Inima rupta...

Am avut un vis azi-noapte, ceva ce m-a trezit transpirata si speriata in egala masura...Eu nu visez des, nu visez mai deloc, sau nu-mi aduc aminte ar spune gurile crezatoare in vise..o fi, nu stiu, numar pe degete visele mari pe care le-am avut vreodata, pe majoritatea punandu-le pe seama oboselii, a vreunui eveniment ce mi-a marcat ziua etc....Acum era atat de real si avea o motivatie...de trei zile citesc despre situatia unei familii care sta sub cerul liber cu trei copii, cel mai mic este o fetita de aproape 4 luni, o Violeta a mea, un ghemotoc bucalat, aproape inghetat de frig, care sta cu mama, tata si ceilalti doi frati intre niste cartoane si folii improvizate, sub cerul liber, in viscol si frig, undeva in spatele Guvernului, pe strada Lebedei...Am citit postari ale Bogdanei Dobre, apoi am fost la curent cu situatia lor si cu update-urile referitoare la cine si cum i-a putut ajuta...In vis , am fost la ei sa le duc de mancare si haine, iar fetita lor cea mica, m-a luat de gat si nu-mi mai dadea drumu'...I-am dat sa suga si am venit cu ea acasa, Stefan a venit la ea si mi-a zis sa nu o mai ducem inapoi, Violeta a inceput sa rada cand a vazut-o, dar m-am trezit....cu un sentiment de rahat si de neputinta..si n-am mai adormit...
Cine naiba sunt eu sa am atatea toale, obiecte, pereti caldurosi, geluri de dus, creme de branza, piept de pui sau cotlet de porc, rucole, fulgi de ovaz, cizme calduroase, Feisbuc, liste pentru Mos Craciun, copii sanatosi si un om deosebit langa mine, parinti aproape, prieteni si oameni cu care am ce discuta, rafturi pline de carti din care sa aflu si sa stiu daca vreau, troace, hantze, borcane cu dulceata, fructe in fiecare zi, un venit constant si lista poate continua....CINE?? Ca de gura pot fi rea, cu gandul nu gandesc mereu corect, nu-s vreo voluntara si nici la biserica nu-s in fiecare duminica prima la slujba? Dar noroc am cu galeata, de cand ma stiu....Ce este Violeta si nu este prichindica aia mica, ochi luminosi care au stat afara in bratele ma-sii acu doua nopti cand viscolea afara, iar eu stateam in patura si ma uitam la seriale politiste, iar copiii mei in plapumi dormeau ca puii de gaina? Si nu vreau sa aud nici macar gandul cuiva..pur si simplu nu vreau, stiu ca el exista, cum ca cine a pus-o sa faca copii daca stia ca nu are cu ce sa-i creasca..nici nu ma gandesc sa ascult asa ceva, pur si simplu n-am chef si refuz sa fac asta...Din ce am citit, sunt oameni simpli, dar sunt mereu impreuna, sunt copii frumosi si veseli, nu-s de-ai strazii, ci au avut  ghinion...Stiu, sunt multe cazuri din astea, de unele auzim, de altele nu, uneori putem ajuta, alteori nu, exista dreptate si nedreptate, chiar si in cele mai mari drame, tot exista o predestinare, exista un ceva al fiecaruia care e pus deoparte...unii ochi vad asta, altii nu, unii vor sa vada, altii nu vor sau nu pot....
      Inima mea azi e rupta in doua si, chiar daca o cos, se vede tigheleala...Atat, mai mult nu mai pot...

Povestea lor este asta....http://bogdanasblog.blogspot.ro/2013/11/facem-si-noi-ceva-si-inca-foarte-foarte.html

Ieftin si bun

Pe la noi, in ultimul timp, toaste-s vechi si noua-s toate. Daca aveam in casa un yin perfect, ne lipsea yang-ul, dar iata ca mereu tre' sa ai grija ce-ti doresti, ca sigur o sa ti se intample...Yang-ul trage, impinge, roade, se zvarcoleste, face podul in pat, aproape ca sta in cap, da cu capul, ea centreaza, ea da gol, sta pe coate si se-mpinge, da sa bage mana in farfuriile noastre, isi ia suzeta si si-o pune singura in gura, apuca TOT, dar TOT ce-i intra in raza vizuala, toate cu aceeasi intensitate cu care rade, chiraie, chiuieste, plange, suge sau ofteaza.....De nu-i esti pe plac, nu-i bine. Si, colac peste pupaza, din toata lada cu jucarii, care mai de care mai colorate si mai tentante, una-i cea mai tare..pentru doritori, se gaseste la piata, e ieftin, plin de pamant, dupa preferinte, culoarea atrage, e destul de mare incat sa nu si-l vare pe gat....deci, minunat....

Iaca....

P.S....In alta ordine de idei, simt ca-mi pierd identitatea pe zi ce trece, pe unde ma duc nu sunt nimic mai mult decat "nevasta lu' domn' profesor" sau "mama lu' Stefan"...Eu unde sunt????..Deh, dormi asa cum iti asterni....si-i bun somnul asta, macar de m-as bucura de el mai mult si mai intens ...astept cu rabdare potolirea vulcanului yang-istic si ajungerea mea la pensie sa zac intens intr-un fotoliu comod si sa citesc ce-mi place....si o sa-mi fie dor de acum, asa ca sa ma bucur de ceea ce am, zic....

Posta, my love.....

Aveam in minte o postare despre lucruri dragi mie, fara de care nu prea merg inainte, dar aman putin, am fost la Posta azi si nu ratez momentul de a impartasi mizeriile pe care le vad zilnic, pe oriunde intru...afara sunt multe mizerii, inauntru, la mine e cald si frumos (cald e sufletul, caloriferele sunt sloi in seara asta..) pentru ca o aud pe fi-mea cu suspina in somn si o vad cum zambeste in coltul gurii, pentru ca Stefan mi-a spus de 20 de ori azi ca ma iubeste si s-a culcat linistit in timp ce-i canta lu' tati "Azi Grivei e manios, ham ham" si pentru ca azi ma culc inainte de miezul noptii si pentru ca mama mi-a facut azi o surpriza, un dulapior cu sertare pentru dormitorul meu, in care sa aranjez totul pentru Violeta; mi-a spus ca-mi face o bucurie pentru ca eu nu-mi mai fac asa ceva, ma gandesc numai la ceilalti si mi-a topit nitel sufletul.....Si acu' sa revenim la Posta Romana, cadrul perfect pentru plimbarea mea de azi cu fi-mea atarnata intr-un mod brutal si schingiuitor intr-un mei-tai gandit de mine din niste draperii mai vechi... Intru la posta fluturand o factura in mana in timp ce-i cant Violetei un cantec la care vibreaza extraordinar de mult, ma asez la coada, caci posta fara coada nu se poate, NICIODATA, si cant mai departe....in fata mea, undeva mai jos auzeam un bocanit permanent, o bataie nervoasa dintr-un picior "invenlit" in niste cizme caraghioase cu dantela si niste volane hilare..ridic privirea si dau de o fusta portrocalie tot cu volane si flori si plec din nou capul catre fi-mea care ingana de zor ca ma oprisem din cantat....ma scutur putin, imi iau inima in dinti si ridic inca o data capul...o domnita de cel putin 50 de ani, zic eu, impopotonata nevoie mare, parfumata putoare mare, fffffffff mare,batea strasnic din tocul cizmei..de nervi.....se intoarce catre mine si zice.." uite, fata, sa le mai ceri astora ceva, niciuna nu-i draguta.."...Ma uit, ma invart , ma codesc....eu oi fi fata careia i se adreseaza? Da, clar, doar n-oi fi doamna daca mi-am facut codite, unghii negre, mi-am pus cercei de lemn si mi-am atarnat boracul , probabil turnat inconstient cu te miri cine si pe unde...Incerc sa ignor,dar, ash, cum se poate, doamna era foarte nevorbita si incepe s-o ia la trei pazeste pe functionara de la posta, spunandu-i ca, daca ar fi fost desteapta si i-ar fi impachetat coletul, ar fi primit ceva, nu i-ar mai fi cerut restul inapoi, ca nu stie sa se poarte cu clientii, ca nu stie sa faca un ciubuc, ca nu e datoria ei sa-si inveleasca coletul ca ea n-are studii de impachetat, ci studii de marketing  (da-mi-as una.....era o doamna de marketing, proaspat intoarsa de la un eveniment corporate, most likely, care expedia nush ce nush unde, dar n-o lasau unghiile false de culoare verde sa faca asta)..Se termina episodul cu "doamna", pleaca, mai bombane ceva, ma scutur bine, incerc sa-mi revin, cand aud un copil plangand in stanga mea...o fetita dulce tare , de vreo 5-6 ani, insotita de neinspirata ei mama, venita de la serviciu "special" sa-i faca hatarul neascultatoarei si s-o ia de la scoala ca sa nu se mai smiorcaie atat. Fetita ii cerea ceva,nu stiu exact ce, cel mai probabil o revista din cate am inteles, dar asta i-a provocat ma-sii o criza de nervi ca a rasunat toata Posta..."Cu tine nu mai terminam niciodata, niciodata nu esti multumita,n-o mai scoatem la capat, ii spun lu tac-tu si te calca in picioare..." Scoate nervoasa caciula fetei din ghiozdan si da sa i-o puna pe cap,moment in care o zgarie de nervi la ureche...Fetita incepe sa planga,mai mai ca plangeam si eu, chiar imi veneasa plang si sa ma duc sa-i cumpar eu revista..doar ca ea chiar plangea de durere, o zgariase la ureche si ii curgea sange.....Mi s-a facut si mila si sila si i-am dorit fetitei mult noroc in gand, sa cresca mare si sa-si gaseasca un drum frumos in viata...A smucit-o bine amintindu-i sa n-o mai faca de ras in locuri publice si au iesit...Parca ma zgariase pe mine cineva, am ramas cu un gust amar, dar mi-am revenit repede caci doamna de la ghiseu imi cerea banii, contravaloarea facturii..trebuia sa achit 36 ron..i-am dat 50 si inca 6 lei, asteptand restul....primesc 30 de bani si un politicos "la revedere"...m-am gandit ca nu- mi-as dori sa revad niciodata caricaturile astea din posta, poate doar pe fetita si sa-i dau revista, presupun ca nu i-o lua nimeni prea curand...30 de bani???? Pai, eu vreau 20 de lei..Nu si nu, ca nu i-am dat atat, ca pentru ce sa-mi dea 20 de lei....Pffff,noroc cu o doamna de la coada care a sarit in apararea mea. Mi-am primit banii si am fugit mancand pamantul, mi-am scos copilul la aer, sperand sa revad fetita afara, undeva, avea niste ochisori superbi si un par lung si bogat..doar doar o avea ma-sa de ce sa traga....Am ramas cu un gust amar, lumea e pestrita, invat ceva din asta, cred ca nici nu-i rau ca e asa, dar cand vad un copil necajit din cauza parintelui, zau ca se rupe ceva in mine...
Am iesit si mi-am continuat trilurile catre fi-mea deja adormita, batand pasul soldatului catre poarta gradinitei, de unde stiam ca va iesi sufletul meu sa-mi povesteasca cum a luat el premiul 1 la concursul de copii inteligenti...Si am revenit la mine, la noi, dar ochii inlacrimati ai fetitei tot ii am in minte....

Hai, fugiti d-acilea....

"....Uite-o si p-asta!!"

"Ce-i acolo, un copil?"..."Cum sa fie un copil, cum sa stea acolo?"

"Ia uite, ba....Ce dracu o avea aia acolo?".."Copil, ma.."..."E, pe dracu, pe unde l-a bagat?"

"Ia uite, mami.."......Mami se uita lung si da ochii peste cap..

"Mamaie, ce are tanti acolo? Bebe?"..."Ei, bebe, pai i-ar iesi matele pe afara, mamaie"...asta a fost halucinant...

"Doamna, daca va impiedicati si cadeti?"

"Cum sta acolo, unde-i sunt picioarele? Doamne, mare ti-e gradina.."

"De ce nu folositi un carucior, n-ar sta mai bine copilul acolo? Copil aveti acolo, nu?"

"Sa vedeti cand n-o sa mai vrea sa se dea jos de acolo, atunci sa vedeti....."

La coada la cumparat fructe confiate...Copilul doarme pentru putin timp pen'ca doamna draguta cu un ochi la merisor, ghimbir si curmale, toate pentru doamna cangur care sedea la coada, mai se gandeste ea putin si scuipa...."Ce faci , fai, fata acolo? Fai, uite-te si la noi.puneti-o doamna cu fata s-o vada si lumea, sa se uite si ea la oameni, nu doar in ochii dumneavoastra...."...Am apreciat totusi ca eu eram dumneavoastra, eram foarte superioara botului cu ochi (mari, deja) care mai mult decat "fai" nu putea fi...Dragut, mi-a mers la suflet...

Doamne, mamai, cocoane care trec pe langa mine si ma trateaza ca pe sfanta biserica, facandu-si cruce de trei ori, probabil si cu limba-n gura..

Si asta doar pentru ca am ales sa pun caruciorul in cui si sa-mi tarasc copilul ca un cangur ce sunt catre pieirea-i ce-i este sortita curand daca-l mai chinui in halul asta...Adica asta hal....

Sunt si priviri frumoase, zambete...culmea, barbatii, chiar si cei in varsta, se uita la ea si zambesc in coltul gurii......si toate astea in Pantelimon Residential Zone....cum altfel???

HAI, FUGITI D-ACILEA!!!!!!!

Perfect..or not...

That's what i call a perfect Tuesday morning....

..poza-i de doi lei, ideea doream a fi transmisa...

AAAAA, si, draga blogule, perfecta ar fi si daca fiica-mea ar dormi cat sa inghit si eu intreg ce-i in poza asta, sa termin randurile astea de scris si sa-mi adun gandurile, pe toate, sa nu le mai gasesc imprastiate  pe gresia din hol ca alunec iar pe ele, sa le bag in cap si sa ma montez pentru ziua de azi....aia de ieri a fost de pomina, probabil ca in urmatorii 344536, 98760 ani am sa postez despre....Pana atunci, sa am pofta si sa pot mesteca macar biscuitii ca altfel ma zgarii si fac buba....poate arunc chiar si samburii de la curmale, sper sa nu uit de data asta....cotorul de la mar intra asa cum e, cat despre temeperatura cafelei care nu-i cafea ca n-are cofeina, cu lapte mult si gras si bun....deh, o beau si sloi, nu vreau sa intind coarda.....
Asa sa ma ajute Dumnezeu, draga blogule....

ROAD TO HELL

Dupa o vacanta binemeritata, Stefan s-a dus azi iar la gradinita...trist si abatut, asa cum nu l-am mai vazut de mult..Ne-am jucat de dimineata, ne-am tavalit in pat, am facut scenete cu Snoopy, ne-am promis cate in luna si in stele pentru dupa-amiaza, ne-am imbratisat minute intregi, dar langa clasa tot a rabufnit..Si nu a fost deloc asa de la inceput, ba din contra, dar din pacate modul in care unii percep educarea in masa a copiilor este unul toxic si deficitar, bolnav..iar boala aduce tristete..Pacat este ca tristetea se citeste in ochii unor copii, de-abia mijiti in ale bancilor, regulilor, in ale colectivitatii, in ale mucilor in servetel si nu pe maneca, in ale tinutului de furculita cu mana dreapta si nu cu aia stanga (caci, din pacate, inca mai exista oameni care vad in asta esenta conduitei...FUCK!!)..Dar cred ca ruperea acestui rau din radacina nu este o solutie, il va izbi mai tarziu oricum, societatea este toxica la acest nivel, psihologia copilului este prost inteleasa sau deloc in multe cazuri, iar oamenii mari, pai nene, sunt oameni mari, e rusine sa ne mai jucam....apoi daca avem si studii, doar n-o sa stergem copii la fund.....Ce ma intriga si mai tare este nevoia cinica a parintilor/bunicilor de a trage/impinge/ridica vocea dimineata la galmele alea cu ochii lipiti sau umflati de plans, care parca intra pe poarta iadului...Hai mai repede ca ma grabesc, uite-te pe unde mergi ca-ti dau una de nu te vezi,  casca bine ochii si nu mai plange degeaba....Dictoane de toata jena pe care le aud aproape mereu cand il duc pe Stefan la gradinita...P.S...nu am de mers decat 50 de metri de la bloc pana la gradinita....Mi-ar fi mila, daca nu mi-ar fi sila....
Si mi-e tare dor de Stefan, care la 4:00 ne asteapta si sare din banca si urla de fericire cand ne vede..azi o sa fie mai fericit decat oricand, il iau tot eu..si o sa vorbim mult si o sa o iubim pe Violeta, asa cum i-am promis dimineata si o sa ne luptam cu tati care a lipsit cateva zile si o sa croim pelerina si masca de supererou pe care trebuie sa i le fac pana de Craciun....sa fie "verde si perfecta" (DRACE!!!)

For a perfect Monday morning...Zi-le nenea Chris ca oricum, daca nu-mi place ideea,  pentru vocea ta si tot ascult melodia asta cu limba scoasa...

Terapie in doi

Azi, dupa mai bine de 3 luni, am petrecut timp doar cu Stefan..am iesit doar noi doi la cumparaturi, ne-am plimbat prin cartier si am stat de vorba...pretul platit a fost o acadea cu gust de cola, de, dar nu regret nimic...atatea pupicuri si atatea imbratisari n-am mai primt de mult....afland ca iese cu mami, fara nicio bunica, fara sa fie doar cu tati, fara Violeta, nici macar cu ora de intors acasa, l-a facut sa se imbrace si sa se incalte imediat, sa ia esarfa la gat (wowwwwwwwwwwwwwwwwww! that's something!) si sa nu faca nici un zgomot pana la iesirea din casa..a inteles ce trebuie sa cumparam, fara sa ne abatem de la lista, a tinut cosul de cumparaturi (cat inca era gol) in supermarket, a luat produsele de pe raft, m-a pus sa vad daca sunt in termen (hihi, ce-mi place asta), a intrat chiar si intr-un magazin cu haine si mi-a sugerat sa-mi cumpar niste chiloti....:))))))))), fara sa vada exact pe ce produs a pus mana....La intrarea in piata, m-a intrebat daca vreau sa-mi cumpere flori....yhaaaa....am spus ca da si mi-a cerut bani:))....S-a intors acasa alt copil, a sarit pe Violeta s-o iubeasca si sa-i spuna unde a fost el (practic, nicaieri..) si i-a pus o stampila pe fata plina de acadea....pe care ea o lingea mai tarziu de pe degete...bun asa!! Si eu m-am intors acasa alta mama, aveam nevoie de asta, ma simt din nou "supereroa" lui.....

P.S - Inutil sa amintesc cat de supernevasta mi-ar placea sa fiu din nou si cata nevoie as avea de o terapie doar cu el....dar am rabdare....ce mai e? 10-15 ani....Mai pot!!! :)

Eu, omul fara nervi...

Eu, omul fara nervi, azi vreau sa ucid....sa ucid si ultima speranta ca vreodata, in viata asta sau in viata de apoi, cineva nu va da cu bormasina sau cu ciocanul, cu batatorul sau cu flexul in apropierea creierilor mei, de altfel aerisiti si proaspeti in fiecare dimineata.....Ma declar o calma si o rabdatoare prin definitie, cu exceptii, na, dar azi vreau sa ucid sperata, sa-i tai jugulara si s-o ingrop adanc..asta ca sa nu vreau sa ucid pe bune...De trei luni incoace bormasina nu le tace..sub geanul meu nu-i verdeata si nu-s flori, sunt frunze ingalbenite multe, pe care eu le ador, dar tanti le ia repede cu matura si le pune la gunoi, sa vedem bine covorul de colturi de paine si oasele de pui aruncate de pe la geamuri, scutece folosite si tampoane agatate in pom..Nu, sub geamul meu sunt cateva borduri si doua trotuare amarate pe care n-ai niciodata loc sa treci, care trebuie schimbate....cu multa ravna si pricepere, cu multe macarale si zguduieli, cu multe injuraturi si urlete catre colegul de breasla care infuleca cotorul de parizer cu daraba de ceapa sa aiba putere sa dea mai departe cu masinaria.....Speranta ca vor pleca de aici, pe ea vreau s-o ucid azi.....
...dar si pe cea ca vecinul de la 7, vreodata va fi un puturos si ca nu va mai mesteri in casa peretii, tocurile, faianta, gresia, ori de cate ori pe vreuna din ele s-a pus un fir de praf, adica mereu....
...mai am o speranta, stiu ca ele mor ultimele, iar azi isi canta cantecul de lebada toate...ca vecinul de la 4 sa nu mai sparga lemnele de iarna pentru casuta lui de la tara...PE  PALIERUL  BLOCULUI, ....ca, zic si eu, d-aia are tara si curte, sa poata sari acolo aschiile, nu in ochii lu' copilu' meu si a lu' copilu' tau.....a, si daca mi-ar putea tine si mie usa la bloc cand vin precum capra cu "lapte-n tate, drob de sare in spinare, malaies in calcaies" de la piata, eventual si cu copilu/copiii dupa mine, i-as ramane recunoscatoare pe viata, m-as pune eu in fata aschiilor lemnelor lui nobile care trebuie taiate cu flexul in urechile mele si le-as lua pe toate in piept ca o eroina ce sunt....
...tare mi-as dori ca copchilasul meu micut, bombana lu' mama sa doarma si ea mai mult de 10 minute pe zi, intre reprizele vrednice ale vanjosilor masculi care trezesc in mine instincte animalice....
.....and she did.....but for how long???..cu degetul mic in gura, atarnata intr-un balansoar....o las acolo si baricadez ferestrele, dospesc ca un cozonac de cald in casa cu toate geamurile inchise, caci de le deschid, muzica de Strauss rasuna in urechile mele...
Gata...ma duc sa ma primenesc de inmormantare, azi imi iau ramas bun de la speranta si ma declar invinsa....tot ce-mi mai doresc azi e ca dupa-amiaza sa-mi fie lina si suava pe ritmuri de ciocan de snitele ale vecinei mele araboaice de deasupra.....si inchid capacul sicriului , arunc o crizantema peste sperante, iar maine o sa fiu alt om.....

Sanatate....ca-i mai buna decat trei kile de Eurespal

Dupa zile bune, saptamani chiar de pastile, pastilute, picaturi, siropuri si alte leacuri deloc pe gustul meu atunci cand vine vorba despre copii, azi am fost declarati oficial vindecati. Daca Stefan s-a refacut de ceva vreme si a ramas acum doar cu admunistrarea de miere cu tinctura de propolis, vitamina C si sirop de muguri de pin, dupa pohta inimii mamei si fara interventia sfatoasa a vreunui medic, Violeta a fost azi la un ultim control ORL si dna doctor ne-a dat verdictul: complet vindecat..si otita si bronsiolita au plecat cu dragonii lui Stefan in lumea lui Mickey sa le dea Goofy o mama de bataie sa n-o poata duce....Am intalnit, pur intamplator, un medic specialist ORL MINUNAT...pe dna doctor Tamara Ciurescu, prezenta placuta, glas blajin, mana usoara, sfaturi clare si la obiect, exclusive pentru copilul meu....care nici copil nu-i inca, ci doar un ghem sugar, fara extrapolari si pareri care sa inceapa cu"poate ar fi mai bine sa...", "cum doriti dumneavoastra..", "sa incercam cu un antibiotic..."...Nu, nici vorba, fara drept de apel mi-a dat un tratament, neexcluzand posibilitatea unui antibiotic chiar daca era vorba doar despre o micuta de3 luni, insa pe care il administram doar intr-un caz de urgenta...si n-a mai fost cazul. Eu sunt obisnuita cu varianta inversa..odata intrata in cabinetul pediatrului, oricand am putea incerca un antibiotic, asta nu inainte de a gusta putin Nurofen, Ibalgin, Panadol,Eurespal...acestea odata terminate, luam si antibioticul si mai dam pe gat o sticla de Eurespal, just in case....Aici a fost altfel, aici mi s-a dat azi pentru prima data in viata mea de mama care-si duce copiii la doctor sfatul ca,daca ar fi sa se mai intample ceva usor,  taiem din radacina cu ceva homeopat, foarte usor....si pentru asta nota 10 si m-as mai duce la dumneaei doar sa o vad si sa o salut, atat..oricum m-a uns pe suflet cand mi-a spus ca zgatiuta mea seamana cu personajul unei picturi de Piacasso, si altele, si altele...
Bun, si daca tot suntem sanatosi si voinicul casei e in vacanta, zic sa ne lamurim cum e cu timpul si cu cifrele..Stefan,ca sa fiu clara, este in perioada mirifica a marelui NU....Nu ies afara, nu ma incalt, nu pot, nu cred...dar si a marilor descoperiri...incearca in continuare din rasputeri sa inteleaga cum e cu azi si cu maine , recunoaste numerele si tot ce ne apare in cale , ca atare, trebuie numarat....cate degete, cate zile mai sunt, cate jucarii are Violeta, cate frunze uscate mi-a adus de afara, cati biscuiti animalute poate sa manance, cate spaghete are in farfurie si cate ore mai sunt pana se trezeste, asigurandu-se ca atunci cand se trezeste el, se trezeste si mami..Doar ca mami e in urma cu somnul, foarte in urma, but she can still handle it...se trezeste si ea si incepe sa numere, orice trebuie numarat, apoi cand sunt toate numarate, cuiva sigur ii este foame, de cele mai multe ori tot lui...dar e mai linistitor decat cu saptamani in urma cand ma trezeam noaptea din ora in ora pentru ceva..fie sa ii dau lui medicamentele, fie sa o hranesc  pe ea, fie sa dau drumul la televizor pentru ca mi se parea inutil sa adorm pentru inca o jumatate de ora, dupa care sa o iau de la capat...

Si daca lucrurile au intrat pe un fagas normal si daca-i sanatate, mami e fericita si , cand in casa mami e fericita, restul vine de la sine....Bonus, tati ii rasfata poponeata Violetei saptamana viitoare cu un set de scutece textile colorate cu inimioare si fluturasi, care vin sa intregeasca colectia noastra imprumutata..astfel ca aproape  nu le mai utilizam pe cele de unica folosinta, iar mami are un mei-tai in lucru..sa vedem ce iese.....

Cat despre forma, culoarea si noul schelet al povestirilor mele bloggeristice...ele sunt asa, pur si simplu, alese dintr-o mie, fara sa fiu convinsa ca raman asa in forma lor finala...Deocamdata asa simtim, intr-un mod dimulescian, cu multe cifre pe fundal , toate nuantate in violet...