Dupa zile bune, saptamani chiar de pastile, pastilute, picaturi, siropuri si alte leacuri deloc pe gustul meu atunci cand vine vorba despre copii, azi am fost declarati oficial vindecati. Daca Stefan s-a refacut de ceva vreme si a ramas acum doar cu admunistrarea de miere cu tinctura de propolis, vitamina C si sirop de muguri de pin, dupa pohta inimii mamei si fara interventia sfatoasa a vreunui medic, Violeta a fost azi la un ultim control ORL si dna doctor ne-a dat verdictul: complet vindecat..si otita si bronsiolita au plecat cu dragonii lui Stefan in lumea lui Mickey sa le dea Goofy o mama de bataie sa n-o poata duce....Am intalnit, pur intamplator, un medic specialist ORL MINUNAT...pe dna doctor Tamara Ciurescu, prezenta placuta, glas blajin, mana usoara, sfaturi clare si la obiect, exclusive pentru copilul meu....care nici copil nu-i inca, ci doar un ghem sugar, fara extrapolari si pareri care sa inceapa cu"poate ar fi mai bine sa...", "cum doriti dumneavoastra..", "sa incercam cu un antibiotic..."...Nu, nici vorba, fara drept de apel mi-a dat un tratament, neexcluzand posibilitatea unui antibiotic chiar daca era vorba doar despre o micuta de3 luni, insa pe care il administram doar intr-un caz de urgenta...si n-a mai fost cazul. Eu sunt obisnuita cu varianta inversa..odata intrata in cabinetul pediatrului, oricand am putea incerca un antibiotic, asta nu inainte de a gusta putin Nurofen, Ibalgin, Panadol,Eurespal...acestea odata terminate, luam si antibioticul si mai dam pe gat o sticla de Eurespal, just in case....Aici a fost altfel, aici mi s-a dat azi pentru prima data in viata mea de mama care-si duce copiii la doctor sfatul ca,daca ar fi sa se mai intample ceva usor, taiem din radacina cu ceva homeopat, foarte usor....si pentru asta nota 10 si m-as mai duce la dumneaei doar sa o vad si sa o salut, atat..oricum m-a uns pe suflet cand mi-a spus ca zgatiuta mea seamana cu personajul unei picturi de Piacasso, si altele, si altele...
Bun, si daca tot suntem sanatosi si voinicul casei e in vacanta, zic sa ne lamurim cum e cu timpul si cu cifrele..Stefan,ca sa fiu clara, este in perioada mirifica a marelui NU....Nu ies afara, nu ma incalt, nu pot, nu cred...dar si a marilor descoperiri...incearca in continuare din rasputeri sa inteleaga cum e cu azi si cu maine , recunoaste numerele si tot ce ne apare in cale , ca atare, trebuie numarat....cate degete, cate zile mai sunt, cate jucarii are Violeta, cate frunze uscate mi-a adus de afara, cati biscuiti animalute poate sa manance, cate spaghete are in farfurie si cate ore mai sunt pana se trezeste, asigurandu-se ca atunci cand se trezeste el, se trezeste si mami..Doar ca mami e in urma cu somnul, foarte in urma, but she can still handle it...se trezeste si ea si incepe sa numere, orice trebuie numarat, apoi cand sunt toate numarate, cuiva sigur ii este foame, de cele mai multe ori tot lui...dar e mai linistitor decat cu saptamani in urma cand ma trezeam noaptea din ora in ora pentru ceva..fie sa ii dau lui medicamentele, fie sa o hranesc pe ea, fie sa dau drumul la televizor pentru ca mi se parea inutil sa adorm pentru inca o jumatate de ora, dupa care sa o iau de la capat...
Si daca lucrurile au intrat pe un fagas normal si daca-i sanatate, mami e fericita si , cand in casa mami e fericita, restul vine de la sine....Bonus, tati ii rasfata poponeata Violetei saptamana viitoare cu un set de scutece textile colorate cu inimioare si fluturasi, care vin sa intregeasca colectia noastra imprumutata..astfel ca aproape nu le mai utilizam pe cele de unica folosinta, iar mami are un mei-tai in lucru..sa vedem ce iese.....
Cat despre forma, culoarea si noul schelet al povestirilor mele bloggeristice...ele sunt asa, pur si simplu, alese dintr-o mie, fara sa fiu convinsa ca raman asa in forma lor finala...Deocamdata asa simtim, intr-un mod dimulescian, cu multe cifre pe fundal , toate nuantate in violet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu