joi, 14 iunie 2012

Mama lor de corporatii si de task-uri....

       Dupa ce m-am hotarat sa-mi iau inima in dinti, dis de dimineata, si sa o iau catinel catinel catre birou, cu capul plecat si impovarata de ideea ca de saptamana viitoare va trebui sa fac asta zilnic, impotriva dorintei mele, cu sufletul smiorcaindu-se si cautand motive care sa ma mai lase langa copilul meu pentru o vreme, asa cum am fost si pana acum....si nu, nu pentru ca vreau un copil sub fustele mamei o viata, ci pentru ca il iubesc mult si mi se pare firesc sa-i acord mult mult mult timp si atentie....deci, dupa toate angoasele mele...m-au lovit in moalele capului....am bifat biroul, hartiile, noutatile si vechiturile, toate treburile urgente, caci toate sunt intotdeauna urgente, mereu foarte urgente....dar la urgenta mea ca vreau sa ma stropesc cu Stefan cu noul nostru pistol de apa se gandeste oare cineva?....dupa toate astea, am intrat intr-un supermarket sa cumpar trei ciuperci si alte cateva nimicuri sa-mi hranesc familia acasa....si ma asez la casa gandindu-ma cu ce sa mai combin ciupercile in binecunoscutul meu prieten de nadejde, wok-ul....si iau si din aia si din aia, sa fie bun, sa nu fie rau, parca ar merge si putin cimbru, putin busuioc, asezonam cu putin zahar candel....cand deodata, ma loveste.....
       -"Auzi, fata, sheruim copanele?"
       -"Sigur, mananc eu jumate si tu jumate. platim cu Visa, luam si un iaurt si il manacm amandoua.."
Dau sa intorc capul, desi stiam ce voi vedea....doua domnite bine imbracate, sau cel putin asa credeau ele, de 1 metru 50 de la natura, dar cel putin 1, 80 de la tocurile impresionante, angajate ale unei banci din apropiere, care iesisera sa ia pranzul....un copan sheruit si un iaurt care probabil urma sa se scurga pe vreun dosar al vreunui amarat ce incearca sa ia un credit pe viata... Si brusc mi-am amintit de Bazar Bizar al lui Radu Paraschivescu, carte care stiu ca m-a amuzat copios la vremea ei....si mi-am mai amintit ca detest corporatiile si ce ii obliga ele pe oameni sa devina...calculele contabile si task-urile niciodata duse la bun sfarsit....
         M-am scuturat, am platit repede cu marutisul meu si am fugit mancand pamantul...mi-am amintit ca vreau sa fiu acasa cand se trezeste goanga dintoasa pentru ca vreau sa sheruim povesti despre cum va arata tortul lui duminica si sa punctam task-ul pentru dupa amiaza....afara la soare, pe tobogan si la Miki.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu