Pauza lunga

Mi-am depasit limitele...pauza asta de juma' de an de nescris a fost cea mai lunga...mi-a fost bine fara tine, draga scriitura...si nu prea...au fost prea multe, sunt prea multe schimbari, e un iures de idei si de propuneri, am intrat in hore, mi sau incalcit pasii,dar au crezut ca-s mare "dansatoare" si au bagat o sarba..ritm alert, voiosie,chiuituri, hai cu de toate,hai ca poti....si uite asa am iesit din paturica mea calda ce ma invelea de cativa ani...Imi imaginez ca asa trebuie sa se intample...i'm happy with it....cu toti cei peste 500 de alti copii pe care i-am "adoptat",la care ma duc in fiecare zi,de la care aflu povesti de viata frumoase sau ciuntite de un destin hain....La vara iar e cu hore si cu sarbe...bietul Tudor Chirila se indragostea "vara asta"....io o pun de niste examene, de niste planuri...se invarte roata mea si ajung tot acolo,pe oriunde as incerca s-o iau...nici nu-i rau.....caci ei sunt bine,sunt frumosi si iubitori,sunt altfel acum, ochii tot albastri si senini sunt,sufletele tot curate..
  Noi..."astilaltii" ,cum va spuneam ne reinventam,in rest iestem cum ne stiti....daca ne mai stiti...

Memories

2013...dormeam dusa după o porție zdravănă de plâns ca nu mă lăsau sa merg la Lidl sa aleg pastele, făcusem tort de ciocolata, au zis ca a fost grozav, așteptam oaspeți. ..eram pi val...dimineața aceea fără cafea a fost singura acceptata și trăită intens...fără cafea....ora 9...tipa din toți rărunchii și asistenta sefa mă avertiza ca o sa am de furca mult cu ea, ca o sa-mi facă zilele amare...Am ignorat-o zâmbind și mi-am văzut de ale mele. ..a ieșit din mine, dar nu ne-am despărțit niciodată mai mult de câteva ore...sta pe mine și toarce și acum ca și atunci, ne întreabă pe fiecare dacă suntem supărați și de ce, e cel mai bun pansament pentru lacrimile lui Stefan atunci când se duce la el și îi spune...lasă că trece,  nu mai fi supărat,  nu mai plânge. .asta pe 1 an și 11 luni....2013...mă întorc în timp ...pe patul de spital. .stăteam amândouă lipite, sugea,  ne cunoșteam,  ne adulmecam, ne respiram una alteia suflul , iar eu muream de drag...2015....acasă,  stăm lipite, suge, ne cunoaștem de o viață,  ne adulmecam în fiecare dimineață,  respiram parcă în același ritm..eu am murit de drag.
   Parcă o nasc iar, e aceeași emoție intr-un timp diferit, nimic nu s-a schimbat,  doar ca vorbește și iubește și ea intr-un ritm alert...nu vrea și nu poate fără S...îi despărțim rar și sunt schiloditi în momentele alea...uita, își reamintesc, plâng,  urla, își țipă durerea și uita iar...
   O sa mor iar de drag dimineață la 9:00...iar profu lui meu preferat  o sa îi dau din nou cadoul pe care și l-a dorit...dorm toți,  fiecare în patul lui, am trecut sa le simt respirația. .mă duc sa mă cuibăresc undeva sa-mi retrăiesc momentul....l-as surprinde intr-o fotografie, încă aștept...O sa-l încui bine sa nu mi-l ia anii...

Detox

Deșteaptă, grasa și frumoasa...așa cum mă știți cu toții. .3 care citiți bazaconiile astea de aici...la fiecare din calitățile astea, mai scădem câte puțin. ..deșteptăciunea luă o pauza cam lunga, bag seama, frumusețea se dezintegrează, iar grăsimea o punem în cui în curând. ..echipament, greutăți, centura, jambiere, ZAZ, copiii mei, domn profesor, salate nenumărate cu sos de chilii, ture de parc, scări de bloc urcate și coborâte,  bicicleta și body shaper-ul de la ai mei de acasă,  mintea mea under construction, câteva cărți bune...nitica halva și oleacă de mucenici ca doar nu m-am călugărit. .....Toate mă vor transforma în Ana Cosanzeana , mama tuturor răniților și a celor neraniti , care înghite găluște acre și nesărate venite din partea celor care-mi recita când au ocazia ca "arăți ataaaaaaaaaaa de biiiinee! !! Oau. .și ai 2 copii"..sigur, uneori mă pieptăn sa-mi pun mascareala pe gene, dau cu muionele pe buze și mai păcălesc ochiul privitorului, dar de cele mai multe ori nu o fac și totuși se uita lumea la mine ca la soare
......în concluzie...ca, de fapt, nu am zis mai nimic..

Ah, încă ceva..
25 de kile Fi-miu și 12 kile fi-mea...în brațe sau în spate sau calare sau de gat se pun, nuuuuuuuuuu?

Și ...Cică cine e ZAZ. ..Ea e...parcă o cunosc de o viață,  nu știu de ce...
https://m.youtube.com/watch?v=Tm88QAI8I5A

Silenzio stampa

Aici sunt acum, intr-o silenzio stampa care-mi șade bine..dar pentru ca cei 0,18 fani ai mei mă hărțuiesc constant și mă întreabă mereu de ce nu mai scriu pe blog, de parcă as fi scris vreodată ceva de interes, it was just for fun, o sa mă exprim concis, fără cuvinte, nu prea le mai am, le caut prin cărți multe perioada asta, le transform în culoare și le fotografiez, cu un telefon deștept, doar nu-s eu fotograf, departe de mine pretenția asta. ..așa ca, vizionare plăcută. ...cam cu asta ne lăudăm. ..ahhhh. ..și pen' cei roși de curiozitate, deși slabe șanse sa citească taman ei aici, DA, pe ea încă o alăptez și o țin toată ziua în brațe și în cârpe,  iar pe el, da, încă îl mai încurajez sa facă tot ce simte nevoia sa facă...ahhhh, weirdo. .

Ah, era sa uit, a găsit profu' ceva foarte tare...ZAZ
...ascultam pe repeat, zilnic, noi, copiii...
...și cam atât facem...lucrurile serioase sunt pentru oamenii serioși. ...Nu-i cazul...ca și smartfoanele, de altfel, pentru smartoamenii, Nu-i cazul meu, doar încarc la pozele astea de 45 de minute....
...si-am încălecat și m-am culcat.

D-ale balciului....

Ea: booooga...maaagaaaa
El: ce ai zis, Vio? Moga???? Vio, iti place Moga?
Ea:... (complet confuzata) nu! Nununu nuuuuuuuuuu!
El: bine, nu tzipa, am inteles.   VIO, Loredana iti place?
Ea: mboooooga, moga moga, moga
El: ai zis ca nu iti place Moga, hai zi Loredana..
Ea: danana
El: Lo-re-da-na...n-auzi?
Ea: daaaa-na
El: acum zi Smiley, hai, zi Smiley..
Ea: mooo-ga!!!!

Acum dorm langa mine ca ingerii, torc, se topesc, vorbesc in somn, expira aer pur si curat, pentru ei am nevoie de Craciunul asta..
... eu infulecam 2 pagini sfrijite de carte si ma zgarie la urechi una, Inna, cica, of, gizas, almost happy birthday.

Cum care el si ea??? Et voila...

Y

Despre mine

..doar despre mine e vorba aici, nu despre ei, nu despre noi...Am apelat azi la ajutor ca sa pot ieși în ploaie și vânt și vreme maronie ca sa cumpăr un cadou frumos pentru un om frumos..Am greșit autobuzul, mergeam în alta parte și am schimbat traseul...cânta Gianmaria Testa în urechile mele,unul dintre cele mai frumoase valsuri din lume., nu din acelea de dansat, cu oameni perfecți , stand perfect, dansând perfect și fiind aplaudați perfect...l-am visat pe Stefan mare, cu ochii deschiși l-am visat, cum dansa descult cu pantalonii suflecati, pe nisip, cu o tipa frumoasa și simpla valsul ăsta.  Și am ajuns la Romana, am coborât și am luat-o la pas sa ajung în capătul celalalt; m-am oprit sa-mi iau doua țoale, foarte  colorate, m-am amintit de viața de demult pe străzile de acolo. Am intrat sa miros cărți la Cărturesti, am adulmecat câteva, i-am cumpărat lui moș crăciun turta dulce și am luat doua povesti fermecătoare pentru copii...mă uitam la oamenii din jur, erau frumoși, cânta Evora,  mirosea a bine..Am ieșit și am mers mai departe...mai s-a părut ca o văd pe Vio, era mare, era tot a mea, mergea la cursuri, era o tipa hippi si-si căra traista de cârpă plina de cărți. ..era blonda și avea bocanci maro, cercei mari, era frumoasa...traista era violet.
   Testa triluia mai departe în urechile mele, ce voce, ce trăiri. . Am ajuns sa iau cadoul, l-am luat, iar m-am răsfățat cu o pereche de mănuși care nu-s mănuși,  sunt violet și foarte călduroase. ..
  Și  am dat sa plec, sa iau autobuzul către casa, sa vin sa o miros iar, sa o adorm, dar am intrat la Litere, am pus mana pe pereți, am urcat câteva trepte, am tras cu ochiul intr-un amfiteatru, m-am umplut iar de miros frumos.. ..Am făcut pași și am intrat și la Mate-info, am simțit și pentru el un pic din anii trecuți.
  ...Am luat autobuzul bun și m-am întors ....intr-un loc bun, acum sunt mai buna, azi sunt mai bine, sunt mai buna...
  ...Când m-am întors, mi-a cerut sa doarmă, s-a cuibărit sub brațul meu și pentru prima data în viața ei, a adormit fără sa-mi ceara sân. ..atât mi-a spus..Mami, aici.
.....când e bine pentru mine, e bine pentru ei...

...cam așa suntem noi lately,  plini de povesti interioare...

Eu, cinefila. ..II

Am rămas datoare cu pozele de la postarea anterioara...ca multe altele, și tehnica mă depășește. ..Iacale. ..

Doar prima poza are legătură cu cei de la Ikea și campania lor #ajutordepoveste.

A doua reflecta 'telectualitatea lu' fata lu' tata...fără nici legătură cu campania umanitara.