D-ale balciului....

Ea: booooga...maaagaaaa
El: ce ai zis, Vio? Moga???? Vio, iti place Moga?
Ea:... (complet confuzata) nu! Nununu nuuuuuuuuuu!
El: bine, nu tzipa, am inteles.   VIO, Loredana iti place?
Ea: mboooooga, moga moga, moga
El: ai zis ca nu iti place Moga, hai zi Loredana..
Ea: danana
El: Lo-re-da-na...n-auzi?
Ea: daaaa-na
El: acum zi Smiley, hai, zi Smiley..
Ea: mooo-ga!!!!

Acum dorm langa mine ca ingerii, torc, se topesc, vorbesc in somn, expira aer pur si curat, pentru ei am nevoie de Craciunul asta..
... eu infulecam 2 pagini sfrijite de carte si ma zgarie la urechi una, Inna, cica, of, gizas, almost happy birthday.

Cum care el si ea??? Et voila...

Y

Despre mine

..doar despre mine e vorba aici, nu despre ei, nu despre noi...Am apelat azi la ajutor ca sa pot ieși în ploaie și vânt și vreme maronie ca sa cumpăr un cadou frumos pentru un om frumos..Am greșit autobuzul, mergeam în alta parte și am schimbat traseul...cânta Gianmaria Testa în urechile mele,unul dintre cele mai frumoase valsuri din lume., nu din acelea de dansat, cu oameni perfecți , stand perfect, dansând perfect și fiind aplaudați perfect...l-am visat pe Stefan mare, cu ochii deschiși l-am visat, cum dansa descult cu pantalonii suflecati, pe nisip, cu o tipa frumoasa și simpla valsul ăsta.  Și am ajuns la Romana, am coborât și am luat-o la pas sa ajung în capătul celalalt; m-am oprit sa-mi iau doua țoale, foarte  colorate, m-am amintit de viața de demult pe străzile de acolo. Am intrat sa miros cărți la Cărturesti, am adulmecat câteva, i-am cumpărat lui moș crăciun turta dulce și am luat doua povesti fermecătoare pentru copii...mă uitam la oamenii din jur, erau frumoși, cânta Evora,  mirosea a bine..Am ieșit și am mers mai departe...mai s-a părut ca o văd pe Vio, era mare, era tot a mea, mergea la cursuri, era o tipa hippi si-si căra traista de cârpă plina de cărți. ..era blonda și avea bocanci maro, cercei mari, era frumoasa...traista era violet.
   Testa triluia mai departe în urechile mele, ce voce, ce trăiri. . Am ajuns sa iau cadoul, l-am luat, iar m-am răsfățat cu o pereche de mănuși care nu-s mănuși,  sunt violet și foarte călduroase. ..
  Și  am dat sa plec, sa iau autobuzul către casa, sa vin sa o miros iar, sa o adorm, dar am intrat la Litere, am pus mana pe pereți, am urcat câteva trepte, am tras cu ochiul intr-un amfiteatru, m-am umplut iar de miros frumos.. ..Am făcut pași și am intrat și la Mate-info, am simțit și pentru el un pic din anii trecuți.
  ...Am luat autobuzul bun și m-am întors ....intr-un loc bun, acum sunt mai buna, azi sunt mai bine, sunt mai buna...
  ...Când m-am întors, mi-a cerut sa doarmă, s-a cuibărit sub brațul meu și pentru prima data în viața ei, a adormit fără sa-mi ceara sân. ..atât mi-a spus..Mami, aici.
.....când e bine pentru mine, e bine pentru ei...

...cam așa suntem noi lately,  plini de povesti interioare...

Eu, cinefila. ..II

Am rămas datoare cu pozele de la postarea anterioara...ca multe altele, și tehnica mă depășește. ..Iacale. ..

Doar prima poza are legătură cu cei de la Ikea și campania lor #ajutordepoveste.

A doua reflecta 'telectualitatea lu' fata lu' tata...fără nici legătură cu campania umanitara.

Eu, cinefila...

Poetic titlul, stiu, suav si gingas ca mine, dar ahhhhhhhhh....daca pe vremuri, de demultele vremuri ale tineretii, trageam vro doua canapele in mijlocul sufrageriei si vro alte doua scaune sub picere, eu si "profu'"  meu, desigur , si ne uitam cu orele la serii intregi de filme, la seriale unul dupa altul, in timp ce inghiteam te miri ce pitze si in timp ce beam litri de bauturi colorate....deh, ani putini, minte putina, acu' sigur ca ne-am lins pe bot...vreau sa spun, ca o nevasta de domn profesor ce sunt, ca nu mai avem aceasta posibilitate, desigur...
Acum o saptamana mi-am scos intaia progenitura, aflata intr-o continua ascensiune si dorinta de cunoastere, la film...unul potrivit varstei..am mers la Pinguinii din Madagascar, o chestie draguta, ttipica Pixar, care l- a incantat foarte tare, ca a fost prima data, ca a fost 3D, ca i-au dat ochelari...ne-am simtit bine, ce sa mai...doar noi doi, cum unde, la mall, ofcors, unde ne-am luptat cu cei care stateau la coada sa stea jos pe un scaunel sa pape un meccicanel, unde am stat la coada sa mergem , sa inaintam catre inainte, unde am stat la coada sa facem pis pis si unde am stat la coada sa iesim din mall....Mostenitoarea la tron a ramas cu tati acasa si am gasit-o in caruciorul pentru papusi, inghesuita...il convinsese pe barbatul vietii ei, intr-o mutzeasca bisilabica ca am mai pus-o si eu acolo..si el a crezut-o, dar nu despre asta vorbim acum...sa revenim la filme
  Sunt in urma rau, rau rau, cu un film, cu o carte...daca am terminat Elif Shafak? Nici doua legi dsca ar avea iubirea, n-as avea vreo sansa, dar'mite 40....
   Dupa experienta cu pinguinii de la mall, a doua zi a fost mare sarbatoare...au dat astia Avatar la televizor,pe protv...sigur ca nu-l vszusem la timpul lui, sigur ca nu e un film de vazut la tv, dar deh...facusem planuri cu Stefan, care vazuse reclama si il fascinasera fetzele avatarilor, ca ne uitam, desi stiam ca la ora aia mamzela se duce in baie si arunca toate jucariile in cada, ne aliniaza la usa si ne da ordine...budza dojs, incaii djods, oileleta baie aici..mai pe scurt, bluza jos, ciorapii jos, violeta se primeneste, nu gluma.. Trag ca o mama netrebnica ce sunt de ora de baie, sa vad si eu macar inceputul, sa inteleg ideea, tine figura, stefan nu vrea baie, vrea sa se uite la creaturi, eu ma gandesc ca totpe mine cade magareata daca viseaza urat la noapte...nu-mi pasa, vreau sa vad filmul....spal zgaiba repede repede, o duc in camera si timp ce ne stergem, pupam, iubim, masam si altele d-ale noastre, aprind tv-ul sa mai trag cate un ochi....Vio, interesata de lumina, se uita cateva secunde si da iar ordine....mamiiii, aia acoo teacaaaaaaaa....ahaaa, nu nu era nicio teaca, trebuia sa sting tv-ul, caci nu apreciaza mastile, pictatii pe fata...stiam, dar uitasem...si s-a dus Avatar, il vad eu, Joi, dupa Craciun.....hăaaaaaa, ce rau imi fac singura...
   Dar azi am recuperat, azi ma simt implinita...am vazut pentru a 456.987.987.365-a oara, ce credeti....meeeeerrrry christmas....Singur acasa....mda, sunt perseverenta, trebuie sa recunoasteti...macar Stefan radea cu lacrimi, iar Vio se uita si radea de rasul lui..Si cand rad ei in hohote, parca e un film de suflet...
  Intr-o cu totul alta ordine de idei, sigur ca a venit mos Niculae, mococoale,  cum il alinta fi-mea, si anul asta m-a prins tare mult initiativa celor de la Ikea Foundation, cea cu #ajutordepoveste , asa ca l-am trimis pe mos sa ni-i aduca pe Hasselmuss, pe Sangstrat si pe Silvertarna....copiii sunt topiti, eu uram plusurile, nu le intelegeam rostul, poate unde stefan nu a fost niciodata atras de ele, dar de data adta suntem cu totii prinsi...nu dorm fara soriceii Hasselmuss, iar ceilalti doi spiridusi sunt personaje cu care facem piese de teatru zilnic...
  Iaca...

...pozele nu se incarca, normal...revin candva cu ele.

La toți fanii mei...

...hei, hei, ia sunați din zurgălăi, maaaai. ..N-am mai scris de mult, am avut mâinile legate, deși imaginația zburda teleleica peste tot...dar mă oprește lumea, dom'le, pe strada și mă trage de mânecă sa mă mai dau cu scrisu' p-acilea ca cică e bine și e frumos...nota: take the Phone and dial my number,baby... Cică ce mai facem noi...Noi iestem bine, fanilor, nu facem mai nimic din ceea ce ar putea stârni interesul, mai degrabă mila, poate...copiii copilăresc, unul se dorește în continuare alăptat spre stupoarea unora, altul este în febra lui the terrible 4....la noi nu a existat the terrible two's. ..așa ca 4 și cu 1 fac un mirific vârtej care întoarce casa, dar care ne umple viața. ..Noi doi susținem vârtejul și uneori dam naștere tornadei,altceva nimic. ..ne păstrăm pentru la batranete...sa vedeți atunci distracție. ..
După vara incredibila care ne-am prins peste tot, ne-am întors și am intrat intr-o toamna bezmetica  cu ocupații fel de fel și cu stări care mai de care mai colorate...eu, mai mult fotografiez decât sa scriu, pen ' ca nu mai sunt în stare sa citesc, nici literele nu mai stau lângă mine, au luat-o la goana...postez cu toptanul pe instagram și reglez shadows-uri și highlights-uri toată ziua...adică cele 30 de minute disponibile ale zilei...Fi-miu se lupta cu el, este intr-un continuu exercițiu de descoperire de sine, ne răspunde la 90% din întrebări cu un sincer nu...și își creează  un univers de păpuși și de monștri, de prieteni cu care curata orașul,  petrece, zboară, cumpără, înoată, face tumbe, citește , merge la teatru...si-asa. ..Fi-mea, on the other hand, creste repede, îi invadează lui lumea, i-o calcă în picioare și scoate veninul din el...se aleargă, își trântesc ușile în nas apoi se tăvălesc de ras...zic ca suntem încă pe linia de plutire...Noi...Noi ne uitam la ei și luam notițe. .prea bine ar fi sa învățăm câte ceva.....dar cine suntem noi în fata noastră?
  Sper sa fiu consecventa în ale scrisului p-aci. ..sunt tare nespusă de multe ori, dar știu și eu...Va las cu bine, fanii mei...Cum ziceam mai sun, hei, hei, zurgalei. ...
Ăstia suntem noi, just în case...
 

Zece....

.....întrebări ciudate si-o minune/ te-au adus în casă/zece..

De ce-urile lui Stefan de la 4 ani sunt altele decât cele de la 3, sunt de ce-urile care îl pun sub semnul întrebării în fata multora din jurul meu
..
Ca nu e bine, ca e băiat, ca e tipicar ,ca e serios...dar ei sunt oameni mari și s-au urâțit, ăsta e tot, nu mai au nici timp, nici răbdare și nu au avut niciodată încredere intr-un copil....sa te lași cu totul copilului și sa nu-ti para dubios nimic din tot ce face, din tot ce zice, din felul în care reactioneaza, sa nu îl vezi ca pe un copil, ci ca pe un el sau ca pe o ea, sa nu îl minți, sa nu îi răspunzi evaziv, sa nu îl ignori când nu ai chef sau când chiar nu mai poți. ...al dragului de greu, parol,da' Se merita, Zau, Coana Joitico. ...Și acum în lista intra și replica  "D-aia e așa, ca tu îl faci așa. .."  Da, eu l-am făcut, eu îl omor, ca sa fiu în ton...
Așadar, top 10:
1. Mami? Când ai nascut-o pe Vio la spital, de ce doamna de lângă ușa manca iaurt?
2. De ce nu îmi citești povestea de 6 ori în seara ăsta, ca 6 e număr Bun. ...
3. Mami, bunica de ce nu se dezbracă când sunt eu lângă ea?
4. Mami, pe copilul meu cine o sa îl nască? Vio?
5. Tu pe unde ai nascut-o pe Vio? Și pe mine tot așa?
6. Mami, când o sa-mi faci masaj fără sa spui ca nu mai poți? ...nota:masajul durează seara de seara cel puțin o ora...
7.Mami, tanti în parc de ce îi spune copilului ca acolo e bau bau...El o crede?
8. De ce vine toamna acum?
9.De ce avioanele nu opresc la semafor, piloții de unde știu Cum sa facă dreapta?
10. De ce ai fost așa frumoasa în rochia de mireasa?

Și cam atât doream a va povesti...câteva din întrebări sunt recente, de acum câteva zile, răspunsurile au fost juste și 100% adevărate. ..

We're back...

Ne-am întors din vacanta foaaaaaaaarte lunga din vara asta, cea mai lunga pe care am avut-o vreodată, cu cele mai multe și mai lungi drumuri, cu cele mai multe paturi în care am dormit, cu cele mai diverse trăiri. ...și cu doi boracei adorabili agățați în permanenta de gatul meu...a fost frumos, vine toamna, nu mă încântă, nu prea mai am vlaga și puteri...mă duc mâine sa cumpăr. A fost o mireasa senina, era fericită, maimuța mea a fost minunata, maimutul foarte vesel, o alta Bună parte din oameni prea triști. ..Am terminat Hoțul de cărți a lui Zusak. Ce splendoare, ce melodie pentru sufletul meu, vreau sa  mă umflu de cărți, am nevoie de asta

.În rest, mi-e somn iar și nu mă odihnesc, simt ca prea multe depind de mine, vreau sa mă adun s'o luam din loc. Vreau mult timp pentru Stefan, mult, vreau sa îi spun tot ce vrea sa știe, atât cât vrea, nu mai mult, zilele ăsta îl iubesc mai mult decât oricând ca-mi pare ca îi greșesc prea mult, port o vina care nu prea îmi da pace...

Mă apuc de treaba, redevin Mother of all Mothers,  mă dau peste cap și sunt doar a lor, strâng  cioburile din jur și casc ochii bine la nevoile lor...cât pentru mine, ies noaptea și urlu cu lupii din vis, și urlu pana iese tot ce adun ziua, apoi mă întorc la ei.

Midnight party

Noapte, ora 2, alta casă, alt pat, iar frige, se întoarce stânga, dreapta, tremura puțin, mă striga...Dacă răspund, vrea sân, dacă nu, mă striga din nou mai tare, și mai tare..când îi răspund, se liniștește. .."aiiii mama". Vrea apa again and again, apoi vrea sân, se zbate iar...39 cu 5, urca spre 40..gata, luam loc pe scaunele înalte de la bar, ca fetili, și servim o cinzeaca de Celor. ..e roz, ca pentru fete, doar 2,5 ml...se stinge cu tzitzi și cu o gura de apa, apoi iar tzitzi, iar mama și iar stânga dreapta...e ca un joc de noapte cu reguli clar stabilite...Doar e bâlci. ..in and out. ..
  Mi se zbate pentru a nu știu câta zi/noapte la rand ochiul, mi-e somn, dar asta e inutil a mai spune, nu dorm căci nu poci acum.
   S-a liniștit, e pe stânga, e calda încă, mă cuibăresc  langa ea....și mama și tzitzi și apa se retrag în ropote de lătraturi de Grivei, care schelalaie de o ora jumate incontinuu....
   Sleepin'ma baby......
 

is that true?

Am mâncat o înghețată,  incet, am savurat-o, am spălat, ii fac ei mancare, am facut dus, incet, fara sa-l opresc din 5 in 5 secunde pen' ca mi se pare ca unul dintre ei ma strigă,  e curent in casă,  respir, totul e deschis, stau jos si o sa deschid o carte, o sa citesc, o sa invart rotitele.....mi-am odihnit carnea si oasele, mi-era dor.....mi se zbate un ochi, rau....

Ei sunt la plaja, toti, cu mic cu mare si or sa-mi aduca nisip si povesti peste jumate de ora...am respirat si m-am incarcat..si-am incalecat pe-o sa si nu v-am spus mai nimic...

somn-less

Deși a trecut un an de când o am lângă mine, moment nemarcat aici, din lipsa de timp sau chef, deh. .mă lasă șalele și entuziasmul totodată, și mai  bine de patru de când primii ochi albaștri mi-au schimbat existenta, azi iar o am lângă mine în pat și nu pot sa dorm, deși mi-e rău de somn, nu am mai dormit câteva ore legate de zile bune...mă uit la ea și e frumoasa rău și nu mă pot desprinde...V. e un miracol. Serile trecute am stat lângă el, S. vrea afecțiune, cerșește uneori în mod brutal atenție și vrea mângâiere. ..și i-o dau pentru ca nu, nu trebuie sa fie barbat la 4 ani, nu trebuie sa îmi dovedească nimic..îl ador așa cum e...
  Acum mă întorc sa o privesc iar, nu îmi mai trebuie îngeri dincolo, am unul deja, aici...
 
Nota: siropul rândurilor de mai sus îl pun în contul faptului ca eu beau cafeaua amara zilnic, fără strop de zahar, deci, îmi permit, am valoare...
C.bea și el cafeaua amara, normal....Noi ne potrivim fiindcă ne iubim.

În caz ca cineva mai citește blogul ăsta, pentru nelămuriri, nu mă contactați, nu am explicați raționale și nu răspund pentru faptele mele...
Mă întorc sa o adulmec.
Somn usor.

Mă joc

....de dimineață până seara, totul e o joaca la mine, ne jucam de-a doctorii, de-a pirații, de-a febra, de-a plânsul, de-a rasul, de-a dusul și întors,  dar pe lângă ei, eu mă joc de-a instagram-ul, parcă e un drog, când am 5 minute libere....și nu am, de obicei, mai conturez o fotografie, îi mai dau culoare....mă joc, atât, fără pretenții de fotograf...cam asa:

I'm nobody and i know it

Am sa fiu foarte scurta, e 1 noaptea, am terminat treaba, mi-e somn si nu mi-e somn, ii daut arcoale lui Stefan care viseaza..urat, se pare, ma uit la Violeta mea cum respira in somn, cum are aripi de inger, ma duc la el in camera si ii ascult respiratia...miros frumos amandoi, a puritate, a copilarie....Deci fff scurt....
In timpul unei plimbari cu metroul, eu si zgaiba, acum vreo 3-4 zile, printre altele, multe altele, mi s-a oferit locul pe un scaun, insa am refuzat pe motiv ca mamzela dormea atarnata de mine si dormea bine...nu m-am asezat, insa doamna care-mi oferise locul a insistat sa ne cunoastem...bini bini di tat....si a vrnit si m-a batut pe umar si, cu cea mai adanca mila de care putea da dovada, m-a intrebat daca am un loc unde sa stau cu fetita...m-am privit in geamul usii si paream intr-adevar neajutorata,  copilului i se balanganea capul de la mersul metroului, paruil i era plin de chimen de la covrigeii pe care ii rontaiam cu nesat in capul ei....eram un homeless in ochii cuiva....straniu.....ce-am ajuns....m-am amuzat, dar acum nu o mai fac...o las asa cum a cazut, s-ar putea sa insemne ceva...
   Una peste alta, de a nimanui ce sunt, am mers cu fi-mea la mall, am  inghitit o decaf la starbucks si ne-am clatit ochii, apoi azi am fost la liceu, unde am invatat eu..am fost cu ea..si am avut un sentiment de bine si de liniste, inca il am....s-au intamplat multe acolo pentru ca eu sa fiu azi aici unde sunt, toate s-au intamplat acolo, de fapt....
.....Si mancam cirese,  multe cirese si le e bine cand suntem toti si mi-am comandat salvari cu dungi mov sa par si mai de capatat...si o sa ma tund cu breton retezat si, nu, n-o sa fiu most likely niciodata doamna pe care o cauta altii cu privirea...sau nu pentru mult timp.

mirare, stupoare...inversunare....

Fara sa fiu implicata direct, azi am asistat la o discutie intre o tipesa de 25 de ani, fara copii si o tipa de 35, cu doi copii..mici...4 ani si 2 ani, cam asa....de undeva de sus, prima ii spunea celei de a doua ca manifestarea copilului ei e semn de rasfat si ca ar trebui sa ia masuri....am luat foc si am facut implozie..am fost un turn geaman in toamna lui 2011....iar tipesei ii doresc copii, frumosi, sanatosi si zgomotosi....daca se poate, gemeni, sa-i treaca....hallelujah!!!!!

la multi ani, sa traiesc, sa-nfloresc, sa ma veselesc..

La multi ani mie, zilele trecute am implinit 10 luni de cand nu mai dorm, decat franturi, jumatati de ora sau cel mult doua ore legate...a devenit obișnuință,  îmi place, așadar,  cand am posibilitatea sa dorm 15 minute mai mult, fac pachetele, desfac pachetele, flutur maturele, bag gunoi in ele, strang jucarele sau ma impiedic in ele, invart in cratițele, scot mancare din ele, asta de cel putin 2, 3, 4 ori pe zi...10, 15, 20, dupa noroc...si atunci ce vina  are Stefan care, la întrebarea "mami ce este, ce stie sa faca?", pusa intr-un context in care ne povestea ca vrea sa fie profesor de matematica, el vrea sa fie tati, raspunsul a fost "mami nu e nimic, mami stie sa faca mancare"....ceea ce evident nu ma ridica la rang de  chef....
  Una peste alta, imi doresc sa dorm, nu la pensie cum des mi se spune ca se va intampla, nu, acum.....si, nu, pentru asta nu o sa intarc copilul no 2, si nici mai putin n-o sa-i dau sa suga noaptea, cum am mai auzit, si nici chiolhane de mancare n-o sa-i servesc in ceas de vară pana-n seara n-o sa-i dau doar doar o fi satula...caci laptele nu-i pentru saturat acum....
   Asadar, am avut sa va spun mai nimic, mi-am urat singura la multi ani de vreme ce nimeni altcineva nu s-a sinchisit sa o faca, si am mai facut si eu altceva decat sa dorm in astea 20 de minute cat atipeste floarea....
   Sa fie bine ca sa nu fie rau...pace pe pamant!

Garfield si o partida de sex cu biciu'

     Azi, dupa multe, nenumarate, chinuitoare zile de stat numai in casa, am imbracat hotarata cele doua odrasle, nici nu stiam cum, cu ce, ce vreme sau ce anotimp mai e afara, si am luat-o la pas prin cartier, la o mica aprovizionare si o mare oxigenare de creiere si o mai buna functionare a relatiilor interumane, partial deteriorate in ultima perioada....Daca Violeta a adormit in wrap in primele 3 minute, Stefan ma strangea tare de mana si-mi facea traseul, ca pe un labirint la capatul caruia om gasi doar doar, macar un ou kinder, dupa care tanjeste nespus, fiind restrictionat lately de la asemenea ispite..si da-i si mergi  si ccolo si dincolo, si la stanga si la dreapta, mai flacai, hai, hai....ne luam hristile, rosiile, broccoliurile si alte sanatoase din astea, mai putin rosiile with no taste, dar am vrut noi salata la pranz si salata s-au facut ,sarim peste oul kinder pe care brusc nu l-a mai vrut, 1-0 pentru mine, ne mai invartim in jurul cozii si ajungem la piata, mai precis langa piata, langa chioscul cu ziare, pungi, chiloti, agrafe, sosete de dama, probabil si salam sasesc, dar n-am bagat de seama....si odata ajunsi, Stefsn ma trage frenetic de mana si glasuieste...uite, mamiiiiiiii, revista cu scoobyyyyyy....mda, nu e oul, e revista, dar tot e mai bine, avem jocuri in ea, nj stiu ce bratara cacacioasa si sclipitoare, in fine, cerem revista si mai dam un ocol chioscului...mamiiiii, uite-l si pe Garfield....era vorba despre un dvd caruia i-am venit rapid de hac, explicandu-i ca nu le putem lua pe amandoua....ok, inteles, copil multumit si cu atat, copil 2 trezit de entuziasmul copilului 1si de o duduie care urla langa noi sa luam menta ca ne ajuta daca avem diaree...mie menta aia chiar mi-a facut cu ochiul pentru o limonada sau pentru o salata cu cartofi si branza......dar am zis pas, era doar pentru deranjamente la stomac, ne explica doamna producatoare..pfffff.....asaaaaaaa, sa revenim, Stefan il vede pe Garfield si apoi ma intreaba..mami, aia ce e?? Care aia, mami? Aia, de sus...ce cadou are?    Ridic privirea15 centimetri mai sus si ma uit in ochii langurosi ai unei dudui care-si bagase intre sanii voluptuosi un bici, scosese limba de 3 metri afara si ne invita  la o partida de sex......langa Garfield si Scooby Doo si revista Mamisi Superbebe si langa cea cu retete pentru pici......si sa nu credeti ca sjnt vreo pudica si nici nu ocolesc intrebarile lu'fi-miu, oricare ar fi ele, ca atare , la intrebarea...mami, dna dr.te-a taiat pe burtica sa o scoata pe Vio......raspunsul a fost cel adevarat, vio a iesit fix pe unde a iesit, raspunsul a fost o mini piveste, dar adevarata........Dar cu duduia din vitrina, j conjurata dd alte dudui, imbracate in fire de ata, cu biciuri si cu priviri rele ce ma fac?   Ii zic ca sjnt politiste???    Am scapat ieftin de data asta, i-am spus ca nu stiu ce cadou contine pentru ca nu am cumparat-o niciodata si nu a continuat.....astept episodul urmator, cu drag si dor....
      Si totusi, de ce langa revistele pentru copii?

Simfonia carnatilor

De la ultima postare, de mai bine de o luna, cand ma laudam ca citesc in tihna si ca adun  ioburile propriei mele existente, am ramas cu lauda...am mai parcurs 14 pagini si am maisfaramat cate ceva in mine, dar rabdare mai multa ca acum nicicand nu am mai avut..Trec peste gunoaiele de sub pres si peste partea mai putin frumoasa si va spun ca joaca mai multa si diversificata, dar si atentie distributiva  ca in astea 3 saptamani, nu m-am jucat si nu am avut toata copilaria mea....chiar si plini de bube si dureri, printre urlete si gemete,  copiii mei doar asta vroiau.sa se joace...firesc, ca si copilul tau, al lui, al oricui..Dansul e la mare rang in familie..sub bagheta lui Stefan toti trebuie sa miscam ritmic fundurile astfel incat el sa poata lovi cu putere, cU toata puterea pe care o are pentru a elibera tot ce a adunat perioada asta..ghiciti al cui e cel mai batatorit? Mine, ofcors...Cate roluri, cate replici, cate carti de activitati, cate piese de teatru, cate mancaruri am facut impreuna..numai eu stiu...Cum unde e Violeta?????? In brate la mine,, ofcors din nou....Epuizand cea mai mare parte din activitatile indoor ever posibile, azi ne-am gandit sa le cantam unor ficati ce se pregateau sa-si dea obstescul duh intr-o tigaie, sa le facem un cantec, astfel incat Violeta sa ramana in scaunelul ei un pic mai mult de 30 de secunde ....si a iesit un cantec pe cinste despre ficati, in care aproape toata famila batea din palme si se invartea mai ceva ca la mizeria aia cu taxi-ul care ne duce oriunde, la care suntem toti mai ceva ca la concert....aaa,  e vorba despre ficati de pui, din aceia din caserola, nu despre ai mei, lor le-am cantat vesnica pomenire  acu'ceva vreme...
Dar dupa zile din astea, inveti ca joaca e un miracol, ca prin ea, afli multe despre copilul tau, ca este , poate, cea mai eficienta, mai pasnica , nu neaparat cea mai la indemana si mai usoara, metoda de a comunica cu copilul tau...cand spun joaca, ma refer la a lua doua bucati copii propri, de varste si cu nevoi diferite, dar muuuuuuulte, a-i pune la un loc si ai face sa rada in hohote....da, eu, eternul clovn.....ma retrag in aplauze, imi dau masca jos si ma duc sa ma asez din nou la masa de lucru....concepem simfonia carnatilor, am de lucrat cu plastilina si de uns bube, am de vorbit cu pestii in limba pestiseasca...ne-am luat acvariu si avem preocupari noi, am de luat cadouri pentru pirati si pentru hipopotami dd jucarie, am de alaptat intr-o armonie aproape perfecta in care incerc la final sa imi salvez sanii de coltii fiorosi ai blandei flori de primavara...si, daca mai raman 0, 76 secunde, as vrea sa imi salut sotul, sa-i dau un blid cu mancare si sa il incurajez ca probabil vor veni vremuri in care nu numai ca ne vom plictisi de perii albi  si de ridurile adanci, dar poate ca vom apuca sa terminam o propozitie care sa aiba un pic maii mult decat subiect si predicat...if only..

Pe locuri, sunt gata, start....

E ca un iures, un vartej in care odata intrat, e greu sa iesi, e urat sa iesi, dar trebuie s-o faci cateodata pentru ca altfel te sufoci...respiratia ta sacadata e toxica pentru ei, le face rau, iarcercul este vicios...eu am sa evadez in pagini, acolo unde nu am mai plecat de mult, pentru ca nu am putut, pentru ca nu am vrut...Am cersit o carte, pe alta am primit-o, Hotul de carti si Cele patruzeci de legi ale iubirii, de la un om bun care are carti bune si am sa dispar in paginile lor o vreme...scurta, doar e mancarea pe foc si copilul adormit si alt  copil o sa vina acasa si rufele in masina si carpa de sters pe jos ma cheama  si castroanele si gandurile , dar acum chiar plec, evadez putin  si ma incarc...si daca mi-e bine acolo, lasati-ma sa stau, am ganduri de maturat si cioburi de lipit...

La multi ani, faptura...

Acum cativa ani, doi mai exact, cand nu-mi imaginam ca voi fi mama unei fetite, stiti, nebunia mea, ca n-o sa am decat baieti, bla bla tra la, cand eram inconjurata de bratele lui Stefan, cand nu speram la fericirea de acum, ei, atunci, a aparut in viata mea o margica mica mica, cu ochi negri, mici, cu falci si cu miros de parfum cum numai ei il au....si urma sa fie a mea, indirect, sa-i promit lui Dumnezeu ca, din umbra, cumva, candva, mereu o sa am grija de ea...S-au dus doi ani frumosi, a venit si floricica mea mov si acum am 3 copii.....La multi ani, Antonia, sa ajungi departe, unde te duce viata, sa razi si sa plangi cat poti, cat vrei, sa mangai, sa fii buna si sa mergi cu capul sus mereu. Si daca ti se inchid usi, vino si pe la noi,avem 8 brate deschise si 4 suflete empatice....

La multi ani, Anto!!!

De ce-uri la 33

Stefan si-a incheiat de ce-urile de ceva vreme si cred ca era timpul ca cineva din familie sa revina la vechile obiceiuri...mereu nelamurita de mine, iar se intreaba si iar cerceteaza, desi am fost invatata sa cred pur si simplu, fara sa mai pun atatea intrebari...Si totusi....mai e oleaca si fac 33...de primaveri...hahahahaha...asa-mi scriau colegii cand eram mica ,imi scriau felicitari...la multi ani pentru cele 7 primaveri...la multi ani pentru cele 10 primaveri....Iata ca se facura 33 si nu-i rau deloc..si iar sunt plina de intrebari, multe dintre ele retorice, ca intotdeauna...sunt rezultatul bananaitului meu zilnic prin oras, prin parcuri, prin magazine, pe niciunde si peste tot cu fi-mea la purtator, prilej cu care ma uit in jur si ma intreb, asa se nasc de ce-urile....

1. De ce te-ai imbraca elegant, relativ termen, e drept, ti-ai lua papornita pe cot si ti-ai trage in picioare o pereche de ...de....de... cum sa le zic...troace de pantofi cu toc care imita , de fapt, niste adidasi????

2. De ce ai iesi afara, sau oriunde, de ce ai "iesi" chiar si inauntru imbracat intr-un tricou pe care sa scrie cu majuscule PULAI???? de ce? de ce? de ce?

3. De ce ti-ai trage copilul de urechi pana sa-l ridici de la podea, tinandu-l de ureche, de fata cu alti copii si i-ai repeta intr-una ..uite cum se uita la tine, uite-te, sa te fac de ras, ca nu esti cuminte..te doare? sa te doara,ca nu esti cuminte!!!!

4. DE CE vreodata, in viata asta si in cealalata i-ai spune copilului tau "Te calc in picioare!!!!" De ce? Nu e injositor pentru tine si umilitor pentru el? La intrebarea asta chiar nu vreau raspuns, oricare ar fi el si ar justifica adresarea intrebarii, nu vreau sa aflu, vreau sa cred ca nu sunt multi oameni care mai fac asta...

5. De ce mai sunt copii in parcuri, in aprilie, cu costumas de blanita, caciuca de lana si fular la gura, in carucioare, de ce???????? whyyyy oh whyyyy???

6. De ce strigi in gura mare pe holul gradinitei ca fetita ta nu are voie sa bea laptele pe care il primesc de acolo, asa cum fac colegii ei, pentru ca este ieftin si pentru ca ii incalzesti tu unul mai bun acasa????

7.De ce femeile care stau sa nasca sau tocmai au facut-o inca mai au in jurul lor oameni, multi dintre ei, persoane "serioase", care tin mortis sa le spuna ca nu au lapte si nici nu vor avea o perioada, si apoi daca n-ai, nu-i nimic, da-i un biberon ca nu moare copilul...

8. De ce mai sunt inca pediatrii/medici de familie care fac scheme de alimentatie pentru gandacii de 4-5-6 luni cu legume, carnita, ousor, toate odata, cu putin zahar in ele daca odrasla neascultatoare refuza preparatul??? DE CEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE????

9.De ce ai plati vreodata 145 de lei pentru o sepcuta de bebe?????????? Mi-ar placea ca raspunsul sa nu fie..pentru ca ai bani..nu justifica, zic...gen..cum zic , adica, na...zic si io..

10. De ce nu ti-ai tine copilul in brate camd plange sau cand rade, de ce nu l-ai vrea langa pieptul tau cat mai des, doar pentru ca altii iti spun cat de rau faci, ca-l inveti, ca nu-l dezveti, ca..ca..ca????

11.De e nu i-ai trage caciulita de pe ochi, nas , gura, copilasului de 7-8 luni, care se zbate in carucior de nervi, pe motiv ca daca i-o iei de acolo, intra praf????

12. De ce i-ai cumpara vreodata bebelusului tau un borcanel gata facut, din supermarket, care sa contina cartof pasat...sau morcov cu telina, sau piure de mere??? de ce????? de ce???  Inteleg(de fapt, nu inteleg, dar, ma rog) sa-i cumperi un borcanel cu minuni rare pe care nu le poti pasa tu, dar altfel.....

Cred ca ma opresc aici, sigur mai am nelamuriri, le las pentru 43, pentru 53, sigur voi fi vesnic nelamurita...

Amintiri

Amintirile mele, puse pe hold de ceva vreme, reinvie zilele astea...De copilaria mea, marcata puternic de primavara, nu-mi aminteste cel mai puternic nici mirosul de mancare, nici vreo vacanta anume, nici altele ca astea, ci batutul de covoare...nu ca as fi prestat eu asa ceva in copilaria mea, dar asta era vestitorul primaverii in mintea mea...azi, langa flacara aragazului, lipita cu nasul de geam si adulmecand mirosul de primavara de afara, am auzit oe cineva facand asta si m-am intors mult in timp, la zile frumoase, cand ma pieptanam si bagam caciula jn ghiozdan dupa ce treceam de fereastra de unde m-ar fi putut vedea mama sau mamaie, fugeam la scoala si-mi atarnam un cercel in plus  in ureche, caci de mai multe gauri nici nu se punea problema, nu-mi dadeau voie......batutul covoarelor si soarele minunat de afara ma readuc la viata, dupa mai bine de 20-25 de ani simt la fel.....
  La multi ani , jucatoarea mea preferata de poker, te asteptam acasa, sa inveti sa mergi si sa mai stau macar o data in viata asta langa tine cu "Cei trei grasani" in mana si cu stranepotii langa noi, in timp ce altii bat afara covoare....
     Cu primavara asta de afara, azi cred ca ma si pieptan.....:)))

Eu diversific, el diversifica, ea diversifica

Toti ai casei diversifica cate ceva, eu, mai mult decat oricare dintre ei, ma lupt cu mine si diversific stari, fac planuri si le las, ma gandesc la echilibru si-mi revin, ma lupt cu mine si nu-i rau mereu..In ceafa mea, pe locul imediat urmator, sta STefan, care se lupta cu noul mai mult decat oricine, se lupta cu el si cu toate "nu-urile" din lume, loveste, plange, rade, apoi vine si ne spune ca ne iubeste si ca vrea sa stea cu noi....Ea diversifica, caci despre eae vorba aici, ea ia totul de la zero, rade cu sufletul, rade sincer si senin, chiuie, ne mangaie doar atunci cand nu ne baga degetele in ochi si in nas, ne transmite mesaje usor de inteles daca suntem atenti, dar, mai mult decat atat, diversifica alimentatia....despre tati, ce sa zic, diversifica si el, pe langa noi, cu noi, la el totul e mai simplu...
   Daca Ana are mere, VIo le mananca. De mai bine de o luna si jumatate, zgaiba inghite cu nesat tot ce-i duci la gura. A trecut usor la alimentatia solida, pastradu-si totusi obiceiul de a plescai de zor cand i se face dor de mine in ipostaze sexy si rele...Am luat-o incet, stiam ca asa e cel mai bine, cu pasi maruntei, ziceam eu, mai intai o bucatica de mar sau una de para, putin morcovel, pastarnacel, cine mai doreste cine mai pofteste patrunjel, merge si oleaca de dovlecel, sta la rand un gram de curcanel.....N-a mers asa....bucatica de mar a fost un mar, morcovelul a fost una bucata morcov in toata regula, zeama de portocala a fost sfanta, desi as lua palme de la multe mame, nu, portocala sau mandarina se storc in aproape orice piure de fructe pe care il facem..nu il bem ca atare inca, dar il adaugam in diverse mocirlite pe care le experimentam.....Branza calcica la noi e lamaitica deocamdata, caci e mai simplu si mai gustos, este facuta din lapte de VACA....woooowwww...nu e bine cu laptele de vaca la sugari....ba uite ca e bine, nu are intoleranta, deci e bine....N-o sa ma mulg ca sa-i fac trei linguri de branza, iar despre lapte formula, nici cu el nu suntem prieteni, nu avem prin preajma...asa ca mu mu mu and so help us God....
    Exista si cateva reguli la care tin, putine la numar.....fara strop de sare, fara strop de zahar sau alte arome care sa imbunatateasca gustul preparatului...pana pe la 1 an, desi nu fac planuri si nici nu ma uit in calendar sa vad daca pot pune sare au ba...Alimentele sunt consumate ca atare, crude, unde se poate sau preparate la aburi/fierte, pasate si iaca castronelu-i gata. Mai respectam si regula cslor 3, 4 zile de pauza intre alimentele noi, oarecum orele de masa si cam atat....Asadar nu ma feresc de lactate din lapte de vaca, nu ma feresc de gluten, mamzel nemanifestand nicio intoleranta si nu o sa mai dureze mult pana cand  nu o sa ma feresc de fainoase, tinand cont de faptul ca subtirica nu s-a omorat prea Tre cu luatul in greutate, deci ne permitem cate o merdenea zi cate o portie de paste cu bacon din cand in cand, poate chiar si niste lasagna...Ce nu am inteles eu nici la copilul numarul doi este cum vine autodiversificarea despre care citesc in multe locuri...copilul nu a dorit piureuri din nimic, a luat bucati sau bucatele si a preferat  sa manance asa....nu ma lamuresc cum merge treaba asta, la noi nu functioneaza...si violeta sta ziua in mana cu morcovi, ardei, telina, pastarnac, dar nu pot spune ca le mananca, ci doar ca ls mozoleste si apoi le arunca pe jos astfel incat pufoasa ei mamica sa se aplece dupa ele, poate asa se simte si o ia serios din loc cu ceva miscare/alergare, something..
Si ca tot veni vorba de mamica cea pufoasa, a diversificat si ea azi niste paste integrale cu ton, rozmarin, branza cremoasa si delicioasa, peste care a aruncat de sus neste nuci si neste merisoare si pofta a fost mare mare....evident dupa don'soara care a servit dovleac copt cu piept de curcan...
And just for fun, iata cu ce a venit sotu' acum cateva zile acasa....Stefan a cerut biscuiti si banane si biscuitii bine facura sa fie in ton cu vremurile...sa nu ramanem de caruta, daca tot nu avem niciun IPhone in casa......
Later edit.....nu e chip de doua zile sa atasez doua amarate de poze pe care vreau sa le vedeti..nu-i chip, renunt...era o poza cu biscuiti in forma de iphone si un filmulet cu fi-mwa plescaind de zor....stau ore cu device-ul deschis, astept si..nimic....next time, maybe
     P.s....ma duc sa coc un cartof dulce, sa diversificam mai departe, zic...see ya all folks
!

Sean Penn...ma man..

Cu temperatura ridicata, cu toane, cu ore,, zeci de ore nedormite, cu asta ne laudam

din nou.  Toti acasa, mai mereu in pijamale, am cam baltit in propriul nostru suc mai bine de doua saptamani...bolnavi de la unul la altul, dar parca se duce, parca iesim putin la liman...in toata ameteala asta, in care noapte de noapte am fost suzeta pentru zgaiba din dotare, ore intregi, am reusit sa fac si nefacute..desigur, pe langa chiftele, chiftelute, mancarute si altele de pus in farfuriile gurmanzilor din familie...sa ma uit la filme...desigur, cocotata in pat cu dvd-ul portabil in brate sau cu ochii cat cepele la protv....nu radeti,atat pot acum, protv...asta pentru ca sunt prezenta seara de seara la Lie to Me/Psihologia minciunii
! Apoi ma mai uit la cate o crima, cate un thriller in care se lasa cu borseli pe nas, cu ciori ucigase, cu tinere strangulate...cred ca am imbatranit pentru ca nu mai gust asta...daca in urma cu 5, 6 ani, stateam cu sotul neclintiti in canapea la Saw sau altele asemanatoare, acum nu mai intra....am vazut apoi Mistyc River si Cloud Atlas, caci esigur eu sunt la nominalizarile de Oscar de acu cativa ani, doar n-o sa vad ca omu vreun film   ca August:Osage County...asta poate peste alti zece ani, desi am planuri mari....Si toate realizaeile astea, datorita zgaibeniei de fi-m ea care s-a cuibarit in mine multe zile zi nu s-a mai dat jos....Si am citit si  In Salbaticie, carte dupa care Sean Penn a regizat Into the Wild.si apoi unde ma uitam si pe unde ma mai dadeam pe net saupe la tv, tot pe Sean Pennil vedeam....asa ca de data asta, sean penn e "ma man".                                                       Si cel mai potrivit ar fi acum un noapte buna spre buna dimineata, dar vad ca e un film cu Liam Neeson....sa ma uit, sa nu ma uit?

Despre iubire in 6 luni

     Au trecut 6 luni lila din viata mea de mama...6 luni violet la care am sperat mult timp, cu ravna si cu rabdare....este pentru prima data de multi ani incoace cand simt ca timpul a trecut prea repede. Au fost 6 luni ale noastre, 6 luni de alaptare intensiva, zi si noapte, fara ceas, fara program, fara loc, oriunde, oricand si oricat, momentele noastre, ale ei de siguranta, ale mele de relaxare si de timp pentru a ma lupta cu gandurile sau a inchide cateva minute ochii si a-i multumi lui Dumnezeu ca ma lasa sa fac asta, 6 luni de stat pe mine, de cocotat in carpele colorate ca sa stie pe intelesul ei ca sunt acolo si nu plec niciodata, aproape 6 luni de scutece refolosibile, care ne ocupa timpul si la care am visat mult, 6 luni asa cum mi le-am dorit cand era inauntru...6 luni ale fetitei lu' tati, pe care o vedeam toti brunetica cu ochi caprui, ca el, fata lui,venita pe lume atunci cand si-a dorit el, cadoul perfect pentru 32 de ani....livrarea insa a fost si de data asta blonda ca aurul, cu ochi albastri ca cerul....6 luni de continuare a ceea ce ma invatase Stefan, sa fiu mama, sa fiu responsabila, sa pot orice, chiar daca nu pot, dar altfel...Acum sunt doua mame intr-una singura...Sunt mama lui, asa cum am stiut dintotdeauna ca voi fi, si mama ei, asa cum nu mi-am imaginat niciodata...Siguranta mea, instinctele mele esuate care-mi spuneau mereu ca voi fi mama unuia sau mai multor baieti, a fost daramata, si uite asa mai invat o lectie....
      Au trecut 6 luni in 4, nu intotdeauna usoare, cu multe capcane, cu stari, cu lipsuri, urmate imediat de bine, asta ca sa nu uit niciodata ca pana si cei ce n-au inotat niciodata, se pot mentine la suprafata, ba chiar pot ajunge la mal, ba chiar pot concura, ba chiar pot castiga cursa...
     Au fost 6 luni altfel decat oricare alte 6 luni din viata mea si, daca ma uit in urma, niciodata nu mi-as fi imaginat ca voi ajunge aici...multumesc lu' mama si lu' tata si lu' sotu' si fanilor si, nu in ultimul rand lui Dumnezeu...I love you all, fara voi nu as fi reusit....si ii multumesc lu' Maical pentru poza asta minunata de mai jos....:))

Looking back..

Au terminat toti cu Craciunul, cu beteala, cu globuletele, cu mosii de ciocolata, cadouri, colinde, petarde, urari, eu insa n-am apucat sa termin postarea asta de mai bine de doua saptamani...a fost un iures frumos de sarbatori presarat cu multa oboseala, lipsa de timp si vizite fugare, oameni dragi cu care n-am apucat sa termin o conversatie, mancare, bunatati, mirosuri, zeci de cadouri frumoase, copiii fericiti....si asa s-a mai dus un an...Ma uit in urma, fac des asta, si cred ca am ramas putin in 2013...a fost un an plin si prea frumos...de familie, cu inceputuri si succese, pentru mine un an de suflet, pentru el un an cu un suces profesional, pentru Tatan un an nou cu multe invataminte, iar pentru floarea mov o jumatate de an de bun venit....si bun a fost...
Anul asta..acum cel putin, imi gasesc mai greu cuvintele...o sa vorbeasca pozele pentru mine.....

P.S --HAPPY SIX MONTHS, MY LITTLE PURPLE FLOWER!!!!

First love...

Run, Tatanu, run.../Ride, my boy, ride...

Welcome...

We all love you..

..that much..:))

..and so it was our first Christmas for four...

....adorable kids around..

...sweets everywhere

perfect poker team ever.....

HEY, MAN...DONE A GOOD JOB LAST YEAR, RIGHT???