...fara cuvinte...multe.

...asta pentru ca ma gandesc neincetat la prietena mea, Violeta....despre care am sa scriu la momentul potrivit...Vio, give China a big big hug...go, kick their asses, girl!!!


..si pentru ca melodia asta mi-a uns auzul mai bine de un an in China si cred ca as mai putea sa o ascult inca unul si inca unul, si inca multi ani de acum incolo, pentru ca poarta cu ea amintiri frumoase...legate tot de doi ochi albastri mari si luminosi.


http://www.youtube.com/watch?v=glU2qVudGRI

Din categoria absurdului atat de drag mie....

      Pranz, birou, racoare afara, pauza de masa tocmai terminata, nu prea multe indatoriri ramase pentru dupa- amiaza de lucru,Adrian Nastase e bine, sanatos, mi-am luat o piatra de pe inima, ca atare, dar..ssshhhhhhhhh, nu mai spuneti la nimeni, iau cartea pe care o port cu mine de cateva zile, respectiv Mielul: Evanghelia dupa Biff, prietenul de joaca al lui Isus...multumesc inca o data Oana Balasa ca acum rad si in metrou in timp ce o citesc....asa, sa revenim... si o deschid si dau sa citesc un rand, cand colo.....na nanan nanananananan ...suna interfonul, imi gadila urechile cu aceeasi melodie odioasa, gen muzica clasica data la un volum incredibil de nemaiauzit de tare ca-ti vine sa cazi de pe scaun numai cand vezi omul apropiindu-se de el....noroc ca uneori reusesc sa-l contraatac apasand pe un buton la care nu prea ajung, nici macar la cei 1, 77 ai mei..in fine....Ma apropii, vizualizez dusmanul de dincolo de fortareata in care lucrez si ce sa vezi? O dama bine, biiiiiiiineeeeeeeeeeeee, cu o palaura cat China, cu ochelari care-i acopereau si barbia, de soare, evident, DKNY, evident, grasuna, dar bine imbracata, cu o bluzita sumara, putin deasupra burticii pufoase, o fusta inflorata, deasupra genunchilor, nu degeaba avea in jur de 50-55 de ani, care descoperea doua bucati de genunchi carnosi numa' buni de acoperit cu niste pantaloni, ma gandesc eu, in nimicnicia mea simpla si banala, cu unghii maaaaaaaaaaariiiiiiiiiiiiiiiiiii, ascutite, foarte ascutite, foarte rosii si foarte pline de floricele, asemanatoare cu cele de pe fusta....Scanez doamna fara sa iau contact direct cu ea, caci ma cuprinsese frica deja, ma apropii tiptil tiptil, dau sa inchid interfonul pentru ca nu mai puteam, surzisem, rabatez usor usor geamul sa nu ma insface fiara si glasuiesc in chineza mea in reformare...dupa cei doi ani de nevorbire in The Language...am uitat sa precizez, doamna era made in China, si la propriu si la figurat....
Eu: Buna ziua...
Ea: (in timp ce continua sa sune la interfonul caruia eu ii prinsesm cumva un creion la imbinare sa nu-l mai aud si sa-mi aud gandurile): China...
Eu: Buna ziua, spuneti, va rog...
Ea: China , Li...
Eu: Inteleg ca il cautati pe domnul Li ( nota: Wangi si Li-ii avem cu duiumul in institutia noastra)...
Ea: China, dat telefon...
Eu: (inspira, expira, zen, relax, chill out): Doamna, inteleg ca il cautati pe un anume domn Li, aveti intalnire, doriti sa va ajut cu ceva, doriti sa il anunt, spuneti-mi, va rog, la ce sectie lucreaza...
Ea: Aici , China, Li...


Ana, revino-ti: aici e China si in China este Li...nu, aici este Li din China..nu, Li este in China si China este aici.....nu nu nu, China este Li si Li este China...nu-mi iesea nicio combinatie, alte frustrari mai vechi, nu sunt buna la matematica, nu ma pricep la combinari de nu stiu cate luate de nu stiu cate ori, imi fac sotul de ras...panica, groaza, soc, ce ma fac???


Eu: Doamna.......Doamna...doamnaaaaaaaaaaaaaaa???????????  Nu, nici chip, doamna se dusese la jandarmul din fata institutiei sa-i ceara o tigara, o primise, tragea din ea tacticos, ca doamnele, si cand dau sa ma uit mai bine......alt soc si alta groaza......8 alti chinezi dupa colt, erau cu doamna, semanau cu doamna si, intr-adevar, aveau o intalnire cu un anume domn Li, care a aparut, nu stiu de unde si si-a invitat conationalii in cladire....Si, ghici ce? Alt soc si alta groaza...am dat cu ochii de cele mai groaznice unghii de la picioare..that i have ever seen in my whole already long life...luuuuuuuungiiiiiiiiiiiii, ascutite si rosii....erau de doamna, si ele.....


P.S: v-am spus ca mai vreau copii?? Asta si ca sa nu uit sa-mi tai mereu unghiile cel putin sa nu-l zgarii pe el, asta ca sa nu am suficient timp sa ma desfigurez vreodata in halul in care am vazut azi ca se poate face, asta ca sa nu am timp niciodata sa devin vreo astfel de doamna.......si ca sa mai miroasa si in casa mea a crestet de copil mic...obsesia mea...

Povestea bunicii mele...

     Am sa incep sa scriu povestea bunicii mele pentru ca Simona Tache mi-a dat un impuls, mi-a adus aminte pentru cateva secunde ca ieri era ziua cand vroiam mult sa o aud, dar n-am sunat-o ca de, muncesc si am copil si sunt cocosata rau de responsabilitati. Ar fi trebuit sa fac asta mai demult, asa, simplu, fara cuvinte mari, doar cu vorbe din suflet....

     Vorbesc doar despre bunica mea nu pentru ca ea ar fi mai importanta decat bunicul, ci doar pentru ca pe el nu l-am cunoscut niciodata, pe el il stiu doar din poze, un barbat impozant, serios, atletic, dansator profesionist, copia mamei, caci despre bunicii materni vorbesc...insa el s-a dus devreme impuscat de cel mai bun prieten, din greseala, la o partida de vanatoare..prietenul s-a dus si el, de inima rea, la nici un an dupa, iar Molda, cateaua lui de vanatoare, si acum isi aminteste bunica, plangea pe pragul casei de dorul stapanului. Si toate astea cand bunica mea draga avea doar 30 de ani si doi copii.

     Am vrut sa-l amintesc pe bunicul meu aici pentru ca stiu ca dincolo de sange, ma mai leaga si altceva de el, nimic n-a fost intamplator, asa cum niciodata nu este..el calatorea mult in China, turneuri, spectacole, iar eu i-am urmat pasii cumva, nu pe cei de dansator, nici pe departe, ci pe cei de calator acolo...mi-am petrecut doi  ani din viata in China si nu cred ca am facut-o pentru 3 diplome si 5 lauri pe frunte...NU..am facut-o pentru ca trebuia sa inteleg mai bine ce-i cu mine si cu originile mele.

     Bunica mea, ramasa singura atat de tanara, a inceput o viata noua...una curata, disciplinata, corecta, atenta si nu s-a mai recasatorit niciodata pentru ca n-a simtit nevoia, asa imi spune ea; si si-a crescut frumos copii, un baiat si o fata, care i-au daruit nepoti si, cu toate astea, cred ca ii plange inima cand vede ca unul dintre ei nu mai da niciun semn...Insa ei, cand ii plange inima, n-o arata, schimba subiectul si ma pacaleste. Si stiti ce? O lasa sa creada ca m-a pacalit si o iubesc eu si pentru altii...

     Si sunt cel mai mandru om ca l-am adus in viata ei pe Stefan, baiatul meu, pentru ca atunci cand il vede, oricat de incredibil ar parea, la cei 85 de ani pe care ii are, se asaza in genunchi si alearga asa dupa el si se trantesc in pat si nu tin cont ca s-ar putea lovi, de aceea nu se lovesc niciodata, si mananca biscuiti nenumarati pentru ca eu, mama lui, cred ca biscutii de la ea nu ii vor face niciodata carii asa cum ii fac cei pe care i-ar da oricine altcineva. Stefan, care are numai doi ani, vrea mereu sa doarma in pat la ea atunci cand mergem pe acolo si ii spune mamaia buna sau mamaia baba, in functie de cati biscuiti primeste :), dar ea nu se supara. Mama o cearta mereu ca nu mai intelege lucruri, ca nu mai aude sau ca nu mai e atenta si asta o necajeste si ma necajeste si pe mine, dar cand e necajita incerc sa-i dau o doza de Stefan si stiu ca o fac fericita.

     Bunica mea joaca poker si bea cognac si a fumat 60 de ani, in mod constant , dar s-a lasat...de rusine, fata de tata care o intretine si, cum sa dea ea bani pe tigari in timp ce ginerele ei sa-i plateasca intretinerea? Si s-a putut sa nu mai fumeze dupa 60 de ani si am plans atunci, asa pur si simplu, mi-am dat seama cat de mandra si norocoasa sunt sa invat cate ceva de la ea...

     Si nu, nu ii spun des ca o iubesc, as auzi mereu acelasi raspuns .."ei, la dracu, iubesti o baba", dar i-o arat ori de cate ori pot si ii mai fac cate un tort sau ii mai dau cate o ciocolata pe care o mananca dintr-o suflare.

     Si nu, nu am sa uit niciodata ca atunci cand eu si sotul meu ne ascundeam iubirea inflacarata prin diverse locuri si de diversi ochi si cand prindeam momentul sa ramanem singuri , ea ii spala tricourile, desi ne cunosteam doar de putin timp, si le calca si le impaturea si le punea de unde le-a luat, fara sa zica nimic...

      Si nu, nu am sa uit ca inca imi mai face pachetele de fructe la congelator si legume pe sortimente, sirop de capsuni si de visine....

     Si-mi spun mereu: daca nu era bunica, nu eram nici eu si nici tot drumul eu de pana aici si de acum incolo si pentru asta, TE IUBESC, BUNICO!!!!

Doi ochi albastri: Uite asa as vrea sa mooooooooorrrrrrr...

Doi ochi albastri: Uite asa as vrea sa mooooooooorrrrrrr...:    ...Gica, dragul de Gica, cum s-a dus el si il parafrazam ori de cate ori avem ocazia....Sigur ca n-as vrea, in fapt, sa mor, dar daca to...

Uite asa as vrea sa mooooooooorrrrrrr...

   ...Gica, dragul de Gica, cum s-a dus el si il parafrazam ori de cate ori avem ocazia....Sigur ca n-as vrea, in fapt, sa mor, dar daca tot m-am topit azi noapte in propriul meu cearceaf, la cele 1.980.456.098.789 grade de afara, parca o ora aici n-ar strica....si sa n-aud decat cateva ciripituri de pasari...

    Si, pentru ca tot am luat o pauza de vreo saptamana de scris, revin azi, cu mai putine cuvinte pentru ca si gura mi-e secata de caldura, chiar si dupa cei 2.876.905.457.789 litri de apa pe care i-am baut, si cu mai multe imagini de la ziua lui Stefan, care saptamana trecuta a implinit doi ani..

   Restul, intorsul la serviciu, task-uri, urgente, pantofii mei draguti care in drumul spre serviciu imi fac basici si bube, in drumul spre parc nu mi-au facut niciodata, metroul plin de dame cu unghiile portocalii si multa spoiala pe fata la 7 jumate dimineata, inghesuiala catre scarile rulante care parca nu te-ar mai primi niciodata daca nu ajungi primul la ele, oameni inebuniti sa citeasca prin ziare despre starea de sanatate a lui Adrian Nastase, vechiul si totusi atat de noul meu birou, acelasi telefon si aceeasi melodie a interfonului, pe care am senzatia ca o aud mereu..despre toate astea, de parca ar interesa pe cineva..intr-o alta postare...ele nu se incadreaza in peisajul de mai sus...unde vreau eu sa mor doar pentru o ora..parca am mai spus, nu????

   Si acum, dragul de el...s-a facut mare, dar emana aceeasi bunatate si iubire ca intotdeauna, chiar si atunci cand urla ca nu vrea sa faca te miri ce...intr-o seara mi-a spus, la culcare, momente sfinte pentru noi doi, ca ii e dor de mamaia lui buna....adica una dintre cele doua strabunici pe care le are...si parca mi-am inghitit lacrimile ca nu-l duc mai des s-o vada....si gata cuvintele, sa curga imaginile.....

 ...am doi ani, e ziua mea, sunt boier!

...mommy loves me!

...bau!

...tatiiiiiiiiiiii, nu ma prinzi!!!!!

...sunt boier cu creasta!!

one of the many many presents!

...pentru mine, parinti, bunici si prieteni!

...mommy said today i can taste just a little bit of chocolate....

 ...chocolate is not my favorite, it tastes strange..

...de la mamaie am voie orice..

...my dear grandparents!!

...si multi altii si multe cadouri frumoase...sunt rasfatat si norocos si in fiecare seara ii spun "mutumec" lui Doamne Doamne pentru asta....

Mama lor de corporatii si de task-uri....

       Dupa ce m-am hotarat sa-mi iau inima in dinti, dis de dimineata, si sa o iau catinel catinel catre birou, cu capul plecat si impovarata de ideea ca de saptamana viitoare va trebui sa fac asta zilnic, impotriva dorintei mele, cu sufletul smiorcaindu-se si cautand motive care sa ma mai lase langa copilul meu pentru o vreme, asa cum am fost si pana acum....si nu, nu pentru ca vreau un copil sub fustele mamei o viata, ci pentru ca il iubesc mult si mi se pare firesc sa-i acord mult mult mult timp si atentie....deci, dupa toate angoasele mele...m-au lovit in moalele capului....am bifat biroul, hartiile, noutatile si vechiturile, toate treburile urgente, caci toate sunt intotdeauna urgente, mereu foarte urgente....dar la urgenta mea ca vreau sa ma stropesc cu Stefan cu noul nostru pistol de apa se gandeste oare cineva?....dupa toate astea, am intrat intr-un supermarket sa cumpar trei ciuperci si alte cateva nimicuri sa-mi hranesc familia acasa....si ma asez la casa gandindu-ma cu ce sa mai combin ciupercile in binecunoscutul meu prieten de nadejde, wok-ul....si iau si din aia si din aia, sa fie bun, sa nu fie rau, parca ar merge si putin cimbru, putin busuioc, asezonam cu putin zahar candel....cand deodata, ma loveste.....

       -"Auzi, fata, sheruim copanele?"

       -"Sigur, mananc eu jumate si tu jumate. platim cu Visa, luam si un iaurt si il manacm amandoua.."

Dau sa intorc capul, desi stiam ce voi vedea....doua domnite bine imbracate, sau cel putin asa credeau ele, de 1 metru 50 de la natura, dar cel putin 1, 80 de la tocurile impresionante, angajate ale unei banci din apropiere, care iesisera sa ia pranzul....un copan sheruit si un iaurt care probabil urma sa se scurga pe vreun dosar al vreunui amarat ce incearca sa ia un credit pe viata... Si brusc mi-am amintit de Bazar Bizar al lui Radu Paraschivescu, carte care stiu ca m-a amuzat copios la vremea ei....si mi-am mai amintit ca detest corporatiile si ce ii obliga ele pe oameni sa devina...calculele contabile si task-urile niciodata duse la bun sfarsit....

         M-am scuturat, am platit repede cu marutisul meu si am fugit mancand pamantul...mi-am amintit ca vreau sa fiu acasa cand se trezeste goanga dintoasa pentru ca vreau sa sheruim povesti despre cum va arata tortul lui duminica si sa punctam task-ul pentru dupa amiaza....afara la soare, pe tobogan si la Miki.....

Duminica am comis-o....

....in cel mai frumos mod cu putinta. Dincolo de agitatie, emotii, plase, haine, flori, pupaturi, mangaieri, giugiuleli, "vaaaaaaaaaai-uri", care mai de care, parinti frematand, bunici lacrimand, copil frumos, soare pe cer, caldura mare mon cher, lumanare teapana, nasa scutita de a rosti crezul, caci doar purta una bucata printesa de 6 kile-n brate, iar nasa e plapanda si firava ca vai de ea ...hihihi...buna gluma asta....si dincolo de aperitive, platouri cu peste , carnaciori si rauri rauri de gin si vin si ...mai departe nu mai spun.....dincolo de toate astea, mi-am adus aminte de ce imi e mai drag pe lume.....sa simt mirosul de copil langa mine si sa-i sarut crestetul capului si sa-i pup talpitele si sa-mi adoarma in brate si sa rada in somn si sa  caste luuuuuuuuuungggggg si sa ti se lase moale pe piept si-apoi nu mai ai nevoie de nimic.....asta a insemnat duminica pentru mine.....Bine ai venit in sufletele noastre, printesa Antonia!!!!

Cand alergi dupa copil....

....si intri prin crapaturi ale subsolului blocului sau cand nu te poti indeparta prea mult de scara blocului ca sta sa ploua..si ploua...dar cand totusi copilul, pentru ca nu intelege de ce nu "pecam a pac" as in "plecam in parc", vrea sa mai "tam putin si giaca"/"stam putin si gata", trebuie sa-ti ocupi cele 1 maxim 2 minute in care el nu strange in palma tulpinile pline de tepi ale trandafirilor din gradina oamenilor de la parter sau cand nu vrea sa intre dupa "piticute" pe sub gard...si atunci ...aduni frunze...caci mie imi plac frunzele si nu prea ii inteleg pe oamenii care simt o nevoie acuta de a le aduna mereu ca pe niste gunoaie, in gramezi, pe care le pun deoparte.....Si cam asta a iesit...

if i could, then i would...

http://www.youtube.com/watch?v=dTPbqPFKGoA

Maxima zilei.....P.S: Vreau...

      "Sa dea dracii in naravul tau..." - ii spunea aseara o mamica/bunica, n-as putea spune exact, unui baietel de aproximativ 3 ani care incerca din rasputeri sa puna mana pe un trenulet intr-un parc...si atunci am ras si am plans in acelasi timp pentru ca in mine se zbateau aceste doua stari...nu stiam daca s-o iau de ciuf sau sa-mi vad de copilul meu care era cu totul in trenulet, invartind si mestecand de zor volanul, mai mai sa-l scoata din masca...
       Vreau sa nu mai aud asta niciodata si sa nu mai vad oameni care smucesc copiii din toate incheieturile, Vreau sa ma duc cu impiegatul meu la Gara de Nord, sa-i arat trenuri adevarate si sa ne plimbam prin fata panourilor cu istoria Bucurestiului, apoi sa poposim pe Lipscani, in fata unei ceasornicarii vechi, unde poate gasim un bunicut fericit sa ne povesteasca despre cum n-a avut niciodata targeturi in viata, dar a ajuns sa fie foarte fericit si asa... Vreau sa fim impliniti duminica si sa iasa totul frumos, vreau sa fiu in stare sa-mi tin promisiunea, fata de mine, ca o sa rostesc Crezul pe dinafara si ca nu se vor pali florile de pe lumanare...
      Vreau sa nu-l mai vad pe Gigi Becali pe ecrane cand merg cu metroul si sa nu-l mai asocieze nimeni vreodata cu crucea si cu Dumnezeu, desi inca ma mai amuza cateodata, situatia in sine, vreau sa vina cat mai incet data de 18 iunie si sa fac ceva sa opresc timpul in loc ...asa cum vreau sa ma adun si sa le iau din nou exact asa cum vin....
      Si cel mai mult as vrea sa ma intorc putin putin aici....

      

La multi ani, micutule...

..oricare ai fi tu...mai mare sau mai mic, mai cuminte sau mai nabadaios, mai mofturos sau mai mancacios, mai zambaret sau mai morocanos, mai blond sau mai brunet, mai dintos sau mai stirb, mai murdarel sau mai curat, mai curajos sau alintat....ramai cu sufletul curat....
      Si la multi ani si tie, micutul meu, goanga dintoasa, la multi ani nu pentru ca azi e 1 iunie, ci pentru ca azi vreau eu sa-ti amintesc ca te iubesc  de numa numa, iar tati, cum iti place sa spui, te iubeste de numu numu...la mai multi ani pentru ca vreau sa vad cum devii un baiat curajos, care a a invatat sa spuna NU si sa hotarasca daca vrea lapte sau iaurt, caruia nu-i mai e frica de Donald, doar putin..mai mult si care coboara singur toate treptele pentru ca asa invatam, ...tinguiei( as in singurei). Si vreau azi, mai mult decat oricand sa te strang in brate tare tare pentru ca...

...te uiti la mine cu ochii astia in fiecare zi... si pentru ca...

...esti aproape mereu primul care se arata dornic sa guste din mazgalelile mele din bucatarie...si pentru ca...

 
 ...mereu vrei sa iesim impreuna la plimbare....dar mai ales pentru ca...

 ...dormi ca un inger.....

 ...sau ca un bolovan...si pentru ca...

 ...esti cel mai fericit copil cand te striga tati...

 ...sau cand te joci cu el....

 ....sau cand treceti la lucruri mai serioase...mult prea serioase, dupa mine..dar cine-s io??? 
Sa revenim....

 ....cand ne jucam noi doi si imprastiem totul peste tot si chiar mai mult de atat....

 ...sau cand aduci copii in casa si faceti balamuc....

 ...si cand esti tare incantat ca te-am gasit in singurul loc in care stii sa te ascunzi..de fiecare data..
 Si o sa-ti multumesc mereu pentru ca....

 ...inveti sa fii afectuos, sa mangai.....

 ...sau sa te apropii de oameni..... si pentru ca...

 ...oricat de jalnice ar fi acordurile pe care sunt eu in stare sa incropesc pe o chitara, in fiecare dimineata o cari in pat si ma rogi sa mai cant putin....si pentru ca...

 ...te straduiesti sa intelegi ce e cu arta fotografica...sau pentru ca...

 ...iti pui bascaul pe crestetul capului, impotriva vointei mele si iei fata de Ghita Neghinita...

SAU PUR SI SIMPLU FARA NICIUN MOTIV....DOAR ACELA CA M-AI ALES PE MINE SA-TI FIU MAMA!!!!

LA MULTI ANI, MICUTULE!!!