luni, 17 septembrie 2012

Lunea parca nu-i atat de rea....

Spatiul meu virtual, permanent invadat de mesaje cu titlul...E luuuuuuniiiiiiii...tragedie, soc, groaza...sau, dupa caz....E vineeeeeeeeeeeeriiiiiiiii...it's beer time...nu este intru totul de acord  cu teoria de fata...Nu, luni e minunat caci te trezesti putin mai odihnit si ai petrecut doua zile cu oameni dragi; fie, poate ca nu ti-a iesit tortul cu mere in forma de tort, ci in forma de mancare remancata si pusa pe un platou frumos, poate ca n-ai avut timp sa faci si garnitura la friptura si poate ca te mai asteapta un cos plin cu rufe in baie...Chiar daca este sufrageria iar plina de mingiute si carti de povesti, camera plina de pitici care se plimba cu macaraua si care au facut un compromis cand au hotarat sa-l ia si pe Donald cu ei acolo, in varf...chiar daca niciuna din cartile din lista de must-read books nu este nici pe departe pe vreunul din rafturile bibliotecii tale, cat despre un film...nu, asta-i subiect delicat, nu-l deschid, n-am mai vazut un film care sa ma marcheze si la care sa rezist pana la capat de ani de zile....chiar daca...lunea ramane printre preferatele mele; mintea e mai limpede, azi, cu precadere, prichindeii somnorosi mergeau catre scoala, metroul plin de ghiozdane, gandul ca anul viitor mergem si noi la gradinita, ca se schimba iar traseul vietii, alte ganduri, alte planuri, alte sperante, alte cai de comunicare cu odrasla, alte gaselnite de a-l indrepta catre ceva frumos, alte trasee intortocheate de a-i patrunde in suflet si in gand.....toate astea sunt in mintea mea de luni...de dupa duminica noaptea cand am purtat, pe la 5:10 a.m, cu Stefan, urmatorul dialog:
     El:  Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, mamamaaaa, mamaaaaaaaaaaaaa...nu mananca cocotu pe bunica e pe bunicu...dormea si se lupta cu bipedele in somn..
     Eu: Nu, mama, nimeni nu ii va manca pe bunica si pe bunicu...cocosii nu au dinti, au doar cioc; acum mami e cu tine, tu faci nani si ai visat ceva.
    El: Tatanu face nani....Cocotu nu mananca pe bunica...mami e aici...
Dau sa plec sa fac cafeaua...nu-si mai avea rostul incercarea de readormire.....peste cateva minute, tot cu ochii inchisi:
El: Mami....mamiiii...tati e aici?
Eu: Da, tati e cu noi, face nani...
El: Tati face nani, Tatanu face nani, cocotu face nani....

...Asta numesc eu o luni dimineata reusita...

2 comentarii:

  1. Lunea nu-i atat de rea atata timo cat faci lucrurile care iti fac placere.
    Lunea e chinuitoare cand trebuie sa reiei ceva neplacut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mada, ca de altfel orice alta zi....azi am avut eu un zvac...de ce? ai uitat cum e sa nu stii in ce zi a saptamanii esi??

    RăspundețiȘtergere