Amintirile mele, puse pe hold de ceva vreme, reinvie zilele astea...De copilaria mea, marcata puternic de primavara, nu-mi aminteste cel mai puternic nici mirosul de mancare, nici vreo vacanta anume, nici altele ca astea, ci batutul de covoare...nu ca as fi prestat eu asa ceva in copilaria mea, dar asta era vestitorul primaverii in mintea mea...azi, langa flacara aragazului, lipita cu nasul de geam si adulmecand mirosul de primavara de afara, am auzit oe cineva facand asta si m-am intors mult in timp, la zile frumoase, cand ma pieptanam si bagam caciula jn ghiozdan dupa ce treceam de fereastra de unde m-ar fi putut vedea mama sau mamaie, fugeam la scoala si-mi atarnam un cercel in plus in ureche, caci de mai multe gauri nici nu se punea problema, nu-mi dadeau voie......batutul covoarelor si soarele minunat de afara ma readuc la viata, dupa mai bine de 20-25 de ani simt la fel.....
La multi ani , jucatoarea mea preferata de poker, te asteptam acasa, sa inveti sa mergi si sa mai stau macar o data in viata asta langa tine cu "Cei trei grasani" in mana si cu stranepotii langa noi, in timp ce altii bat afara covoare....
Cu primavara asta de afara, azi cred ca ma si pieptan.....:)))
cu primavara asta, eu zic sa dam si o tura de parc cu Violeta :)
RăspundețiȘtergere