DEAR SANTA,

Vreau sa stii ca scrisoarea lui Stefan e pe frigider, sub magnetul cu ren, te rog s-o citesti atent pentru ca am trudit ceva timp la ea, asta e scrisoarea mea, a lu mama lu' Stefan si a lu' nevasta lu' domnu' profesor de ecuatii si integrale...Si sa mai stii, mosule, ca anul asta sunt foarte pretentioasa, vreau foarte multe lucruri si, spre deosebire de alti ani, vreau cam tot ce scrie pe lista...anul asta nu mai fac rabat, mosule, uite-te si la mine, ca-s mare si ma vad de oriunde, din orice multime....Deci...

Dear Santa,

1. Vreau sa dorm putin mai mult decat deloc
2. Vreau sa fac pipi intotdeauna la timp
3. Vreau sa nu mai suflu mucii nimanui macar pe perioada sarbatorilor
4. Vreau sa scot din vocabularul meu interjectia (nici nu mai stiu daca asta o fi?!?!?) "Shhh!!"
5. Vreau sa ascult multa muzica si sa mananc putin si bine
6. Vreau inapoi bretonul meu ciopartit
7.Vreau sa fiu in stare sa fac carnatii si sarmalele pentru sotul meu si pentru cei dragi
8. Vreau sa am rabdare infinita
9. Vreau sa fac tortul cu braduti si clopotei colorati pentru el
10. Vreau sa o tin la pieptul meu cat mai mult pe ea
11. Vreau sa am timp pentru toti, timp bun si de calitate, timp folositor, timp de joc si de joaca.
12. Vreau sa nu mai vreau atatea si sa ma uit in urma sa vad cat de frumos a fost anul asta, multa dragoste    si  noi patru intregiti

VREAU SA RESPIR SI SA MA BUCUR DE CEEA CE AM, SA MIROS COZONACII SI SARMALUTELE IN FOI DE VITA, SA ASCULT COLINDE.

UPDATES: Pentru ca postarea fusese inceputa cu cateva zile inainte, am lasat totul pentru a o termina azi, altfel, nu-si mai avea rostul....Intre timp au venit mai multi mosi, Stefan nu mai stie pe unde si incotro, nu stie la ce sa se mai uite, radiaza tot, suntem aici toti, cu bune si cu rele, ii pune pe toti sa asculte cum canta Gummy Bear si sa-l vada cu casca de pompieri, e inocent si crede in vise, in naluci si parca ne poarta si pe noi in lumea lui.
A venit Mos Craciun si la noi, cu daruri frumoase, eu sunt fericita, am primit si carti, si pentru mine si pentru Stefan, deosebite, minunate, abia astept sa le devorez....

CRACIUN FERICIT, PRIETENI!!!!

Prima-i cu emotii

Povestea incepe cam asa....Se iau intr-o seara geroasa de decembrie vreo 20 de gagalici mici mici, prichindei sculati din somn si dusi rapid la gustarea de dupa-amiaza, unde-si indeasa pandispanele pe gat sau, dupa caz, ling doar zaharul dupa ele..nu spui cine, stiu eu unu'...apoi sunt adusi in spatiul lor de joaca unde sunt axfisiati de oameni mari, curiosi, sfatosi, plini de idei, nervosi daca gagalica lor lasa vreo lacrima la vedere, amenintatori chiar daca au uitat cumva versurile valoroase pe care trebuie sa le rosteasca in fata Mosului, un tip de vreo 25-30 de ani pe care-l umfla rasul uitandu-se la el si la prietenii lui din gasca, cu care venise acolo, probabil in urma vreunui pariu pierdut la betia de cu o seara inainte...A fost prima serbare la gradinita la Stefan...Copii frumosi, inlacrimati, pierduti, speriati, ei spiridusi, ele printese, unele chiar sexy-printese, daca mi-amintesc de o fetita, Carina, frumusica foc, careia ma-sa i-a pus un costumas cu decolteu, cu maieu argintiu si colanti albi si papucei cu toculet si puf.....:(...Copilasi peltici, poezii care mai de care mai iernatice si mai in tema, care mai de care mai pe gustului mosului adolescentin care-si tragea de barba de plastic ca sa poata vorbi cu copiii..Emotia din ochii lor cand se uitau la vlajgan, inocenta lor si nimicnicia parintilor care-i impingeau sa-i fotografieze, sa-l pupe  pe mos, sa-i stea in poala, sa mai zica o data poezia.."zi-o, zi-o ca nu mai vezi in veci vreun cadou"..."Mami, imi curge nasul", "Fac pipiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii"...."Nu vleeeaaauuuuuuu!!" si alte clasice din astea....toate intr-un tablou colorat, in care piciul meu a aratat cam asa.....

Timid...

Speriat..

Trist...

Vesel...

Cu ei...

Cu noi...

Cu vlajganul...pardon, Mos Cracici...

Cu doamna..

..sau dansand, cantand, recitand....Il cucino, balerino, dansul lui preferat....

Cand am ajuns acasa i-am spus ca mi-ar placea sa nu se faca niciodata mare, sa ramana asa, sa-l vad schimband trairi inocente si crezand in imposibil, chiar si atunci cand se lupta cu Sharky si cu monstrii prin casa....cand tipa si zbiara si merge in patru labe descult pe gresie desi tuseste ca magarul.....
  Asta a fost primul episod....to be continued....

Breakfast at Dimulescu's

Asta, evident, pentru ca ce mi-s eu ce mi-e Audrey Hepburn, one and the same....Acum doua zile, bunicul i-a adus lui Stefan o cutiuta foarte foarte frumoasa cu coacaze rosii...si ambalajul si continutul erau minunate, insa nepotul le-a scuipat cat colo caci erau prea acre pentru gustul lui...Asa ca am fost in continuare o duoamna si m-am rasfatat cu cate un mic dejun ieri si azi, cam asa....Rasfatat adica pregatit in jur de 8 jumate dimineata si mancat pe la 10 si terminat la 10 si un minut.....rasfatul a fost mai mult pozatul...Si zic sa pohtiti si voi...asta inainte de sarmale, carnataraie, suncalaraie, caltabuciraie si altele dintre "cele cuvenite"...

NO 1: Iaurt cu biscuiti digestivi, fulgi de ovaz, cirese si coacaze confiate, coacaze rosii, putina putina putina halva presarata, fulgi de migdale, putina miere si putina scortisoara..

NO.2: Taitei (Tagliaterini) cu mac si zahar brun, coacaze rosii, fulgi de ovaz si fulgi de migdale.

Eu sunt eroina mea insami

    Cum lucrurile s-au mai asezat la noi, doar s-au asezat, veselia inca nu si-a gasit drumul inapoi pe Ciocarliei nr. 18, daca ieri intr-un moment tantrum de mare exceptiune, am crezut ca sunt o eroina, ca sunt o Ecaterina Teodoroiu mai inalta si mai tapana, azi m-am transformat in Margaret Thatcher revenita printre noi....Ieri a fost din nou cu galagie, cu mamzela mov care se trezea din 10 in 10 minute sa mai rada putin la noi si sa mai roada barele patutului in care doarme, cu juniorul cel viteaz care se lupta cu motanii prin casa, care umbla descult pe gresie pentru ca el este vrajitorul verde, care vrea couscous cu ou, dar nu mai vrea couscous, ci doar ou, apoi doar couscous fara ou, caruia ii este foame in permanenta, dar nu vrea niciodata sa manace ce ii dai sa manance, cu seniorul casei care ne-a aprovizionat camara ca in fiecare sambata, dupa care s-a gandit el mai bine ca nu mai avem nevoie de calculator in casa si l-a bulit nitel, apoi a mesterit din nou la el o zi si o noapte.....deci o zi obisnuita...in care, la pranz, cei doi copii maraiti care pe unde sa doarma..oriunde , dragii mei, oriunde....pai, oriunde, oriunde, dar cu mama sa fie...dar mama-i numa' una, ma gandeam....cum facem, cum rezolvam situatiunea...unu vroia in patul de jos, nu in ala de sus, apoi doar in ala de sus, cealalta vroia in brate, dar doar cu fata la el si se gatuia si se-nvartea si se zvarcolea...si am gasit solutia...amandoi in camera copiilor, unu in patul in care vrea el, cealalta in meitai, la mine in brate, unuia ii spuneam povestea lui Bambi, celeilalte ii dadeam sa manance; cum inchidea unu' ochii, ii facea celalalt mari, ba greseam povestea, ba se termina laptele....s-a terminat povestea, no 1 era cu ochii mici, no 2 ma ingana sa mai bolborosesc ceva...si mi-am amintit de scoala generala si de pasul strengarului la ora de educatie fizica, mai tineti minte...asta faceam, pe diagonala camerei pe ritmuri de dumtirirum tiririrum pam pum....am dat din ras in ras, in sughit, in tirirum pam pum, in Mos Craciun cu plete dalbe, Domn Domn sa-naltam....sa dormim, ma gandeam, n-ar fi mai bine???   No 1 respira greu si adormise bustean, am dat "sonorul" mai incet, nu ma puteam furisa din camera sa zburd pe hol in pasul strengarului, ca scartie usa si stric tot....Si tirirum pam pum inca vreo 10 minute si se inchid si cei mai fragezi ochi albastri ai familiei....Nici nu mai respiram, eram un Cristian Gog, un maestru al hipnozei care nu mai clipea, cea mai mica greseala strica toate realizarile din ziua respectiva, iar daca in momentul ala nu ma duceam sa "shu shu"un picut, mare rusinica era...S-a rezolvat cumva si venit ziua de azi, cand Margaret Thatcher a facut sos de usturoi cu iaurt si sos de mustar cu rodii pentru peste cu mana dreapta, in timp ce copilul era agatat in mei tai, iar genunchiul stang deschidea frigiderul sa scoata patrunjelul....A fost delicios, am mancat cu ghionturi, evident, intre timp multi s-au mai trezit si si-au dorit sa adoarma din nou, dar a fost bun, a meritat efortul....
   Sunt eroina mea azi si ruina altora...sunt si Scarlett O'Harra, asa ca "tommorow is another day.."

Mommy and the women become only human...

Gata cu magia, cu blandetea, cu pasarelele ce zboara prin apartament, cu inimioare si zambete la orice ora cu miros de scortisoara ce ne-mbie seara de seara (poeta tot raman,no matter what)...Gata cu imbratisarile si soaptele dulci ale Dimulescului junior si cu ganguritul fetitei mov din familie...gata si cu vocea mea, cu rabdarea mea, cu gatul meu, cu puterile mele, cu imunitatea mea si cu starea mea de bine....Momente, care trec si vin...Magiei i-a luat locul starea de furie cu care ne delecteaza Stefan de ceva vreme incoace, cu crize de isterie si cu refuzul de a face orice, chiar daca il rogi frumos sau daca ii impui ceva...Se rupe din nou in bucati tusind si dandu-si sufletul din el, e plin de bube ("si de mucegai"....asta cu poezia e in sange, n-am ce-i face :)), da, loveste, apoi vine si-mi spune ca ma iubeste si ca vrea sa stau cu el...si ma-nmoi....Domnisoara mov e pe val, vin dintii, curg balele, roade oase, pietre daca ai, se smuceste, se-nvarteste, apoi cade in bratele mele si adoarme razand in bratele mele..si ma-nmoi iar....Si moale cum sunt, vreau sa fac ceva, cat de mic, vreau sa termin o cana cu ceai sau sa termin randurile astea, dar nu va fi cu putinta...Vreau sa iau o inghititura de paine, dar nu-i cu putinta nici asta, am o durere cumplita in gat, imi tremura corpul de stari febrile, vreau, draga Mosule, atat vreau, sa nu mai dea nimeni cu ciocanul, DOAR o zi , atat, una singura, sa treca repede weekend-ul in care Dimulescu meu cel mare nu-i acasa si suntem doar noi 3, bolnavi copti , cu toane, funduri ridicate si fete in perna sau cearceaf.
   Si, draga Mosule, hai odata cu Craciunul ala, cu zurgalai si luminite, cu casa plina si cutii de cadouri, cu muzica buna si oameni dragi, hai, Mosule, hai, taraste-ti ciubotele si pan' la noi...

Coincidenta..sau nu...

De saptamani bune ma tot invart in jurul cozii sa scriu o postare lunga, pe alocuri documentata si in totalitate bazata pe experienta mea de mamiceala despre ce sa NU iei pentru ca NU iti vor folosi cu adevarat aproape NICIODATA, copilului tau mic/mare...Si credeti-ma, sunt muuuuuult mai multe decat cele de care chiar aveti nevoie....Piata e tentanta, marketingul in floare, noi destul de slabi incat sa cadem mereu in capcana reducerilor si a tentatiei de a achizitiona diverse.....Dar azi, pur si simplu intamplator...sau nu....cine ma cunoaste stie ca eu nu cred in intamplari intamplatoare, am rasfoit blogul Alpha Parent si mi-am dat o palma...e un blog de afara, cu multe care nu se potrivesc manusa la noi, dar bun de rasfoit zilnic, grozav chiar....Am dat peste postarea al carei continut coincide cu cel la care ma gandeam eu...DONT'UL din titlu m-a facut sa citesc si tare mi-a mai placut...Sunt putine parti cu care nu rezonez, dar merita citit, mai ales de cine inca nu a apucat sa aiba copii, poate intelege si nu-si mai umple casa cu 70% lucruri inutile si nefolositoare pe termen lung...nu ma vorbim despre mancatoare de foarte multi bani. Am sa dau link-ul aici, aruncati-va o privire, merita din plin...

http://www.thealphaparent.com/2013/03/timeline-of-parenting-products-you-dont.html

Curand, dar fara promisiune ca nu-s de cuvant in ultimul timp, vreau sa va spun cat de frumos poate fi cu al doilea copil - asta pentru ca din ce in ce mai multi cunoscuti si necunoscuti, prieteni, cunostinte cica chiar citesc mazgalelile astea, asa ca sa scriem si cu rost, zic - ca al doilea nu e scump si ca fara cateva "elemente" de crestere a copilului propovaduite peste tot, viata cu doi poate fi si usoara, financiar vorbind...Astept si rosii in cap, ca de obicei, dar sunt pregatita sa stau cu chieptul dezgolit in fata legumelor rosii..

Pasi siguri catre gratie si feminitate

Gratia si feminitatea nu si-au gasit niciodata un loc comod in persoana mea..poate o data sau de doua ori, dar si asa e mult. De aceea, chiar si acum, la 30 un picut, foarte un picut, de ani, bonus doi copii atarnati de mine, pe strada toata lumea mi se adreseaza cu apelativul "domnisoara". Neh, sunt iertati, prea putin imi  pasa, dar nici magulita nu sunt, asa cum mi s-a mai spus ca ar trebui sa fiu.
Asta cu gratia si feminitatea mi-a venit acum cateva zile cand am cumparat, dupa mai bine de 8-10 ani, o revista pentru femei, din aceea glamour, cu mult sclipici si multe trucuri de infrumusetare, prevenire a ridurilor si idei imbecile de varsat cardul tau si al sotului pentru tinuta care te reprezinta. Revista am cumparat-o pentru cadou, o bereta din lana pe care s-o reconditionez acasa, dar mi-am zis ca daca tot am si foile lucioase, le-am rasfoit putin. Cu fiecare pagina pe care o dadeam, simteam ca ma indepartez de lumea care ar trebui sa ma fascineze; nimic de acolo nu ma reprezenta, nici ideile, nici pozele, nici culorile, nimic, poate mai putin o pereche de jeansi si una de ghete Diesel, al caror pret mi-a sarit in ochi si odata cu el, si ochii din orbite. M-am scuturat putin, mi-am revenit si m-am gandit ce fac eu oare pentru frumusetea mea, pentru gratia mea, pentru scoaterea in evidenta a frumusetii mele.
S-o luam punctual...

1. TINUTA....dincolo de culori colorate, ghete impermeabile de zapada, codite, bentite sau caciuli colorate cu cate vreun ursulet accesorizat, un must have este bluza care se deschide repede...Nen,nenene..repede va mai ganditi la prostii...mereu inainte de plecarea din casa, cum pentru altele este retusul make-up-ului(care la mine lipseste cu desavarsire, make-up-ul, i mean, ca atare de retus nici nu discutam), este verificarea nasturilor, a capselor sau a fermoarului sau a gaurilor din bluza...ele trebuie sa existe in caz de criza violeta de foame....

2. ALIMENTATIA...un subiect foarte serios, mai mai ca-mi vine sa citesc studiile dlui Mencinicopschi..sigur nu i-am scris bine numele, iertare- dar nici ca ma uit cum se scrie- doar ca n-am s-o fac.....un lucru e cert..orice mananc, trebuie OBLIGATORIU inghitit intreg, pe fast forward, eventual galgait un pahar de apa  dupa, sa alunece mai bine...A, pozitia corecta de servire a mesei este, desigur, in picioare, eventual in usa frigiderului, sau aplecata peste vreo tava scoasa proaspat din cuptor...CE mancam? Aici nu glumesc, de principiu consum sanatos,facut exclusiv de mine sau de cei apropiati, proaspat, preparat zilnic....si, pentru putina sare si piper, pana mai acum cateva zile, meniul era musai incununat de niscaiva eugenii sau cate un croissantel mic mititel.....ADIO si n-am cuvinte!!!!

3. COIFFURE SI UNGHIUTE.....asta cu coafura e tare dureroasa...mi-e tare dor de bretonul meu frantuzesc si de bobul meu proaspat ca painea calda, mereu aranjat din perie sau din placa,de fetisoara lui( a mea), spuma laptelui, inlocuite rapid de o coama prinsa in elastic, pe care daca apuc sa-l scot din par, odata cu el smulg si cel putin doi trei pumni de fire...pe care prefer sa le smulg din pumnul meu decat din gura fii-mi. Coiffura rezista, deci ,cu spor in Pantelimon, atat timp cat este camuflata de vreo caciula, bentita, codite sau covrigul prins in elastic....de multe ori, din ala de borcane....mereu cumpar seturi de elastice de par, niciodata nu stiu unde le-am pus si tot la alea din bucatarie ajung...o duoamna, ce mai....
Unghiutele sunt ceva mai fericite, uneori mai primesc cate o spoiala neagra sau rosie, sunt ingrijite in sensul acela decent, taiate si frumusele...prietenoase si cu copiii mei care n-au nevoie de zgarieturi in urechi seara la baie si cu bucataria , vesnica mea camera de trandaveala....

4. ODIHNA SI SOMNUL DE FRUMSETE...Gandeste, gandeste, gandeste....mmmm, well, this is embarrasing, no results found, try to restart your session again.....
try again......
try again....
try again....

SORRY, TRY AGAIN LATER....LIKE IN 20-25 YEARS FROM NOW ON.....

Jos Eugenia, jos biscuitii, traiasca scarile blocului!!!!!!

Cum zilnic ma plimb prin cartier ca o canguroaica ce sunt, cu copilul cel mic la purtator, alta treaba n-am decat sa rontai diverse in capul lui, al copilului, zic...adica al ei...si uite asa capul ei e plin de frimituri de eugenii -de cele mai multe ori-, de cate un pateu, nuga, biscuitei, croissant si lista poate continua...Zic sa ne oprim DE AZI!!!!! ca jale cumplita o apuca pe biata mamuca atunci cand vede cum coapsele, abdomenul si picioarele iau forma de croissant si de eugenii...Nu ca ar fi avut vreodata forma de sticksuri - astea nu mi-au placut niciodata- doar ca fie Craciunul, fie Revelionul, fie zi mare de sarbatoare, fie ce-o fi....sa nu se mai lipeasca vreuna de mine....N-o sa tin dieta, nici vorba, Violeta inca suge si sufletul din mine, dar eugeniilor si biscuitilor o sa le declar razboi. In sabii o sa ne taiem si in palose o sa ne luptam, de data asta le vin de hac....Si ca sa incununam lupta apriga, nici liftul nu mai exista pentru mine....pe jos, pe jos la lupta, soldata!!!!!!!!!!!!!! Le inrosesc in sus si in jos zilnic,ca de iesit in parc la alergat nu ma vad in stare pe vremea asta...stiu ca pot, dar am niste limite limitate acum si ma multumesc cu mai putin..

Sa-mi fie de bine si de lunga durata!!!!!

Deviza zilei:  NO MORE!!!

Magic dialogue...

Stefan: Mami, mi-e teama...
Eu: De ce iti este teama?
Stefan: Mi-e teama...
Eu: Si mie mi-e teama uneori, dar vorbesc despre ea si-mi trece pentru ca stiu ca sunt oameni langa mine care ma asculta si ma ajuta.
Stefan: Mami, tie, teama??? Tie nu ti-e teama..
Eu: Ba da, uneori mi-e foarte teama.
Stefan: Violinei ii este teama?
Eu: Da, si ei ii este, dar inca nu ne poate spune...ea ne transmite altfel ca ii este teama..
Stefan: Mami, sa nu pleci de langa mine niciodata decat daca te duci la Vio, daca ii este teama...ea e mica si trebuie sa ai mai multa grija de ea....

Si iata cum de data asta inima mea rupta din nou, dar acum de iubire multa, multa, multa..

Inima rupta...

Am avut un vis azi-noapte, ceva ce m-a trezit transpirata si speriata in egala masura...Eu nu visez des, nu visez mai deloc, sau nu-mi aduc aminte ar spune gurile crezatoare in vise..o fi, nu stiu, numar pe degete visele mari pe care le-am avut vreodata, pe majoritatea punandu-le pe seama oboselii, a vreunui eveniment ce mi-a marcat ziua etc....Acum era atat de real si avea o motivatie...de trei zile citesc despre situatia unei familii care sta sub cerul liber cu trei copii, cel mai mic este o fetita de aproape 4 luni, o Violeta a mea, un ghemotoc bucalat, aproape inghetat de frig, care sta cu mama, tata si ceilalti doi frati intre niste cartoane si folii improvizate, sub cerul liber, in viscol si frig, undeva in spatele Guvernului, pe strada Lebedei...Am citit postari ale Bogdanei Dobre, apoi am fost la curent cu situatia lor si cu update-urile referitoare la cine si cum i-a putut ajuta...In vis , am fost la ei sa le duc de mancare si haine, iar fetita lor cea mica, m-a luat de gat si nu-mi mai dadea drumu'...I-am dat sa suga si am venit cu ea acasa, Stefan a venit la ea si mi-a zis sa nu o mai ducem inapoi, Violeta a inceput sa rada cand a vazut-o, dar m-am trezit....cu un sentiment de rahat si de neputinta..si n-am mai adormit...
Cine naiba sunt eu sa am atatea toale, obiecte, pereti caldurosi, geluri de dus, creme de branza, piept de pui sau cotlet de porc, rucole, fulgi de ovaz, cizme calduroase, Feisbuc, liste pentru Mos Craciun, copii sanatosi si un om deosebit langa mine, parinti aproape, prieteni si oameni cu care am ce discuta, rafturi pline de carti din care sa aflu si sa stiu daca vreau, troace, hantze, borcane cu dulceata, fructe in fiecare zi, un venit constant si lista poate continua....CINE?? Ca de gura pot fi rea, cu gandul nu gandesc mereu corect, nu-s vreo voluntara si nici la biserica nu-s in fiecare duminica prima la slujba? Dar noroc am cu galeata, de cand ma stiu....Ce este Violeta si nu este prichindica aia mica, ochi luminosi care au stat afara in bratele ma-sii acu doua nopti cand viscolea afara, iar eu stateam in patura si ma uitam la seriale politiste, iar copiii mei in plapumi dormeau ca puii de gaina? Si nu vreau sa aud nici macar gandul cuiva..pur si simplu nu vreau, stiu ca el exista, cum ca cine a pus-o sa faca copii daca stia ca nu are cu ce sa-i creasca..nici nu ma gandesc sa ascult asa ceva, pur si simplu n-am chef si refuz sa fac asta...Din ce am citit, sunt oameni simpli, dar sunt mereu impreuna, sunt copii frumosi si veseli, nu-s de-ai strazii, ci au avut  ghinion...Stiu, sunt multe cazuri din astea, de unele auzim, de altele nu, uneori putem ajuta, alteori nu, exista dreptate si nedreptate, chiar si in cele mai mari drame, tot exista o predestinare, exista un ceva al fiecaruia care e pus deoparte...unii ochi vad asta, altii nu, unii vor sa vada, altii nu vor sau nu pot....
      Inima mea azi e rupta in doua si, chiar daca o cos, se vede tigheleala...Atat, mai mult nu mai pot...

Povestea lor este asta....http://bogdanasblog.blogspot.ro/2013/11/facem-si-noi-ceva-si-inca-foarte-foarte.html

Ieftin si bun

Pe la noi, in ultimul timp, toaste-s vechi si noua-s toate. Daca aveam in casa un yin perfect, ne lipsea yang-ul, dar iata ca mereu tre' sa ai grija ce-ti doresti, ca sigur o sa ti se intample...Yang-ul trage, impinge, roade, se zvarcoleste, face podul in pat, aproape ca sta in cap, da cu capul, ea centreaza, ea da gol, sta pe coate si se-mpinge, da sa bage mana in farfuriile noastre, isi ia suzeta si si-o pune singura in gura, apuca TOT, dar TOT ce-i intra in raza vizuala, toate cu aceeasi intensitate cu care rade, chiraie, chiuieste, plange, suge sau ofteaza.....De nu-i esti pe plac, nu-i bine. Si, colac peste pupaza, din toata lada cu jucarii, care mai de care mai colorate si mai tentante, una-i cea mai tare..pentru doritori, se gaseste la piata, e ieftin, plin de pamant, dupa preferinte, culoarea atrage, e destul de mare incat sa nu si-l vare pe gat....deci, minunat....

Iaca....

P.S....In alta ordine de idei, simt ca-mi pierd identitatea pe zi ce trece, pe unde ma duc nu sunt nimic mai mult decat "nevasta lu' domn' profesor" sau "mama lu' Stefan"...Eu unde sunt????..Deh, dormi asa cum iti asterni....si-i bun somnul asta, macar de m-as bucura de el mai mult si mai intens ...astept cu rabdare potolirea vulcanului yang-istic si ajungerea mea la pensie sa zac intens intr-un fotoliu comod si sa citesc ce-mi place....si o sa-mi fie dor de acum, asa ca sa ma bucur de ceea ce am, zic....

Posta, my love.....

Aveam in minte o postare despre lucruri dragi mie, fara de care nu prea merg inainte, dar aman putin, am fost la Posta azi si nu ratez momentul de a impartasi mizeriile pe care le vad zilnic, pe oriunde intru...afara sunt multe mizerii, inauntru, la mine e cald si frumos (cald e sufletul, caloriferele sunt sloi in seara asta..) pentru ca o aud pe fi-mea cu suspina in somn si o vad cum zambeste in coltul gurii, pentru ca Stefan mi-a spus de 20 de ori azi ca ma iubeste si s-a culcat linistit in timp ce-i canta lu' tati "Azi Grivei e manios, ham ham" si pentru ca azi ma culc inainte de miezul noptii si pentru ca mama mi-a facut azi o surpriza, un dulapior cu sertare pentru dormitorul meu, in care sa aranjez totul pentru Violeta; mi-a spus ca-mi face o bucurie pentru ca eu nu-mi mai fac asa ceva, ma gandesc numai la ceilalti si mi-a topit nitel sufletul.....Si acu' sa revenim la Posta Romana, cadrul perfect pentru plimbarea mea de azi cu fi-mea atarnata intr-un mod brutal si schingiuitor intr-un mei-tai gandit de mine din niste draperii mai vechi... Intru la posta fluturand o factura in mana in timp ce-i cant Violetei un cantec la care vibreaza extraordinar de mult, ma asez la coada, caci posta fara coada nu se poate, NICIODATA, si cant mai departe....in fata mea, undeva mai jos auzeam un bocanit permanent, o bataie nervoasa dintr-un picior "invenlit" in niste cizme caraghioase cu dantela si niste volane hilare..ridic privirea si dau de o fusta portrocalie tot cu volane si flori si plec din nou capul catre fi-mea care ingana de zor ca ma oprisem din cantat....ma scutur putin, imi iau inima in dinti si ridic inca o data capul...o domnita de cel putin 50 de ani, zic eu, impopotonata nevoie mare, parfumata putoare mare, fffffffff mare,batea strasnic din tocul cizmei..de nervi.....se intoarce catre mine si zice.." uite, fata, sa le mai ceri astora ceva, niciuna nu-i draguta.."...Ma uit, ma invart , ma codesc....eu oi fi fata careia i se adreseaza? Da, clar, doar n-oi fi doamna daca mi-am facut codite, unghii negre, mi-am pus cercei de lemn si mi-am atarnat boracul , probabil turnat inconstient cu te miri cine si pe unde...Incerc sa ignor,dar, ash, cum se poate, doamna era foarte nevorbita si incepe s-o ia la trei pazeste pe functionara de la posta, spunandu-i ca, daca ar fi fost desteapta si i-ar fi impachetat coletul, ar fi primit ceva, nu i-ar mai fi cerut restul inapoi, ca nu stie sa se poarte cu clientii, ca nu stie sa faca un ciubuc, ca nu e datoria ei sa-si inveleasca coletul ca ea n-are studii de impachetat, ci studii de marketing  (da-mi-as una.....era o doamna de marketing, proaspat intoarsa de la un eveniment corporate, most likely, care expedia nush ce nush unde, dar n-o lasau unghiile false de culoare verde sa faca asta)..Se termina episodul cu "doamna", pleaca, mai bombane ceva, ma scutur bine, incerc sa-mi revin, cand aud un copil plangand in stanga mea...o fetita dulce tare , de vreo 5-6 ani, insotita de neinspirata ei mama, venita de la serviciu "special" sa-i faca hatarul neascultatoarei si s-o ia de la scoala ca sa nu se mai smiorcaie atat. Fetita ii cerea ceva,nu stiu exact ce, cel mai probabil o revista din cate am inteles, dar asta i-a provocat ma-sii o criza de nervi ca a rasunat toata Posta..."Cu tine nu mai terminam niciodata, niciodata nu esti multumita,n-o mai scoatem la capat, ii spun lu tac-tu si te calca in picioare..." Scoate nervoasa caciula fetei din ghiozdan si da sa i-o puna pe cap,moment in care o zgarie de nervi la ureche...Fetita incepe sa planga,mai mai ca plangeam si eu, chiar imi veneasa plang si sa ma duc sa-i cumpar eu revista..doar ca ea chiar plangea de durere, o zgariase la ureche si ii curgea sange.....Mi s-a facut si mila si sila si i-am dorit fetitei mult noroc in gand, sa cresca mare si sa-si gaseasca un drum frumos in viata...A smucit-o bine amintindu-i sa n-o mai faca de ras in locuri publice si au iesit...Parca ma zgariase pe mine cineva, am ramas cu un gust amar, dar mi-am revenit repede caci doamna de la ghiseu imi cerea banii, contravaloarea facturii..trebuia sa achit 36 ron..i-am dat 50 si inca 6 lei, asteptand restul....primesc 30 de bani si un politicos "la revedere"...m-am gandit ca nu- mi-as dori sa revad niciodata caricaturile astea din posta, poate doar pe fetita si sa-i dau revista, presupun ca nu i-o lua nimeni prea curand...30 de bani???? Pai, eu vreau 20 de lei..Nu si nu, ca nu i-am dat atat, ca pentru ce sa-mi dea 20 de lei....Pffff,noroc cu o doamna de la coada care a sarit in apararea mea. Mi-am primit banii si am fugit mancand pamantul, mi-am scos copilul la aer, sperand sa revad fetita afara, undeva, avea niste ochisori superbi si un par lung si bogat..doar doar o avea ma-sa de ce sa traga....Am ramas cu un gust amar, lumea e pestrita, invat ceva din asta, cred ca nici nu-i rau ca e asa, dar cand vad un copil necajit din cauza parintelui, zau ca se rupe ceva in mine...
Am iesit si mi-am continuat trilurile catre fi-mea deja adormita, batand pasul soldatului catre poarta gradinitei, de unde stiam ca va iesi sufletul meu sa-mi povesteasca cum a luat el premiul 1 la concursul de copii inteligenti...Si am revenit la mine, la noi, dar ochii inlacrimati ai fetitei tot ii am in minte....

Hai, fugiti d-acilea....

"....Uite-o si p-asta!!"

"Ce-i acolo, un copil?"..."Cum sa fie un copil, cum sa stea acolo?"

"Ia uite, ba....Ce dracu o avea aia acolo?".."Copil, ma.."..."E, pe dracu, pe unde l-a bagat?"

"Ia uite, mami.."......Mami se uita lung si da ochii peste cap..

"Mamaie, ce are tanti acolo? Bebe?"..."Ei, bebe, pai i-ar iesi matele pe afara, mamaie"...asta a fost halucinant...

"Doamna, daca va impiedicati si cadeti?"

"Cum sta acolo, unde-i sunt picioarele? Doamne, mare ti-e gradina.."

"De ce nu folositi un carucior, n-ar sta mai bine copilul acolo? Copil aveti acolo, nu?"

"Sa vedeti cand n-o sa mai vrea sa se dea jos de acolo, atunci sa vedeti....."

La coada la cumparat fructe confiate...Copilul doarme pentru putin timp pen'ca doamna draguta cu un ochi la merisor, ghimbir si curmale, toate pentru doamna cangur care sedea la coada, mai se gandeste ea putin si scuipa...."Ce faci , fai, fata acolo? Fai, uite-te si la noi.puneti-o doamna cu fata s-o vada si lumea, sa se uite si ea la oameni, nu doar in ochii dumneavoastra...."...Am apreciat totusi ca eu eram dumneavoastra, eram foarte superioara botului cu ochi (mari, deja) care mai mult decat "fai" nu putea fi...Dragut, mi-a mers la suflet...

Doamne, mamai, cocoane care trec pe langa mine si ma trateaza ca pe sfanta biserica, facandu-si cruce de trei ori, probabil si cu limba-n gura..

Si asta doar pentru ca am ales sa pun caruciorul in cui si sa-mi tarasc copilul ca un cangur ce sunt catre pieirea-i ce-i este sortita curand daca-l mai chinui in halul asta...Adica asta hal....

Sunt si priviri frumoase, zambete...culmea, barbatii, chiar si cei in varsta, se uita la ea si zambesc in coltul gurii......si toate astea in Pantelimon Residential Zone....cum altfel???

HAI, FUGITI D-ACILEA!!!!!!!

Perfect..or not...

That's what i call a perfect Tuesday morning....

..poza-i de doi lei, ideea doream a fi transmisa...

AAAAA, si, draga blogule, perfecta ar fi si daca fiica-mea ar dormi cat sa inghit si eu intreg ce-i in poza asta, sa termin randurile astea de scris si sa-mi adun gandurile, pe toate, sa nu le mai gasesc imprastiate  pe gresia din hol ca alunec iar pe ele, sa le bag in cap si sa ma montez pentru ziua de azi....aia de ieri a fost de pomina, probabil ca in urmatorii 344536, 98760 ani am sa postez despre....Pana atunci, sa am pofta si sa pot mesteca macar biscuitii ca altfel ma zgarii si fac buba....poate arunc chiar si samburii de la curmale, sper sa nu uit de data asta....cotorul de la mar intra asa cum e, cat despre temeperatura cafelei care nu-i cafea ca n-are cofeina, cu lapte mult si gras si bun....deh, o beau si sloi, nu vreau sa intind coarda.....
Asa sa ma ajute Dumnezeu, draga blogule....

ROAD TO HELL

Dupa o vacanta binemeritata, Stefan s-a dus azi iar la gradinita...trist si abatut, asa cum nu l-am mai vazut de mult..Ne-am jucat de dimineata, ne-am tavalit in pat, am facut scenete cu Snoopy, ne-am promis cate in luna si in stele pentru dupa-amiaza, ne-am imbratisat minute intregi, dar langa clasa tot a rabufnit..Si nu a fost deloc asa de la inceput, ba din contra, dar din pacate modul in care unii percep educarea in masa a copiilor este unul toxic si deficitar, bolnav..iar boala aduce tristete..Pacat este ca tristetea se citeste in ochii unor copii, de-abia mijiti in ale bancilor, regulilor, in ale colectivitatii, in ale mucilor in servetel si nu pe maneca, in ale tinutului de furculita cu mana dreapta si nu cu aia stanga (caci, din pacate, inca mai exista oameni care vad in asta esenta conduitei...FUCK!!)..Dar cred ca ruperea acestui rau din radacina nu este o solutie, il va izbi mai tarziu oricum, societatea este toxica la acest nivel, psihologia copilului este prost inteleasa sau deloc in multe cazuri, iar oamenii mari, pai nene, sunt oameni mari, e rusine sa ne mai jucam....apoi daca avem si studii, doar n-o sa stergem copii la fund.....Ce ma intriga si mai tare este nevoia cinica a parintilor/bunicilor de a trage/impinge/ridica vocea dimineata la galmele alea cu ochii lipiti sau umflati de plans, care parca intra pe poarta iadului...Hai mai repede ca ma grabesc, uite-te pe unde mergi ca-ti dau una de nu te vezi,  casca bine ochii si nu mai plange degeaba....Dictoane de toata jena pe care le aud aproape mereu cand il duc pe Stefan la gradinita...P.S...nu am de mers decat 50 de metri de la bloc pana la gradinita....Mi-ar fi mila, daca nu mi-ar fi sila....
Si mi-e tare dor de Stefan, care la 4:00 ne asteapta si sare din banca si urla de fericire cand ne vede..azi o sa fie mai fericit decat oricand, il iau tot eu..si o sa vorbim mult si o sa o iubim pe Violeta, asa cum i-am promis dimineata si o sa ne luptam cu tati care a lipsit cateva zile si o sa croim pelerina si masca de supererou pe care trebuie sa i le fac pana de Craciun....sa fie "verde si perfecta" (DRACE!!!)

For a perfect Monday morning...Zi-le nenea Chris ca oricum, daca nu-mi place ideea,  pentru vocea ta si tot ascult melodia asta cu limba scoasa...

Terapie in doi

Azi, dupa mai bine de 3 luni, am petrecut timp doar cu Stefan..am iesit doar noi doi la cumparaturi, ne-am plimbat prin cartier si am stat de vorba...pretul platit a fost o acadea cu gust de cola, de, dar nu regret nimic...atatea pupicuri si atatea imbratisari n-am mai primt de mult....afland ca iese cu mami, fara nicio bunica, fara sa fie doar cu tati, fara Violeta, nici macar cu ora de intors acasa, l-a facut sa se imbrace si sa se incalte imediat, sa ia esarfa la gat (wowwwwwwwwwwwwwwwwww! that's something!) si sa nu faca nici un zgomot pana la iesirea din casa..a inteles ce trebuie sa cumparam, fara sa ne abatem de la lista, a tinut cosul de cumparaturi (cat inca era gol) in supermarket, a luat produsele de pe raft, m-a pus sa vad daca sunt in termen (hihi, ce-mi place asta), a intrat chiar si intr-un magazin cu haine si mi-a sugerat sa-mi cumpar niste chiloti....:))))))))), fara sa vada exact pe ce produs a pus mana....La intrarea in piata, m-a intrebat daca vreau sa-mi cumpere flori....yhaaaa....am spus ca da si mi-a cerut bani:))....S-a intors acasa alt copil, a sarit pe Violeta s-o iubeasca si sa-i spuna unde a fost el (practic, nicaieri..) si i-a pus o stampila pe fata plina de acadea....pe care ea o lingea mai tarziu de pe degete...bun asa!! Si eu m-am intors acasa alta mama, aveam nevoie de asta, ma simt din nou "supereroa" lui.....

P.S - Inutil sa amintesc cat de supernevasta mi-ar placea sa fiu din nou si cata nevoie as avea de o terapie doar cu el....dar am rabdare....ce mai e? 10-15 ani....Mai pot!!! :)

Eu, omul fara nervi...

Eu, omul fara nervi, azi vreau sa ucid....sa ucid si ultima speranta ca vreodata, in viata asta sau in viata de apoi, cineva nu va da cu bormasina sau cu ciocanul, cu batatorul sau cu flexul in apropierea creierilor mei, de altfel aerisiti si proaspeti in fiecare dimineata.....Ma declar o calma si o rabdatoare prin definitie, cu exceptii, na, dar azi vreau sa ucid sperata, sa-i tai jugulara si s-o ingrop adanc..asta ca sa nu vreau sa ucid pe bune...De trei luni incoace bormasina nu le tace..sub geanul meu nu-i verdeata si nu-s flori, sunt frunze ingalbenite multe, pe care eu le ador, dar tanti le ia repede cu matura si le pune la gunoi, sa vedem bine covorul de colturi de paine si oasele de pui aruncate de pe la geamuri, scutece folosite si tampoane agatate in pom..Nu, sub geamul meu sunt cateva borduri si doua trotuare amarate pe care n-ai niciodata loc sa treci, care trebuie schimbate....cu multa ravna si pricepere, cu multe macarale si zguduieli, cu multe injuraturi si urlete catre colegul de breasla care infuleca cotorul de parizer cu daraba de ceapa sa aiba putere sa dea mai departe cu masinaria.....Speranta ca vor pleca de aici, pe ea vreau s-o ucid azi.....
...dar si pe cea ca vecinul de la 7, vreodata va fi un puturos si ca nu va mai mesteri in casa peretii, tocurile, faianta, gresia, ori de cate ori pe vreuna din ele s-a pus un fir de praf, adica mereu....
...mai am o speranta, stiu ca ele mor ultimele, iar azi isi canta cantecul de lebada toate...ca vecinul de la 4 sa nu mai sparga lemnele de iarna pentru casuta lui de la tara...PE  PALIERUL  BLOCULUI, ....ca, zic si eu, d-aia are tara si curte, sa poata sari acolo aschiile, nu in ochii lu' copilu' meu si a lu' copilu' tau.....a, si daca mi-ar putea tine si mie usa la bloc cand vin precum capra cu "lapte-n tate, drob de sare in spinare, malaies in calcaies" de la piata, eventual si cu copilu/copiii dupa mine, i-as ramane recunoscatoare pe viata, m-as pune eu in fata aschiilor lemnelor lui nobile care trebuie taiate cu flexul in urechile mele si le-as lua pe toate in piept ca o eroina ce sunt....
...tare mi-as dori ca copchilasul meu micut, bombana lu' mama sa doarma si ea mai mult de 10 minute pe zi, intre reprizele vrednice ale vanjosilor masculi care trezesc in mine instincte animalice....
.....and she did.....but for how long???..cu degetul mic in gura, atarnata intr-un balansoar....o las acolo si baricadez ferestrele, dospesc ca un cozonac de cald in casa cu toate geamurile inchise, caci de le deschid, muzica de Strauss rasuna in urechile mele...
Gata...ma duc sa ma primenesc de inmormantare, azi imi iau ramas bun de la speranta si ma declar invinsa....tot ce-mi mai doresc azi e ca dupa-amiaza sa-mi fie lina si suava pe ritmuri de ciocan de snitele ale vecinei mele araboaice de deasupra.....si inchid capacul sicriului , arunc o crizantema peste sperante, iar maine o sa fiu alt om.....

Sanatate....ca-i mai buna decat trei kile de Eurespal

Dupa zile bune, saptamani chiar de pastile, pastilute, picaturi, siropuri si alte leacuri deloc pe gustul meu atunci cand vine vorba despre copii, azi am fost declarati oficial vindecati. Daca Stefan s-a refacut de ceva vreme si a ramas acum doar cu admunistrarea de miere cu tinctura de propolis, vitamina C si sirop de muguri de pin, dupa pohta inimii mamei si fara interventia sfatoasa a vreunui medic, Violeta a fost azi la un ultim control ORL si dna doctor ne-a dat verdictul: complet vindecat..si otita si bronsiolita au plecat cu dragonii lui Stefan in lumea lui Mickey sa le dea Goofy o mama de bataie sa n-o poata duce....Am intalnit, pur intamplator, un medic specialist ORL MINUNAT...pe dna doctor Tamara Ciurescu, prezenta placuta, glas blajin, mana usoara, sfaturi clare si la obiect, exclusive pentru copilul meu....care nici copil nu-i inca, ci doar un ghem sugar, fara extrapolari si pareri care sa inceapa cu"poate ar fi mai bine sa...", "cum doriti dumneavoastra..", "sa incercam cu un antibiotic..."...Nu, nici vorba, fara drept de apel mi-a dat un tratament, neexcluzand posibilitatea unui antibiotic chiar daca era vorba doar despre o micuta de3 luni, insa pe care il administram doar intr-un caz de urgenta...si n-a mai fost cazul. Eu sunt obisnuita cu varianta inversa..odata intrata in cabinetul pediatrului, oricand am putea incerca un antibiotic, asta nu inainte de a gusta putin Nurofen, Ibalgin, Panadol,Eurespal...acestea odata terminate, luam si antibioticul si mai dam pe gat o sticla de Eurespal, just in case....Aici a fost altfel, aici mi s-a dat azi pentru prima data in viata mea de mama care-si duce copiii la doctor sfatul ca,daca ar fi sa se mai intample ceva usor,  taiem din radacina cu ceva homeopat, foarte usor....si pentru asta nota 10 si m-as mai duce la dumneaei doar sa o vad si sa o salut, atat..oricum m-a uns pe suflet cand mi-a spus ca zgatiuta mea seamana cu personajul unei picturi de Piacasso, si altele, si altele...
Bun, si daca tot suntem sanatosi si voinicul casei e in vacanta, zic sa ne lamurim cum e cu timpul si cu cifrele..Stefan,ca sa fiu clara, este in perioada mirifica a marelui NU....Nu ies afara, nu ma incalt, nu pot, nu cred...dar si a marilor descoperiri...incearca in continuare din rasputeri sa inteleaga cum e cu azi si cu maine , recunoaste numerele si tot ce ne apare in cale , ca atare, trebuie numarat....cate degete, cate zile mai sunt, cate jucarii are Violeta, cate frunze uscate mi-a adus de afara, cati biscuiti animalute poate sa manance, cate spaghete are in farfurie si cate ore mai sunt pana se trezeste, asigurandu-se ca atunci cand se trezeste el, se trezeste si mami..Doar ca mami e in urma cu somnul, foarte in urma, but she can still handle it...se trezeste si ea si incepe sa numere, orice trebuie numarat, apoi cand sunt toate numarate, cuiva sigur ii este foame, de cele mai multe ori tot lui...dar e mai linistitor decat cu saptamani in urma cand ma trezeam noaptea din ora in ora pentru ceva..fie sa ii dau lui medicamentele, fie sa o hranesc  pe ea, fie sa dau drumul la televizor pentru ca mi se parea inutil sa adorm pentru inca o jumatate de ora, dupa care sa o iau de la capat...

Si daca lucrurile au intrat pe un fagas normal si daca-i sanatate, mami e fericita si , cand in casa mami e fericita, restul vine de la sine....Bonus, tati ii rasfata poponeata Violetei saptamana viitoare cu un set de scutece textile colorate cu inimioare si fluturasi, care vin sa intregeasca colectia noastra imprumutata..astfel ca aproape  nu le mai utilizam pe cele de unica folosinta, iar mami are un mei-tai in lucru..sa vedem ce iese.....

Cat despre forma, culoarea si noul schelet al povestirilor mele bloggeristice...ele sunt asa, pur si simplu, alese dintr-o mie, fara sa fiu convinsa ca raman asa in forma lor finala...Deocamdata asa simtim, intr-un mod dimulescian, cu multe cifre pe fundal , toate nuantate in violet...

Suntem frati sau nu mai suntem???

Azi doar imaginile iau cuvantul.....sa vedem, suntem sau nu mai suntem???

El...

Ea...

El...

Ea...

El...

Ea...

Timpul, bata-l vina....

Timpul....aud in jur ca trece repede si nu simt asta mereu, simt ca trece cu folos, aud ca e dusman si vad oameni uitandu-se mereu la ceas si depinzand de el..m-am desprins de asta de multa vreme. Cu cat te uiti mai mult, cu atat e mai agasant, cu cat vrei sa ajungi mai repede, cu atat vei intarzia mai mult....Dar nu despre filozofie e vorba aici, ci despre Stefan, ochii mei albastri ca marea....pentru el timpul este cel mai de neinteles concept, iar pentru mine cel mai greu de explicat...Sa vedem....Mami, cand mergem sa cumparam..(te miri ce..)? Maine, mami...Adica azi? Nu, maine, mami...Dupa ce trezesti si mergi la gradinita, te intorci de acolo si mergem la magazin.. Adica dupa ce ma trezesc la gradinita? Adica atunci cand vine tati sa ma ia? Da,mami, dupa ce te ia tati si vii acasa, mergem....Adica acum? Nu,maine.....Maine, dupa ce mananc? Da(mmm, intru pe teren minat)....Cand mananc maine?
...Tati, cand e joi?(isi intinde palma si numara)..unu, doi, trei....adica aici si pune mana pe degetul mijlociu...Da, tati.....Adica maine e joi? Nu, maine e miercuri..poimaine e joi? Cand e poimaine? Dupa maine.....Adica azi?....Nu, tati, adica in alta zi decat  azi si maine....Pauza.....Tati, dar cand e azi si maine, adica poimaine???? Tati cedeaza.....
Mami, cand se face Violeta mare si merge la gradi? Evit raspunsul peste nu stiu cati ani ca e periculos,intru  intr-un cerc vicios....Mai dureaza, mami, trebuie sa asteptam..Dar cand se face mare? MAINE?(el cauta tot explicatiile de care are nevoie) Nu maine, peste trei ani, cand o sa mergi tu la scoala...Da? Adica maine? Mami iar a dat gres, dar nu cedeaza...
Mami, cand incepe desenul cu vrajitoarea cap de lemn? Sambata , mami, pe 26 octombrie....Mami, sambata, adica acum sau cand se face Violeta mare??????????????

ANYBODY HELP ME?!?!?!?!?!?!?!?!?!??!
:)

Furtuna cu ananas..

Nu-i titlul vreunei prajituri, sunt doar gandurile mele si starea mea actuala....E o toamna atat de frumoasa afara, dar inauntru a plouat mocnit, a fost furtuna si speram ca incepe sa rasara soarele..au fost bolnavi ei doi, Tatanu a ajuns la ceea ce nu-mi doream, la antibiotic, la nopti nedormite, la tuse rea, la cate si mai cate....Tati a fost mai bine si, oricum el e tati, rezista la orice....S-a intamplat si ce nu mi-am dorit sa se intample....sa ia viroza nuanta violet.....si mi-a atins floarea, rau de tot, cu plans mult, cu ochisori lipiti, cu gemete si nopti nedormite..intr-una din ele a dormit in brate la mine, cu mine in picioare in mare parte a timpului, era singurul  mod in care putea respira..si mirosea peste tot a boala, desi tineam ferestrele larg deschise ziua...Dar azi e o zi speciala, altfel decat ultimele, Tatanu e la gradi, cu ceva lacrimi in ochi de dimineata si cu plansul in gat ca lui o sa-i fie dor rau de mami cat o sa fie la gradi, Violeta  a ras mult azi si asteptam asta cu sufletul la gura, caci in ultimele doua zile nici glas nu a avut, nici putere sa tina ochii deschisi   si atunci m-am gandit sa fac o prajitura cu ananas, sa-mi ocup timpul pana se intoarce el si pana se trezeste ea...si a iesit un deliciu si parca a mai alungat stropii de ploaie. Rade soarele de dupa norisori, asteptam sa lumineze toata casa.

P.S: Ma gandesc din ce in ce mai des sa schimb numele blogului, mocneste ideea....

Nasterea ei...nuanta violet cu ochi albastri...

Da, inca doi ochi albastri, altii decat cei care au dat nastere mazgalelilor mele dragi si blogului care-mi tine treaza constiinta si nevoia de a fi eu cu mine, uneori pret de minute sau de ore. Alti ochi ghidusi care rad la orice atingere si care-mi tin treaza amintirea despre mirosul de crestet de copil....Se poarta violet in viata noastra si parca -i cea mai frumoasa culoare ...
Si ea, ca si el, a aparut lin si calm , asa  cum ea a hotarat sa se intample,intr-o zi mare, cand taticul ei o astepta cu sufletul la gura....Nici cea mai programata cezariana din lume nu ar fi facut minunea asta...nici oxitocina, nici calciul intravenos, nici planurile de acasa, nici cele din targ, doar ea a hotarat ca e momentul..iar eu am fost acolo sa-i raspund.O prima mana de ajutor la nevoie. Si amandoua am facut o minune, care e vie si acum in mintea mea, imaginea ei langa fata mea dupa nastere este cea mai frumoasa fotografie a sufletului meu...fotografia asta nu se va pierde niciodata , are locul ei langa cea a lui Stefan care a stat pe pieptul meu...Linistea pe care am auzit-o cand ne-am atins e muzica pentru mine, e o melodie din acelea pe care le asculti si peste ani la fel de emotionat.
Dincolo de poveste, e si umor...
Luni, 15 iulie...continua discutiile intre mine si sot despre cum o sa nasc/nu o sa nasc maine...maine era o zi mare, era ziua lui si pe 16 iulie trebuia sa se nasca fetita..asa isi dorea. Eu, nu si nu, nu facem planuri, nu asteptam nimic, nu neaparat, poate ca ar fi mai bine/mai frumos sa aveti zile de nastere diferite. El, nu si nu, ai sa vezi ca maine nasti...Pfffffff. Dam sa mergem la cumparaturi sa se aprovizioneze mamuca cu de toate pentru maine, sa faca tort si tagliatele cu peste si inca un fel de paste si poate o prajitura cu crema de mascarpone cum ii place lui...dar cand colo, cica eu sa nu merg ca maine nasc....A inceput leoaica sa raga ca in jungla ca ea merge si coama leului s-a lipit putin de cap si a cedat. Si da-i si cumpara si da-i si ia si ajungi acasa si fa tort si pregateste pentru maine, fa planuri cum pregatesti aia si ailalta, stai cu Stefan, nani, nani, povesti; intr-un final ajung si eu la orizontala si cad intr-un somn adanc pana la ora 5:00...Ma ridic si nu apuc sa respir, ca aud: Ce-i? Mergem? Era vocea leului care dormise iepureste, probabil cu cheile de la masina sub perna..just in case..OFFFFFFFFF, potoleste-te, eu de colo, doar ma misc putin....Bietul de el stia ce patise prima data si nu mai avea incredere...dar eu stiam ca nu-mi doresc nimic mai mult decat sa fie ca prima data. Si ma asez la loc si mai trece o ora, ma ridic din nou , ies din camera, leul dormea adanc, doar ca de data asta trebuia sa mergem...eram atat de fericita incat nu stiam cum sa-i spun, stiam ca asta vrea si acum stiam si eu ca asta o sa se intample. Am intrat in camera si i-am soptit ca o sa fie cum vrea el, iar mirarea din ochii lui era asisderea uneia din ochii unui copil senin, acum nu mai era leu, era el...
Si ne-am aranjat si am plecat si am ajuns si cand medicul de garda mi-a spus sa merg la salon ca e inceput de travaliu si mai dureaza, ma gandeam..Hello, cum adica mai dureaza, adica o juma de ora, o ora , nu?? Adica dureaza putin, nu? Adica va arat eu voua cum nasc eu, cum sa mai dureze? Din acel moment totul a fost atat de real si de constientizat, incat lucrurile chiar s-au intamplat rapid, extrem de rapid. Nu pot sa nu compar momentul lui cu momentul ei, a doua oara a fost mai rapid si mai usor, dar mai intens si mult mai real, I WAS THERE si fizic , dar si cu mintea. Asistentele l-au chemat si pe el sa stea langa mine in timpul travaliului, lucru pe care nu l-am cerut si pe care nu mi l-am dorit niciodata in mod expres, linistea copilului cand a fost pus langa fata mea, doctorita care mi-a luat capul in palme, m-a pupat pe frunte si mi-a soptit ceva frumos la ureche, tot firescul intregului proces, mi-au dat aripi si am zburat sus sus sus pret de ore intregi. Si dupa, totul a fost doar despre noi doua, apropiere, atingeri, liniste..Am refuzat sa-mi fie luata noaptea pe motiv ca ar trebui sa ma odihnesc...o sa ma odihnesc, am timp, peste ani o sa ma tot odihnesc. Si am tinut-o langa mine in pat si intrau asistentele si-mi spuneau ca nu fac bine ce fac, dar nu-mi pasa...si fetele din salon isi luasera bebelusii in pat si, cumva, eu eram "vinovata" pentru asta, dar nu-mi pasa; si au fost doua-trei nopti grele,albe albe ca o coala de hartie, dar nu-mi pasa; am refuzat sticluta magica cu lapte praf si am tinut-o langa sanul meu mereu si ne hranim in continuare asa si cred ca asta e magie. Incununarea acestei experiente a fost cand Stefan a venit la spital si a pupat-o pe frunte si mi-a spus: Mami, ce mica e!!!! Si de atunci tot asta face, sta langa ea, se minuneaza, o pupa, iar ea este o oaza de fericire cand il vede.
Au trecut 3 luni de atunci , dar totul este atat de real inca in mintea mea si deja mi-e dor....

Diverse..amestecate...

Renasc, renasc, dar nu mai apuc sa renasc de-a binelea....vreau sa scriu despre tot, vreau azi, am vrut ieri, promit ca o fac maine, dar nu ma adun nicicum....e dimineata, liniste suspecta in casa, cafeaua e calda(suspect si asta), mi-am pregatit ceaiul, mi-am mancat iaurtul....suspect din nou....ar fi culmea sa termin si postarea asta...care e despre de toate.....de doua luni incoace.."viata nu-mi mai tace"....o nastere asa cum mi-am dorit-o si cum a fost sa fie pentru mine, cu calm si mult frumos, un copil minunat si ghidus care rade in sughituri mai tot timpul, un alt copil intelegator si curajos care a inceput o noua etapa a vietii lui, noi...vesnicii noi ....pe langa ei si mai putin pe langa noi, dar impacati ca asta este viata noastra si ca ne bucuram de ea, asa cum e....eu sunt un haos neintrerupt, dar nici ca mi-as dori sa fiu altceva acum...casa, rufe, cratiti, scutece, creioane colorate, Mickey, strumfii, jucarele zdranganitoare, unde e suzeta, calc, nu mai calc....s-a auzit aia mica? ce-ai mancat la gradinita, Stefan?, vreau sa vad desene, ce mancam azi?, vreau paste cu spanac, imi dai cicocolata?....Uite, rade Violeta.....eu oare am mancat?
   Si ca sa nu ma dezmint, randurile astea sunt scrise la 5 zile distanta de cele de sus, dar mai bine putin decat deloc...dimineata sunt revolutionara, uneori chiar de pe la 5 jumate, 6, daca am noroc...si mai citesc diverse, si ma mai documentez si ma gandesc la negandite, cum sa creez lucruri, cum sa fac sa ne fie bine ....si iar nu apuc sa scriu....azi e sambata si clanul doarme, iar e cafeaua calda, dar o sa se raceasca, musc dintr-un mar care va oxida curand, dar am momentele mele unul , doua si sunt suficiente....iar e totul nou , asa ca nu ma pot abtine sa fac iar sa reinvie obsesia.......

P.S: postari nefinalizate mai am vreo 3....scrise cu vreo 3-4 luni inainte...poate le-o veni si lor randul...

http://www.youtube.com/watch?v=uIZUI8WAq1E

RENASTEREA

Renasterea blogului meu, al nostru, despre asta este vorba...am lipsit mult, mi-a lipsit mult, insa am scris postari, am rescris, am sters si am scris din nou, nu am publicat sperand ca le voi scrie altfel...si s-au intamplat multe, foarte multe...au mai aparut doi ochi albastri, iar povestea nasterii are istoria ei frumoasa, pe care o voi reda cat de curand, ne-am schimbat mai mult sau mai putin, eu simt totul altfel; am reluat legatura cu parcurile bucurestene, o parte limitata a lor, iar povestile amuzante revin si-mi amintesc de anii in care eram doar cu Stefan tot acolo...si tot asa...revin si ma tin de treaba, micile mele mazgaleli nu vor muri, ci vor renaste.....pana atunci.....doar atat...

IT'S ALL ABOUT SMILING!!!!

Niciun cuvant azi, pentru ca it's all about smiling......

Din analele apartamentului 30...

Tatal: Stefan, maine tati merge la gradinita sa vorbeasca cu doamna, ne inscriem la gradi sa invatam sa coloram si sa ne murdarim de plastilina in fiecare zi..

Fiul: Daaaaaaaa..

Tatal: Tati, tu ti-ai dori o educatoare mai tanara sau mai in varsta?

Fiul: Una mai prumoasa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

:))

-----------------------------------------------------------------------------------------

Bunica: Sa luam periuta asta de dinti, e cu elefant

Stefan: Nu dleau cu efelant, dleau ata...

Bunica: Pe care o vrei?

Stefan: atea doua..

Bunica: Ce sa facem cu doua?

Stefan: aia albatra e a mea, e cu efelant...aia rod e pentru Dioleta brocuta(alias Violeta)....sa-i spui lu' tanti...(vanzatoarea se uita la el si radea pe infundate)

Vanzatoarea: Puiule, astea sunt pentru copii mari, de peste 6 ani..

Stefan: Nu-i nimic (replica favorita..)...le dleau!!! Dioleta brocuta e la mami in burta, cand e mare si are dinti, o ia pe ata, eu o iau pe ata cu efelant!!!!

In deriva...nelamuriri nelamurite

       Dis de dimineata, la un sandvis, un iaurt si o cafea calda cu lapte, am lecturat o postare de pe un blog..vezi http://sleepy00.wordpress.com/2013/03/05/cum-ne-purtam-cu-plozii/, care mi-a deschis apetitul de harta si cearta, de furie si dialog polemic cu oricine se ia cu mine in piept...:))  Comentariile venite la postarea respectiva, insa, au venit in ajutorul gandurilor mele..Deci sa purcedem la subiect.....Cum te porti cu copilul altuia de langa tine? Chit ca ai sau nu tu insati/insuti copii...Cu atat mai mult cu cat ai si tu copii...Il vezi in parc si ii dai o bomboana din aceea din cutie, pe motiv ca este ziua nepotului tau, chiar daca "beneficiarul" bomboanei n-are nici 2 ani???? Sigur ca ii dai....O intrebi pe amarata de ma-sa care a iesit cu el in parc doar pe post de bibelou daca are voie copilul asa ceva? La ce bun? Ce, n-o sa manance oricum, peste cativa ani??? Corect, chiar asa!  Dar daca totusi te hotarasti s-o intrebi, o faci musai dupa ce i-ai dat deja copilului bomboana in mana, i-ai desfacut si hartia, a si muscat jumatate....ASA SA FACI!!!
       Apoi....cand vezi un copil, pe care nu il cunosti, sau pe care il cunosti foarte putin, pe el sau pe parintii/bunicii lui...e maricel in mintea ta, are peste 2 ani...in brate la mama/tata/buni...sau il vezi plangand sau tipand sau cerand sau nevrand sau neputand sau chiar urland....e musai sa-i spui..."Vaaaaaaaiiiiiiiiiiiiiiiii, dar ce baiat/fetita mare, vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii ce rusine, vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii esti rau/esti rea..or sa te pape cainii din parc, n-o sa mai vina Mos Craciun, se vor supara toate jucariile pe tine, vaaaaaaaaiiiiiiiiiiiiiiii, da-te jos din brate ca mami o sa se imbolnaveasca si o sa plece la dna doctor si n-o s-o mai vezi.............vaiiiiiiiiiiiiiiii.....GET THE F..K OUTTA HERE...zice mama copilului, dar nu mai are voce, i-au papat-o si ei cateii din parc pentru ca nu a fost cuminte si nu si-a educat boracul cum se cuvine.....
        Next.....Vai, ce frumos/frumoasa esti! Tu stii poezii? Stii sa numeri? Stii vreun cantecel?  Copilul de pana la 3 -4 ani, poate chiar si cei mai mari, chiar daca stiu, nu le vor spune oricui si oricand, e firesc, nu sunt trofeul nimanui si nici vreun puppy din plus care are un buton care odata dat pe On, trebuie sa parleasca la comanda......dar no se poaaaaaaaaaaa....esti atat de mare si nu-mi spui si mie o poezie....vaiiiiiiiiiiiiiiiiii, pai baietelul meu spune poezii si aplauda si papa si tot si primeste si bomboane si uite ce mare s-a facut!!
  NOTA: Dorinta oamenilor mari de egalitate intre copilul meu si al tau si al vecinei si al bunicii de acum 40 de ani si al fratelui cu sora.....uniformizarea, neiesirea din tipare...cum scoate unul capul si tipa sau nu vrea lapte, vrea paine, sau nu vrea carne, vrea acadea....cum ii aratam degetul (aratatorul, nu pe cel din mijloc...pe ala ni-l arata ei peste cativa ani) si-l apostrofam sa nu cumva sa iasa din rand...

Nu pot intra in capitolul mancare, papica, supita, suculet..nu pot....aici ma dau batuta, desi, daca-mi adun fortele si hormonii din dotare, rezist cateva runde.....nu pot nici cu suplimentele alimentare pe care trebuie sa le dam copiilor, omegile si probioticele, nu mai zic de antibiotice cum le curge mucul din nara stanga....in general, nu pot!!!
       Am invatat doua lucruri vitale pentru existenta mea de mama si de viitoare probabil altfel de mama si altfel de mama....Copilul nu este dreptul tau, daca l-ai facut, ai mai multe obligatii decat drepturi, pe care daca ti le duci la bun sfarsit in echilibru, vei primi si drepturi cu varf si indesat..asta daca le vrei si le accepti asa cum vin ele, nu cum le-ai vrea tu....and second:  Nu-ti minti copilul niciodata, oricat ar fi de mic, o sa faca si el la fel cu tine cand va fi mai mare si n-o sa-ti recunosti vina, desi este a ta in mare parte. In egala masura, de la cea mai haioasa gaga pe care o face pana la cel mai dureros sau dramatic episod din viata lui, ia-le exact asa cum vin si nu te mira de nimic..toate sunt firesti, daca iti deschizi putin mintea si sufletul.....
     
       Ah, inca o nelamurire......de ce aproape toti oamenii casca ochii mari sau ii dau peste cap cand doar rostesti faptul ca ti-ai dori si al treilea copil....adica dori dori, adica dorit, vrut, facut, neintamplator, cu mintea in cap si capul pe umeri.....Ce-i cu oamenii? Acum, ca la noi kid no 2este on board, dialogul dintre mine si diversi decurge cam asa:  "Acum o sa ai fetita, nu?"  "Pai, nu stiu, nu neaparat"..."Pai, asa ar fi frumos, sa ai pereche..."...."De ce, se iau  intre ei?"(si aici stiu ca cineva imi va sari in ajutor :)))..."Ei, nu, dar asa e frumos"
 Sotul meu, la aceste comentarii mereu raspunde la fel: "Nu-i nimic, daca nu e acum fata, poate e la al treilea"....Oamenii fac ochii mari si deja ne pun cu totul sub semnul intrebarii... Si mi se pare tare funny..Dar ramane nelamurirea nelamurita...Ce-i cu oamenii??

Si acum pentru destindere si relaxare, postez si aici noua mea obsesie muzicala.

http://www.youtube.com/watch?v=uIZUI8WAq1E

Niciun titlu....

        Pare ca vine primavara nu doar cu numele...privesc culoarea cerului si pare ireala, asa ca mi-am luat inima in dinti si "am sters praful" de pe blog, l-am deschis si m-am hotarat sa scriu din nou despre "nimic"....Nimicurile care compun viata mea norocoasa, plina si rotunda...Martie e luna plina de aniversari ale unor oameni dragi, foarte dragi, aproape in fiecare zi am sa spun cuiva La multi ani, cu mult mult drag, martie este luna cand parintii mei si-au unit destinele si unite au ramas pana in ziua de azi, este luna cand pare ca totul in jurul meu este nou...pana si noua mea obsesie muzicala se numeste tot asa...Nuovo.
        Eu incep din nou sa nu mai fiu eu, sa ma transform intr-o persoana care asteapta noutatea in viata ei, asteapta sa o ia de la capat si sa primeasca parfum de crestet de copil sugar in casa...Celalalt crestet  miroase la fel de frumos, dar a crescut acum, a invatat sa vina sa ma pupe mereu, sa spuna ca pupicurile lui sunt toate pentru mami, sa-mi maseze burta din ce in ce mai des si sa ma intrebe ce face bebe, daca e fetita sau daca e baietel, daca o sa fie o picollina Violina sau un micut nazdravan Luca/Toma/Radu....Cat despre crestetul meu radicalic si integralist, ecuatic si modulic, e langa noi mereu si ne ajuta sa gasim  solutiile corecte....
       I love my life!!!!

http://www.youtube.com/watch?v=uIZUI8WAq1E

Avem cocos(el) in casa...

...nu, nu, nu e vreo zodie chinezeasca, nici vreo pasare inghetata de la bunica de la tara care asteapta sa fie fiarta pana la nemuririea sufletului in oala de ciorba, nici de vreun talisman aducator de qi-uri pozitive sau feng-shui-uri zen-etice....e vorba de cei doi ochi albastri care canta, invariabil, in fiecare dimineata. la ora 4:15 ...de vreo trei zile incoace, gura nu-i mai tace...FIX la 4:15...apoi, ritmic, adoarme..si mai canta si la 4:45 si la 5:15...si la 6:00...si ciocu' nu-i mai tace.....Si cred ca stiu de ce...pentru ca vrea sa stea mai mult cu mine, pentru ca ma roaga in somn sau intr-o stare de adormire sa nu plec de la el din camera...eu plec, dupa ce adoarme....si o luam de la capat.....si stiu din nou de ce...pentru ca petrec mai putin timp cu el in ultima vreme...pentru ca vreau sa dorm...si dorm, pentru ca ne jucam mai putin si pentru ca de multe ori am alte lucruri de facut...carnuri, salaturi, cacanaturi, macanaturi..iar el este atat de intelegator, insa trebuie sa refuleze undeva..si bine face....Pentru ca azi dimineata am invatat un lucru si mi-am facut o lista si m-am transformat.....N-o sa mai dorm ca purcelu', aproape tot timpul pe care il stau acasa si n-o sa mai fie asta o prioritate atunci cand barbatii din viata mea petrec clipe frumoase impreuna...o sa-mi organizez timpul altfel, sa pot face macar cate putin din fiecare lucru pe care il am de facut...restul, s-or face ele candva.....o sa am timp sa colorez iar si sa fac curse de trenuri pe mocheta cu drumuri din camera lui...o sa am timp sa stau mai pe indelete de vorba cu sotul meu, macar o jumatate de ora pe seara...o sa-mi schimb play-listul telefonului, actualmente zgomotos, intr-unul pentru sufletul meu...clar n-o sa lipseasca Garou- Belle , o sa fac o prajitura buna si o sa ma tund suchiu iar...o sa vorbesc cu bebe mai mult...o sa ma uit mai frumos la o portocala pe care o vomit instantaneu si n-o sa mai balesc la Mc'Puisor si la sunca cu mustar....decat putin si rar...CROSS MY HEART!!!
   Si pentru ca sunt datoare cu Craciunul nostru, cu micile noastre bucurii, iata cateva dovezi: