Povestea bunicii mele...

     Am sa incep sa scriu povestea bunicii mele pentru ca Simona Tache mi-a dat un impuls, mi-a adus aminte pentru cateva secunde ca ieri era ziua cand vroiam mult sa o aud, dar n-am sunat-o ca de, muncesc si am copil si sunt cocosata rau de responsabilitati. Ar fi trebuit sa fac asta mai demult, asa, simplu, fara cuvinte mari, doar cu vorbe din suflet....

     Vorbesc doar despre bunica mea nu pentru ca ea ar fi mai importanta decat bunicul, ci doar pentru ca pe el nu l-am cunoscut niciodata, pe el il stiu doar din poze, un barbat impozant, serios, atletic, dansator profesionist, copia mamei, caci despre bunicii materni vorbesc...insa el s-a dus devreme impuscat de cel mai bun prieten, din greseala, la o partida de vanatoare..prietenul s-a dus si el, de inima rea, la nici un an dupa, iar Molda, cateaua lui de vanatoare, si acum isi aminteste bunica, plangea pe pragul casei de dorul stapanului. Si toate astea cand bunica mea draga avea doar 30 de ani si doi copii.

     Am vrut sa-l amintesc pe bunicul meu aici pentru ca stiu ca dincolo de sange, ma mai leaga si altceva de el, nimic n-a fost intamplator, asa cum niciodata nu este..el calatorea mult in China, turneuri, spectacole, iar eu i-am urmat pasii cumva, nu pe cei de dansator, nici pe departe, ci pe cei de calator acolo...mi-am petrecut doi  ani din viata in China si nu cred ca am facut-o pentru 3 diplome si 5 lauri pe frunte...NU..am facut-o pentru ca trebuia sa inteleg mai bine ce-i cu mine si cu originile mele.

     Bunica mea, ramasa singura atat de tanara, a inceput o viata noua...una curata, disciplinata, corecta, atenta si nu s-a mai recasatorit niciodata pentru ca n-a simtit nevoia, asa imi spune ea; si si-a crescut frumos copii, un baiat si o fata, care i-au daruit nepoti si, cu toate astea, cred ca ii plange inima cand vede ca unul dintre ei nu mai da niciun semn...Insa ei, cand ii plange inima, n-o arata, schimba subiectul si ma pacaleste. Si stiti ce? O lasa sa creada ca m-a pacalit si o iubesc eu si pentru altii...

     Si sunt cel mai mandru om ca l-am adus in viata ei pe Stefan, baiatul meu, pentru ca atunci cand il vede, oricat de incredibil ar parea, la cei 85 de ani pe care ii are, se asaza in genunchi si alearga asa dupa el si se trantesc in pat si nu tin cont ca s-ar putea lovi, de aceea nu se lovesc niciodata, si mananca biscuiti nenumarati pentru ca eu, mama lui, cred ca biscutii de la ea nu ii vor face niciodata carii asa cum ii fac cei pe care i-ar da oricine altcineva. Stefan, care are numai doi ani, vrea mereu sa doarma in pat la ea atunci cand mergem pe acolo si ii spune mamaia buna sau mamaia baba, in functie de cati biscuiti primeste :), dar ea nu se supara. Mama o cearta mereu ca nu mai intelege lucruri, ca nu mai aude sau ca nu mai e atenta si asta o necajeste si ma necajeste si pe mine, dar cand e necajita incerc sa-i dau o doza de Stefan si stiu ca o fac fericita.

     Bunica mea joaca poker si bea cognac si a fumat 60 de ani, in mod constant , dar s-a lasat...de rusine, fata de tata care o intretine si, cum sa dea ea bani pe tigari in timp ce ginerele ei sa-i plateasca intretinerea? Si s-a putut sa nu mai fumeze dupa 60 de ani si am plans atunci, asa pur si simplu, mi-am dat seama cat de mandra si norocoasa sunt sa invat cate ceva de la ea...

     Si nu, nu ii spun des ca o iubesc, as auzi mereu acelasi raspuns .."ei, la dracu, iubesti o baba", dar i-o arat ori de cate ori pot si ii mai fac cate un tort sau ii mai dau cate o ciocolata pe care o mananca dintr-o suflare.

     Si nu, nu am sa uit niciodata ca atunci cand eu si sotul meu ne ascundeam iubirea inflacarata prin diverse locuri si de diversi ochi si cand prindeam momentul sa ramanem singuri , ea ii spala tricourile, desi ne cunosteam doar de putin timp, si le calca si le impaturea si le punea de unde le-a luat, fara sa zica nimic...

      Si nu, nu am sa uit ca inca imi mai face pachetele de fructe la congelator si legume pe sortimente, sirop de capsuni si de visine....

     Si-mi spun mereu: daca nu era bunica, nu eram nici eu si nici tot drumul eu de pana aici si de acum incolo si pentru asta, TE IUBESC, BUNICO!!!!