Balada unghiilor....P.S -Moarte unghiilor french-style!!!!

     Pentru ca aproape cu un an in urma ma amuzam cand sotul meu (inversunat militant impotriva prostului gust)  imi citea un articol cancan-esc in care se vorbea despre aparitia unei Academii de Unghii in Japonia, acum, nu exista zi lasata de la Dumnezeu sa nu-mi aduc aminte de asta.......Dimineata de dimineata, caniculara sau nu, de vara sau de iarna, in criza sau nu, cu euro si dolarul in crestere sau in scadere, cu sau fara Basescu, in metroul bucurestean pe care-l frecventez si eu zilnic cu sau fara voia mea, domnisoara sau doamna "ducatoare" la birou/serviciu/munca de orice fel, are unghiile facute FRECH-STYLE...La baza, conceptul asta, made in France, ca doar, na, asa ne zice si titlul, insemna, cand eram eu mai tanara, ceva pe alocuri dragut, lipsit de opulenta, discret, o manichiura unde nuantele pale se combinau intr-o maniera mai fericita sau nu...Ei bine, acum NU!!!!! Industria manichiurii a "evoluat", acu' tre sa ai gheara lunga, incovoiata, de cele mai multe ori falsa si vopsita in cel mai hidos mod cu putinta...baza unghiei de face galbuie, ca si cum ti-a prins-o cineva in usa, apoi spre varf adaugi o culoare contrastanta, eventual un verde sau un albastru electrizant, apoi presari cu floricele sau stelute dupa gust, bagi sub un aparat -cica-se usuca, mai stai o ora, mai pilesti, faci contract de service, trebuie sa mergi ulterior sa ti le intretina, platesti, ca, na, dai un ban dar stai in fata...apoi ajungi acasa si-ti racai masculul/ barbatul/sotul/iubitul/logodnicul pe spate....Toate astea se asezoneaza neaparat cu o pereche de balerini de plastic cu floricea de tabla, aceeasi nuanta cu unghiile, doar asa ne-au invatat predecesorii, de-alde madame Coco, care habar n-avea, fie vorba intre noi, cum se combina culorile, la naiba, alb si negru, crem, demodata si inapoiata...acum iese la iveala adevaratul stil, ziceam ca ne-a invatat sa asortam una cu alta, cat mai potrivit si mai cu bun gust.....
     Asadar, declar deschis in sesiunea plenului Academiei de Unghii pe tronsonul Costin Georgian-Unirii, razboi impotriva unghiilor french....
    Si pentru ca de ceva vreme blogul ochilor albastri n-a mai amintit nimic de ei, va spun ca sunt bine, in vacanta cu tati si cu bunicii, la plaja, , la topogane, la nisip, la casute, la volan la tati in masina, iar cand ne revedem, la sfarsit de saptamana, ii bate inima de sta sa-i sara din piept...ultima data, a fugit catre mine si mi-a spus, citez: " Tatan(Stefan) aie buba, mi-e dol de mami, bec(iubesc) pe mami, aie tandaiute(sandalute) si tace(face) caca..." .Busy blue-eyed boy!!!! Sper sa pot posta si poze cat de curand...
    Pana atunci, propun o rubrica in plus la Referendumul de duminica...cu intrebarea "Sunteti de acord cu interzicerea saloanelor de manichiura care spala creierul femeilor si-si bat joc de unghiile lor?" :)))))
 

Herastrau mon amour!

       Desi niciodata nu am vazut in parcul Herastrau decat un parc oarecare, nici pe departe cel mai reusit parc din  capitala, in ultimul timp, dincolo de putoarea insuportabila a lacului , inca de la ora 8 dimineata, dincolo de pestii decedati dar inca plutitori pana la descompunere, pe suprafata apei, dincolo de barurile si ele la fel de plutitoare pe pontoanele de pe marginile lacului unde poti cu usurinta sa bei o cafea cu  un sfert de salariu si sa te mai pui in tema cu ultimele fashion-style-uri al buricului de targ....asadar, dincolo de amanunte nesemnificative si chiar dincolo de faptul ca pe langa Herastrau imi tarasc pasii zilnic catre falnica si inaltatoarea cladire in care lucrez, unde steagul falfaie in valtoarea strasnica a statorniciei vechii garzi a poporului mandru si teapan.....God, somebody stop me!!!, dincolo de ele...ramane ceva frumos care-mi insenineaza diminetile taratoare catre birou...o fata, in jurul a 25 de ani, care merge si ea la un birou, cred, cu o trotineta...simpla, minunata, din aceea de care folosesc pustii de 7-10 ani prin parcuri...si in fiecare zi o vad    aproape la aceeasi ora, dand dintr-un picior cu aproape acelasi ritm...Ma gandesc zilnic ca ea nu se calca in picioare la scarile rulante ale metroului unde care ajunge primul e cel mai tare si nici nu cred ca adulmeca texte de Danielle Steel..caci asta se poarta acum prin metrou...sau Libertatea, sau sandalele de plastic , sau unghiile french-style, cat mai lungi, cat mai french si cat mai neinspirat colorate....
       Azi, pe langa ea, am mai zarit, pentru prima oara, un domn....da, asta numesc eu domn, nu pe baiatul cu creasta si fara par pe picioare reprezentativ tot pentru statia Aviatorilor sau Romana, ca doar, na, sigur e student pe la ASE....cam ca tot tanarul de azi care se respecta, un domn care alerga intr-un ritm lent in jurul lacului, un domn cu parul alb si mustata asisderea, care, dupa tricou, cred ca alergase azi mai mult decat am alergat eu in ultimii ani....si era foarte impacat cu ideea ca alearga, se simtea bine, mi-a amintit de cineva cunoscut....
       Pentru asta imi plac Herastraul si imprejurimile lui dimineata, cand le colind....pentru incantarea ca mai exista si altceva inafara tiparelor...de prost gust....

La multi ani!

        La multi ani noua si alor noastre, toate cele care ne definesc, la multi ani, atat de multi cat ne va mai da Dumnezeu degetul lui de care sa ne prindem si sa tot inaintam catre ceva cel putin la fel de frumos si de linistitor...la multi ani, atat de multi incat sa deschidem bine ochii si sa privim albastrul intens care ne-a unit definitiv...Stii si azi asa cum stiai si ieri si cum vei stii si maine ca mai vreau albastru in jurul si in sufletul meu, sau poate maro sau poate negru....asta ca sa pot darui si mai multa iubire fiecaruia dintre voi....si mai stii ca azi eu cel mai tare... la fel de mult cum si tu cel mai tare...
        Azi e azi de acum patru ani si asa va ramane mereu...
   

...fara cuvinte...multe.

...asta pentru ca ma gandesc neincetat la prietena mea, Violeta....despre care am sa scriu la momentul potrivit...Vio, give China a big big hug...go, kick their asses, girl!!!


..si pentru ca melodia asta mi-a uns auzul mai bine de un an in China si cred ca as mai putea sa o ascult inca unul si inca unul, si inca multi ani de acum incolo, pentru ca poarta cu ea amintiri frumoase...legate tot de doi ochi albastri mari si luminosi.


http://www.youtube.com/watch?v=glU2qVudGRI

Din categoria absurdului atat de drag mie....

      Pranz, birou, racoare afara, pauza de masa tocmai terminata, nu prea multe indatoriri ramase pentru dupa- amiaza de lucru,Adrian Nastase e bine, sanatos, mi-am luat o piatra de pe inima, ca atare, dar..ssshhhhhhhhh, nu mai spuneti la nimeni, iau cartea pe care o port cu mine de cateva zile, respectiv Mielul: Evanghelia dupa Biff, prietenul de joaca al lui Isus...multumesc inca o data Oana Balasa ca acum rad si in metrou in timp ce o citesc....asa, sa revenim... si o deschid si dau sa citesc un rand, cand colo.....na nanan nanananananan ...suna interfonul, imi gadila urechile cu aceeasi melodie odioasa, gen muzica clasica data la un volum incredibil de nemaiauzit de tare ca-ti vine sa cazi de pe scaun numai cand vezi omul apropiindu-se de el....noroc ca uneori reusesc sa-l contraatac apasand pe un buton la care nu prea ajung, nici macar la cei 1, 77 ai mei..in fine....Ma apropii, vizualizez dusmanul de dincolo de fortareata in care lucrez si ce sa vezi? O dama bine, biiiiiiiineeeeeeeeeeeee, cu o palaura cat China, cu ochelari care-i acopereau si barbia, de soare, evident, DKNY, evident, grasuna, dar bine imbracata, cu o bluzita sumara, putin deasupra burticii pufoase, o fusta inflorata, deasupra genunchilor, nu degeaba avea in jur de 50-55 de ani, care descoperea doua bucati de genunchi carnosi numa' buni de acoperit cu niste pantaloni, ma gandesc eu, in nimicnicia mea simpla si banala, cu unghii maaaaaaaaaaariiiiiiiiiiiiiiiiiii, ascutite, foarte ascutite, foarte rosii si foarte pline de floricele, asemanatoare cu cele de pe fusta....Scanez doamna fara sa iau contact direct cu ea, caci ma cuprinsese frica deja, ma apropii tiptil tiptil, dau sa inchid interfonul pentru ca nu mai puteam, surzisem, rabatez usor usor geamul sa nu ma insface fiara si glasuiesc in chineza mea in reformare...dupa cei doi ani de nevorbire in The Language...am uitat sa precizez, doamna era made in China, si la propriu si la figurat....
Eu: Buna ziua...
Ea: (in timp ce continua sa sune la interfonul caruia eu ii prinsesm cumva un creion la imbinare sa nu-l mai aud si sa-mi aud gandurile): China...
Eu: Buna ziua, spuneti, va rog...
Ea: China , Li...
Eu: Inteleg ca il cautati pe domnul Li ( nota: Wangi si Li-ii avem cu duiumul in institutia noastra)...
Ea: China, dat telefon...
Eu: (inspira, expira, zen, relax, chill out): Doamna, inteleg ca il cautati pe un anume domn Li, aveti intalnire, doriti sa va ajut cu ceva, doriti sa il anunt, spuneti-mi, va rog, la ce sectie lucreaza...
Ea: Aici , China, Li...


Ana, revino-ti: aici e China si in China este Li...nu, aici este Li din China..nu, Li este in China si China este aici.....nu nu nu, China este Li si Li este China...nu-mi iesea nicio combinatie, alte frustrari mai vechi, nu sunt buna la matematica, nu ma pricep la combinari de nu stiu cate luate de nu stiu cate ori, imi fac sotul de ras...panica, groaza, soc, ce ma fac???


Eu: Doamna.......Doamna...doamnaaaaaaaaaaaaaaa???????????  Nu, nici chip, doamna se dusese la jandarmul din fata institutiei sa-i ceara o tigara, o primise, tragea din ea tacticos, ca doamnele, si cand dau sa ma uit mai bine......alt soc si alta groaza......8 alti chinezi dupa colt, erau cu doamna, semanau cu doamna si, intr-adevar, aveau o intalnire cu un anume domn Li, care a aparut, nu stiu de unde si si-a invitat conationalii in cladire....Si, ghici ce? Alt soc si alta groaza...am dat cu ochii de cele mai groaznice unghii de la picioare..that i have ever seen in my whole already long life...luuuuuuuungiiiiiiiiiiiii, ascutite si rosii....erau de doamna, si ele.....


P.S: v-am spus ca mai vreau copii?? Asta si ca sa nu uit sa-mi tai mereu unghiile cel putin sa nu-l zgarii pe el, asta ca sa nu am suficient timp sa ma desfigurez vreodata in halul in care am vazut azi ca se poate face, asta ca sa nu am timp niciodata sa devin vreo astfel de doamna.......si ca sa mai miroasa si in casa mea a crestet de copil mic...obsesia mea...

Povestea bunicii mele...

     Am sa incep sa scriu povestea bunicii mele pentru ca Simona Tache mi-a dat un impuls, mi-a adus aminte pentru cateva secunde ca ieri era ziua cand vroiam mult sa o aud, dar n-am sunat-o ca de, muncesc si am copil si sunt cocosata rau de responsabilitati. Ar fi trebuit sa fac asta mai demult, asa, simplu, fara cuvinte mari, doar cu vorbe din suflet....

     Vorbesc doar despre bunica mea nu pentru ca ea ar fi mai importanta decat bunicul, ci doar pentru ca pe el nu l-am cunoscut niciodata, pe el il stiu doar din poze, un barbat impozant, serios, atletic, dansator profesionist, copia mamei, caci despre bunicii materni vorbesc...insa el s-a dus devreme impuscat de cel mai bun prieten, din greseala, la o partida de vanatoare..prietenul s-a dus si el, de inima rea, la nici un an dupa, iar Molda, cateaua lui de vanatoare, si acum isi aminteste bunica, plangea pe pragul casei de dorul stapanului. Si toate astea cand bunica mea draga avea doar 30 de ani si doi copii.

     Am vrut sa-l amintesc pe bunicul meu aici pentru ca stiu ca dincolo de sange, ma mai leaga si altceva de el, nimic n-a fost intamplator, asa cum niciodata nu este..el calatorea mult in China, turneuri, spectacole, iar eu i-am urmat pasii cumva, nu pe cei de dansator, nici pe departe, ci pe cei de calator acolo...mi-am petrecut doi  ani din viata in China si nu cred ca am facut-o pentru 3 diplome si 5 lauri pe frunte...NU..am facut-o pentru ca trebuia sa inteleg mai bine ce-i cu mine si cu originile mele.

     Bunica mea, ramasa singura atat de tanara, a inceput o viata noua...una curata, disciplinata, corecta, atenta si nu s-a mai recasatorit niciodata pentru ca n-a simtit nevoia, asa imi spune ea; si si-a crescut frumos copii, un baiat si o fata, care i-au daruit nepoti si, cu toate astea, cred ca ii plange inima cand vede ca unul dintre ei nu mai da niciun semn...Insa ei, cand ii plange inima, n-o arata, schimba subiectul si ma pacaleste. Si stiti ce? O lasa sa creada ca m-a pacalit si o iubesc eu si pentru altii...

     Si sunt cel mai mandru om ca l-am adus in viata ei pe Stefan, baiatul meu, pentru ca atunci cand il vede, oricat de incredibil ar parea, la cei 85 de ani pe care ii are, se asaza in genunchi si alearga asa dupa el si se trantesc in pat si nu tin cont ca s-ar putea lovi, de aceea nu se lovesc niciodata, si mananca biscuiti nenumarati pentru ca eu, mama lui, cred ca biscutii de la ea nu ii vor face niciodata carii asa cum ii fac cei pe care i-ar da oricine altcineva. Stefan, care are numai doi ani, vrea mereu sa doarma in pat la ea atunci cand mergem pe acolo si ii spune mamaia buna sau mamaia baba, in functie de cati biscuiti primeste :), dar ea nu se supara. Mama o cearta mereu ca nu mai intelege lucruri, ca nu mai aude sau ca nu mai e atenta si asta o necajeste si ma necajeste si pe mine, dar cand e necajita incerc sa-i dau o doza de Stefan si stiu ca o fac fericita.

     Bunica mea joaca poker si bea cognac si a fumat 60 de ani, in mod constant , dar s-a lasat...de rusine, fata de tata care o intretine si, cum sa dea ea bani pe tigari in timp ce ginerele ei sa-i plateasca intretinerea? Si s-a putut sa nu mai fumeze dupa 60 de ani si am plans atunci, asa pur si simplu, mi-am dat seama cat de mandra si norocoasa sunt sa invat cate ceva de la ea...

     Si nu, nu ii spun des ca o iubesc, as auzi mereu acelasi raspuns .."ei, la dracu, iubesti o baba", dar i-o arat ori de cate ori pot si ii mai fac cate un tort sau ii mai dau cate o ciocolata pe care o mananca dintr-o suflare.

     Si nu, nu am sa uit niciodata ca atunci cand eu si sotul meu ne ascundeam iubirea inflacarata prin diverse locuri si de diversi ochi si cand prindeam momentul sa ramanem singuri , ea ii spala tricourile, desi ne cunosteam doar de putin timp, si le calca si le impaturea si le punea de unde le-a luat, fara sa zica nimic...

      Si nu, nu am sa uit ca inca imi mai face pachetele de fructe la congelator si legume pe sortimente, sirop de capsuni si de visine....

     Si-mi spun mereu: daca nu era bunica, nu eram nici eu si nici tot drumul eu de pana aici si de acum incolo si pentru asta, TE IUBESC, BUNICO!!!!

Doi ochi albastri: Uite asa as vrea sa mooooooooorrrrrrr...

Doi ochi albastri: Uite asa as vrea sa mooooooooorrrrrrr...:    ...Gica, dragul de Gica, cum s-a dus el si il parafrazam ori de cate ori avem ocazia....Sigur ca n-as vrea, in fapt, sa mor, dar daca to...