Deși a trecut un an de când o am lângă mine, moment nemarcat aici, din lipsa de timp sau chef, deh. .mă lasă șalele și entuziasmul totodată, și mai bine de patru de când primii ochi albaștri mi-au schimbat existenta, azi iar o am lângă mine în pat și nu pot sa dorm, deși mi-e rău de somn, nu am mai dormit câteva ore legate de zile bune...mă uit la ea și e frumoasa rău și nu mă pot desprinde...V. e un miracol. Serile trecute am stat lângă el, S. vrea afecțiune, cerșește uneori în mod brutal atenție și vrea mângâiere. ..și i-o dau pentru ca nu, nu trebuie sa fie barbat la 4 ani, nu trebuie sa îmi dovedească nimic..îl ador așa cum e...
Acum mă întorc sa o privesc iar, nu îmi mai trebuie îngeri dincolo, am unul deja, aici...
Nota: siropul rândurilor de mai sus îl pun în contul faptului ca eu beau cafeaua amara zilnic, fără strop de zahar, deci, îmi permit, am valoare...
C.bea și el cafeaua amara, normal....Noi ne potrivim fiindcă ne iubim.
În caz ca cineva mai citește blogul ăsta, pentru nelămuriri, nu mă contactați, nu am explicați raționale și nu răspund pentru faptele mele...
Mă întorc sa o adulmec.
Somn usor.
Cine nu si-a amusinat copii asa cum isi adulmeca anumalele puii nu e mama pe gustul meu. Si ca tot veni vorba de gusturi, pot sa spun ca i-am lins? Fir-ar! Mi-a scapat.
RăspundețiȘtergere