Din categoria absurdului atat de drag mie....

      Pranz, birou, racoare afara, pauza de masa tocmai terminata, nu prea multe indatoriri ramase pentru dupa- amiaza de lucru,Adrian Nastase e bine, sanatos, mi-am luat o piatra de pe inima, ca atare, dar..ssshhhhhhhhh, nu mai spuneti la nimeni, iau cartea pe care o port cu mine de cateva zile, respectiv Mielul: Evanghelia dupa Biff, prietenul de joaca al lui Isus...multumesc inca o data Oana Balasa ca acum rad si in metrou in timp ce o citesc....asa, sa revenim... si o deschid si dau sa citesc un rand, cand colo.....na nanan nanananananan ...suna interfonul, imi gadila urechile cu aceeasi melodie odioasa, gen muzica clasica data la un volum incredibil de nemaiauzit de tare ca-ti vine sa cazi de pe scaun numai cand vezi omul apropiindu-se de el....noroc ca uneori reusesc sa-l contraatac apasand pe un buton la care nu prea ajung, nici macar la cei 1, 77 ai mei..in fine....Ma apropii, vizualizez dusmanul de dincolo de fortareata in care lucrez si ce sa vezi? O dama bine, biiiiiiiineeeeeeeeeeeee, cu o palaura cat China, cu ochelari care-i acopereau si barbia, de soare, evident, DKNY, evident, grasuna, dar bine imbracata, cu o bluzita sumara, putin deasupra burticii pufoase, o fusta inflorata, deasupra genunchilor, nu degeaba avea in jur de 50-55 de ani, care descoperea doua bucati de genunchi carnosi numa' buni de acoperit cu niste pantaloni, ma gandesc eu, in nimicnicia mea simpla si banala, cu unghii maaaaaaaaaaariiiiiiiiiiiiiiiiiii, ascutite, foarte ascutite, foarte rosii si foarte pline de floricele, asemanatoare cu cele de pe fusta....Scanez doamna fara sa iau contact direct cu ea, caci ma cuprinsese frica deja, ma apropii tiptil tiptil, dau sa inchid interfonul pentru ca nu mai puteam, surzisem, rabatez usor usor geamul sa nu ma insface fiara si glasuiesc in chineza mea in reformare...dupa cei doi ani de nevorbire in The Language...am uitat sa precizez, doamna era made in China, si la propriu si la figurat....
Eu: Buna ziua...
Ea: (in timp ce continua sa sune la interfonul caruia eu ii prinsesm cumva un creion la imbinare sa nu-l mai aud si sa-mi aud gandurile): China...
Eu: Buna ziua, spuneti, va rog...
Ea: China , Li...
Eu: Inteleg ca il cautati pe domnul Li ( nota: Wangi si Li-ii avem cu duiumul in institutia noastra)...
Ea: China, dat telefon...
Eu: (inspira, expira, zen, relax, chill out): Doamna, inteleg ca il cautati pe un anume domn Li, aveti intalnire, doriti sa va ajut cu ceva, doriti sa il anunt, spuneti-mi, va rog, la ce sectie lucreaza...
Ea: Aici , China, Li...


Ana, revino-ti: aici e China si in China este Li...nu, aici este Li din China..nu, Li este in China si China este aici.....nu nu nu, China este Li si Li este China...nu-mi iesea nicio combinatie, alte frustrari mai vechi, nu sunt buna la matematica, nu ma pricep la combinari de nu stiu cate luate de nu stiu cate ori, imi fac sotul de ras...panica, groaza, soc, ce ma fac???


Eu: Doamna.......Doamna...doamnaaaaaaaaaaaaaaa???????????  Nu, nici chip, doamna se dusese la jandarmul din fata institutiei sa-i ceara o tigara, o primise, tragea din ea tacticos, ca doamnele, si cand dau sa ma uit mai bine......alt soc si alta groaza......8 alti chinezi dupa colt, erau cu doamna, semanau cu doamna si, intr-adevar, aveau o intalnire cu un anume domn Li, care a aparut, nu stiu de unde si si-a invitat conationalii in cladire....Si, ghici ce? Alt soc si alta groaza...am dat cu ochii de cele mai groaznice unghii de la picioare..that i have ever seen in my whole already long life...luuuuuuuungiiiiiiiiiiiii, ascutite si rosii....erau de doamna, si ele.....


P.S: v-am spus ca mai vreau copii?? Asta si ca sa nu uit sa-mi tai mereu unghiile cel putin sa nu-l zgarii pe el, asta ca sa nu am suficient timp sa ma desfigurez vreodata in halul in care am vazut azi ca se poate face, asta ca sa nu am timp niciodata sa devin vreo astfel de doamna.......si ca sa mai miroasa si in casa mea a crestet de copil mic...obsesia mea...