, Shanghai, calculeaza diferente de fus orar, incearca si la New York(asta-i ultima gaselnita) si preseaza mapamondul sa-i gaseasca cucoanei UNICA geaca din lume care i-ar putea tine vreodata de cald...Nici chip, se da ca painea calda si nici nu-i decat vreo 800 euro bucata....ei, na niste firfirei, acolo, doar ca collection-ul de anul trecut cica nu da bine sa se repete si anul acesta....Mid winter-ul asta e altfel decat anul trecut, e cu geci mai scurte si mai chinchi, ceva mai scumpe pentru ca breteluta de la talie asigura protectie extra si senzatie de prospetime dupa ce consumi usturoi din plin la masa de pranz...Nu e bine, nu vrem mai scurte, noi o vrem pe aia de anul trecut, sa fie lunga si bleumarin si cu geanta....poate o mai au totusi la Verona unde a fost zarita de papparazzi in august anul acesta, insa, desi a fost data in urmarire generala, n-a fost sa fie, ne-a scapat....Sun totusi la Verona sa gasesc fugara, ma chinui putin cu o doamna care-mi rostea la infinit ca parla inglese just few....spre mai deloc....nu se poa' cucoana....rezolvam, tu parleste in italiana ca eu iti turui in engleza, sau rumena sau cineza, numa' da-ne pufoaica sau ne ai pe constiinta cat de curand.....NU, n-a fost chip nici asa.....Cu lacrimile siroind din ochii mici si migdalati ai pretenei, dam sa iesim din povestea fara final, deschid usa magazinului Max Mara, pasesc pe trotuar, iau o gura de aer proaspat dau sa fac un pas si aud....Ana, vino, am vazut ceva....am inghetat, a trebuit sa ma intorc, acum ma gandesc..trebuia sa-i spun ca sunt superstitioasa, ca eu nu ma intorc niciodata din drum....intram , de, doamnele din magazin, singurele care cred ca pasesc vreodata pe acolo, vreo 6 la numar, intr-un magazin unde cred ca au intrat 6 persoane de cand a luat el fiinta....sar din nou pe noi sa ne mai ajute putin, poate poate golim vreun card de cateva mii de euro sa mananca si gura lor luna asta vreun comision....probam vizoni, fulare din casmir veritabil, manusi din oaie bearca, pantofi tip barbatesc, cool, nu alta, dintr-o piele atat de rara incat nici ele nu-si mai aduceau aminte carui mamifer ii apartine, dar erau de exceptie pentru ca era 4560 Ron perechea.....ceea ce ii facea relativ accesibili.....si la indemana...NU, niciunul dintre aceste produse nu erau geaca noastra careia ii mai inchinam un imn si pentru care inca mai stoarcem o lacrima....Dau buzna afara din magazin si aproape ca alerg catre masina si incui zavorul sa blindez geamurile si sa ma ascund jos jos jos sub scaunul din fata, sa-mi pun mainile la urechi si sa ma intorc la birou....Nu , nu e masina mea, nu am cheile, e a stapanei, care odata smulsa din bratele calde si tandre ale lui nenea asta Max sau Mara sau whatever his/her name is, face doi pasi si-l vede pe Dumnezeul curelelor si al gentilor si al altor toale...VERSACE...sar peste episod...chinuitor,,,caldura mare in magazin, 5 produse intr-o incapere de 200 m patrati, 5 produse care costau cat toata averea mosilor si stramosilor familiilor noastre la un loc, oglinzi peste tot, intorc capul si-mi surprind privirea....palida, ma uit la ciubotele mele ponosite in valoare de doar cativa zeci de lei, la parpalacul meu adorat, cadou de la sotul meu...un sot lame-type care-mi face cadouri ieftine si care pariez ca va ridica o spranceana diseara cand ii voi spune ca iar mi-am petrecut ziua la Max Mara....intrebandu-ma daca este vreo banca, vreun Minister sau vreo alta institutie pe unde, de altfel, ar trebui sa fac treaba dimineata...da, dragul meu, este Ministerul Frumusetii....dar de unde sa stii tu toate astea???
Eram lihnita de foame, leoarca de obseala, dar am gasit o ultima bucata de putere sa-l vizitam si pe Zegna....unul pe care, infiorator, dar il mai cheama si Ermenegildo....Ermenegildo.....patetic....unde nu mai stiu ce s-a intamplat, mi s-a rupt firul....am ramas doar in dreptul geamului , ca un copil, aproape cu nasul lipit cautand cu privirea frunze aramii pe strada...dar NU....frunzele acolo, in lumea asta, pe susaua centrala pe unde trece burghezia, sunt adunate repede, facute gramezi si aruncate in tomberoane...mama lor de frunze......
THE END....CAT E CEASUL? LA NOI E 3, CRED CA AU DESCHIS SI LA NEW YORK, MA DUC SA DAU UN TELEFON...ALO, MAX MARA??? NICE TO MEET YOU....YOU ASSHOLE!!!!!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)