Despre iubire in 6 luni

     Au trecut 6 luni lila din viata mea de mama...6 luni violet la care am sperat mult timp, cu ravna si cu rabdare....este pentru prima data de multi ani incoace cand simt ca timpul a trecut prea repede. Au fost 6 luni ale noastre, 6 luni de alaptare intensiva, zi si noapte, fara ceas, fara program, fara loc, oriunde, oricand si oricat, momentele noastre, ale ei de siguranta, ale mele de relaxare si de timp pentru a ma lupta cu gandurile sau a inchide cateva minute ochii si a-i multumi lui Dumnezeu ca ma lasa sa fac asta, 6 luni de stat pe mine, de cocotat in carpele colorate ca sa stie pe intelesul ei ca sunt acolo si nu plec niciodata, aproape 6 luni de scutece refolosibile, care ne ocupa timpul si la care am visat mult, 6 luni asa cum mi le-am dorit cand era inauntru...6 luni ale fetitei lu' tati, pe care o vedeam toti brunetica cu ochi caprui, ca el, fata lui,venita pe lume atunci cand si-a dorit el, cadoul perfect pentru 32 de ani....livrarea insa a fost si de data asta blonda ca aurul, cu ochi albastri ca cerul....6 luni de continuare a ceea ce ma invatase Stefan, sa fiu mama, sa fiu responsabila, sa pot orice, chiar daca nu pot, dar altfel...Acum sunt doua mame intr-una singura...Sunt mama lui, asa cum am stiut dintotdeauna ca voi fi, si mama ei, asa cum nu mi-am imaginat niciodata...Siguranta mea, instinctele mele esuate care-mi spuneau mereu ca voi fi mama unuia sau mai multor baieti, a fost daramata, si uite asa mai invat o lectie....
      Au trecut 6 luni in 4, nu intotdeauna usoare, cu multe capcane, cu stari, cu lipsuri, urmate imediat de bine, asta ca sa nu uit niciodata ca pana si cei ce n-au inotat niciodata, se pot mentine la suprafata, ba chiar pot ajunge la mal, ba chiar pot concura, ba chiar pot castiga cursa...
     Au fost 6 luni altfel decat oricare alte 6 luni din viata mea si, daca ma uit in urma, niciodata nu mi-as fi imaginat ca voi ajunge aici...multumesc lu' mama si lu' tata si lu' sotu' si fanilor si, nu in ultimul rand lui Dumnezeu...I love you all, fara voi nu as fi reusit....si ii multumesc lu' Maical pentru poza asta minunata de mai jos....:))