Avem cocos(el) in casa...

...nu, nu, nu e vreo zodie chinezeasca, nici vreo pasare inghetata de la bunica de la tara care asteapta sa fie fiarta pana la nemuririea sufletului in oala de ciorba, nici de vreun talisman aducator de qi-uri pozitive sau feng-shui-uri zen-etice....e vorba de cei doi ochi albastri care canta, invariabil, in fiecare dimineata. la ora 4:15 ...de vreo trei zile incoace, gura nu-i mai tace...FIX la 4:15...apoi, ritmic, adoarme..si mai canta si la 4:45 si la 5:15...si la 6:00...si ciocu' nu-i mai tace.....Si cred ca stiu de ce...pentru ca vrea sa stea mai mult cu mine, pentru ca ma roaga in somn sau intr-o stare de adormire sa nu plec de la el din camera...eu plec, dupa ce adoarme....si o luam de la capat.....si stiu din nou de ce...pentru ca petrec mai putin timp cu el in ultima vreme...pentru ca vreau sa dorm...si dorm, pentru ca ne jucam mai putin si pentru ca de multe ori am alte lucruri de facut...carnuri, salaturi, cacanaturi, macanaturi..iar el este atat de intelegator, insa trebuie sa refuleze undeva..si bine face....Pentru ca azi dimineata am invatat un lucru si mi-am facut o lista si m-am transformat.....N-o sa mai dorm ca purcelu', aproape tot timpul pe care il stau acasa si n-o sa mai fie asta o prioritate atunci cand barbatii din viata mea petrec clipe frumoase impreuna...o sa-mi organizez timpul altfel, sa pot face macar cate putin din fiecare lucru pe care il am de facut...restul, s-or face ele candva.....o sa am timp sa colorez iar si sa fac curse de trenuri pe mocheta cu drumuri din camera lui...o sa am timp sa stau mai pe indelete de vorba cu sotul meu, macar o jumatate de ora pe seara...o sa-mi schimb play-listul telefonului, actualmente zgomotos, intr-unul pentru sufletul meu...clar n-o sa lipseasca Garou- Belle , o sa fac o prajitura buna si o sa ma tund suchiu iar...o sa vorbesc cu bebe mai mult...o sa ma uit mai frumos la o portocala pe care o vomit instantaneu si n-o sa mai balesc la Mc'Puisor si la sunca cu mustar....decat putin si rar...CROSS MY HEART!!!
   Si pentru ca sunt datoare cu Craciunul nostru, cu micile noastre bucurii, iata cateva dovezi: