Herastrau mon amour!

       Desi niciodata nu am vazut in parcul Herastrau decat un parc oarecare, nici pe departe cel mai reusit parc din  capitala, in ultimul timp, dincolo de putoarea insuportabila a lacului , inca de la ora 8 dimineata, dincolo de pestii decedati dar inca plutitori pana la descompunere, pe suprafata apei, dincolo de barurile si ele la fel de plutitoare pe pontoanele de pe marginile lacului unde poti cu usurinta sa bei o cafea cu  un sfert de salariu si sa te mai pui in tema cu ultimele fashion-style-uri al buricului de targ....asadar, dincolo de amanunte nesemnificative si chiar dincolo de faptul ca pe langa Herastrau imi tarasc pasii zilnic catre falnica si inaltatoarea cladire in care lucrez, unde steagul falfaie in valtoarea strasnica a statorniciei vechii garzi a poporului mandru si teapan.....God, somebody stop me!!!, dincolo de ele...ramane ceva frumos care-mi insenineaza diminetile taratoare catre birou...o fata, in jurul a 25 de ani, care merge si ea la un birou, cred, cu o trotineta...simpla, minunata, din aceea de care folosesc pustii de 7-10 ani prin parcuri...si in fiecare zi o vad    aproape la aceeasi ora, dand dintr-un picior cu aproape acelasi ritm...Ma gandesc zilnic ca ea nu se calca in picioare la scarile rulante ale metroului unde care ajunge primul e cel mai tare si nici nu cred ca adulmeca texte de Danielle Steel..caci asta se poarta acum prin metrou...sau Libertatea, sau sandalele de plastic , sau unghiile french-style, cat mai lungi, cat mai french si cat mai neinspirat colorate....
       Azi, pe langa ea, am mai zarit, pentru prima oara, un domn....da, asta numesc eu domn, nu pe baiatul cu creasta si fara par pe picioare reprezentativ tot pentru statia Aviatorilor sau Romana, ca doar, na, sigur e student pe la ASE....cam ca tot tanarul de azi care se respecta, un domn care alerga intr-un ritm lent in jurul lacului, un domn cu parul alb si mustata asisderea, care, dupa tricou, cred ca alergase azi mai mult decat am alergat eu in ultimii ani....si era foarte impacat cu ideea ca alearga, se simtea bine, mi-a amintit de cineva cunoscut....
       Pentru asta imi plac Herastraul si imprejurimile lui dimineata, cand le colind....pentru incantarea ca mai exista si altceva inafara tiparelor...de prost gust....