Seară de seară, pe lîngă răsfoitul, lecturatul, re-lecturatul, spusul pe dinafară al unor povești clasice, dintre care primul loc îl ocupă detașat Pisicile Aristocrate, în ultimul timp, in lista noastră s-a strecurat o poveste noua, cu care ne obișnuim și care devine obișnuință și pe care , poate, odată o vom pune pe hîrtie....
Ștefan....Mami, unde e bebe? Arata-mi!
Eu......E la mine in burtică. Uite, pune mîna.
Ștefan.......Unde? Nu văd....Aici? Mami, pune păturica sa fie cald.
Eu....Bebe e bine acolo, fara păturică...Și tu ai fost acolo, nu de mult...
Ștefan....Da? Cînd?
Eu...Acum 3 ani, cand Doamne Doamne a crezut că mami si tati au nevoie de un pui lînga ei...Uite, acum, iar s-a uitat la noi și a văzut că tu ai putea să te descurci minunat ca frate mai mare...Poți să mă ajuți sa am grijă de bebe?
Ștefan.............Da, dar cred că eu pot singur....
Eu....Sigur, poți și singur, mami doar te ajută cand o să ai nevoie...Ți-ar plăcea sa ai un frățior sau o surioară?
Ștefan..........Vreau băiețel și fetiță...
Well....mi-a spus cineva, odată, să asculți vocea copilului pentru că ea întotdeauna spune adevărul, asta doar dacă vrei să-l asculți, să-l auzi....așa că...așteptăm provincia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
marți, 27 noiembrie 2012
joi, 15 noiembrie 2012
Frumos, frumos, mult frumos...printre vreascuri
Azi fac o retrospectiva a ceea ce-mi zbarleste simturile in ultimul timp si chiar si a ceea ce ma impinge sa judec si sa rad, sa nu inteleg....dar sunt atat de impacata cu asta, inca n-o sa ma mustruluiesc prea aspru...
Pare masochist faptul ca mi-au venit ideile astea in timp ce lucram cu sarg si fara sovaire la o traducere a raportului Partidului Comunist Chinez, raportul Dumnezeului pe pamant, al lor, al celor care conduc lumea din spatele unor munti de bani, al celor care arunca intr-un plic luna de luna si la gura lu' famelia mea, mare in devenire, cativa verzisori sa prajesc o ceapa la copilasu' meu in ceasul serii....Pierduta printre randuri in care bolboroseam despre importanta vitala a unei economii bazate pe factorul uman care deriva din munca depusa , fara sovaire, pe altarul partidului care trebuie conservat intr-o umbra de vindecare a nevoilor date de armata populara care si ea, la randul ei, apara , fara sovaire, intru binele conducatorilor pudrati si coafati special pentru evenimentul numarul 1 mondial......... huuuuuu, sa expir ca ma sufoc, mi-am amintit, de fapt,m-am contopit in frumosul care ma incearca de ceva vreme....Si am dat drumu' la asta...
http://www.youtube.com/watch?v=KUXGVfmrEN4
...apoi m-am uitat minute in sir la o fotografie....la asta....
....mi-am amintit de comicul situatiei din metrou, zi de zi, dimineata de dimineata, cand nu pot sta cu ochii in cartea mea...am ajuns la Conjuratia Imbecililor....dar visez inca cu ochii deschisi la Umbra vantului a lui Zafon...pentru ca privirea imi este atrasa de.....
....apoi am gasit preocupare in familie pentru Craciun....abia astept sa iasa asta....
....si in final mi-am mangaiat pantecul in care creste acum o noua viata...Si asta a fost portia de frumos azi...ha,ha a iesit soarele afara si da culoare frunzelor aramii....
Sa incheiem corespunzator, inainte de a reveni la bunastarea globului odata cu alegerile prezidentiale din Marea Republica, mama noastra a tuturor......
http://www.youtube.com/watch?v=P4HaX6v04fU&feature=related
Pare masochist faptul ca mi-au venit ideile astea in timp ce lucram cu sarg si fara sovaire la o traducere a raportului Partidului Comunist Chinez, raportul Dumnezeului pe pamant, al lor, al celor care conduc lumea din spatele unor munti de bani, al celor care arunca intr-un plic luna de luna si la gura lu' famelia mea, mare in devenire, cativa verzisori sa prajesc o ceapa la copilasu' meu in ceasul serii....Pierduta printre randuri in care bolboroseam despre importanta vitala a unei economii bazate pe factorul uman care deriva din munca depusa , fara sovaire, pe altarul partidului care trebuie conservat intr-o umbra de vindecare a nevoilor date de armata populara care si ea, la randul ei, apara , fara sovaire, intru binele conducatorilor pudrati si coafati special pentru evenimentul numarul 1 mondial......... huuuuuu, sa expir ca ma sufoc, mi-am amintit, de fapt,m-am contopit in frumosul care ma incearca de ceva vreme....Si am dat drumu' la asta...
http://www.youtube.com/watch?v=KUXGVfmrEN4
...apoi m-am uitat minute in sir la o fotografie....la asta....
....mi-am amintit de comicul situatiei din metrou, zi de zi, dimineata de dimineata, cand nu pot sta cu ochii in cartea mea...am ajuns la Conjuratia Imbecililor....dar visez inca cu ochii deschisi la Umbra vantului a lui Zafon...pentru ca privirea imi este atrasa de.....
....apoi am gasit preocupare in familie pentru Craciun....abia astept sa iasa asta....
....si in final mi-am mangaiat pantecul in care creste acum o noua viata...Si asta a fost portia de frumos azi...ha,ha a iesit soarele afara si da culoare frunzelor aramii....
Sa incheiem corespunzator, inainte de a reveni la bunastarea globului odata cu alegerile prezidentiale din Marea Republica, mama noastra a tuturor......
http://www.youtube.com/watch?v=P4HaX6v04fU&feature=related
vineri, 2 noiembrie 2012
Eu vs. Fashion
Iubesc toamna asta mai mult decat oricand, imi place ca ploua, ca s-au aramit frunzele copacilor, ca bate vantul, ca e un covor multicolor peste tot pe jos, ca punem plapuma pe noi si ca ne imbratisam mai mult, ca stam in casa si desfasuram activitati care mai de care si poate pe toate deodata si as mai putea adauga inca pe atat de multe ca-uri, dar.....asta doar eu cu mine si cu ei, in rest....dimineata nu am avut timp sa ma uit pe fereastra la frunze si la veverita jucausa din curtea interioara pentru ca ma chema un prieten mai vechi, il/o(habar n-am) cheama Max Mara, apoi de activa ce sunt in bransa, n-am facut cativa pasi ca striga dupa mine disperat si Versace, apoi ca intr-un labirint din care nu reuseam nici chip sa gasesc scaparea, m-a prins de mana Eremenegildo Zegna si apoi, epuizata doar de ideea in sine, am cazut lata intr-un botique stilat de pe Calea Victoriei, plin ochi cu sosoni si ciubote de sute si mii de euro safteaua.....
S-o luam cu inceputul...a fost odata, undeva prin iarna trecuta, una bucata toala, respectiv geaca de puf de gasca rara, cu blana de miel schingiuit la taiere, cu functii duble si genti de depozitare in dotare, in winter collection-ul din mid-winter-ul last year-ului, dupa cum mentionam mai sus, care a atras-o pe o doamna si care timp de un an n-a mai avut liniste ca nu a posedat asa ceva...Doamna mi-e stapana, iar eu sclava ei, daca nu inca, ma transform cat de curand, oricum, freamata de vreo 3 luni incoace si gurita nu-i mai tace ca sa cautam geaca cu pricina, care trebuie sa fie lunga si bleumarin, puful sa nu fie prea mult si nici prea putin, iar culoarea gentii de depozitare a toalei sa fie in contrast cu toala....pfffffffffff....Si tot de vreo 3 luni incoace, precum Miorita din balada cu pricina, ma zbat si dau din coate sa gasesc cojocu'...si suna la Roma si suna la Verona si suna la Milano, la Bucarest, Tokyo, Shanghai, calculeaza diferente de fus orar, incearca si la New York(asta-i ultima gaselnita) si preseaza mapamondul sa-i gaseasca cucoanei UNICA geaca din lume care i-ar putea tine vreodata de cald...Nici chip, se da ca painea calda si nici nu-i decat vreo 800 euro bucata....ei, na niste firfirei, acolo, doar ca collection-ul de anul trecut cica nu da bine sa se repete si anul acesta....Mid winter-ul asta e altfel decat anul trecut, e cu geci mai scurte si mai chinchi, ceva mai scumpe pentru ca breteluta de la talie asigura protectie extra si senzatie de prospetime dupa ce consumi usturoi din plin la masa de pranz...Nu e bine, nu vrem mai scurte, noi o vrem pe aia de anul trecut, sa fie lunga si bleumarin si cu geanta....poate o mai au totusi la Verona unde a fost zarita de papparazzi in august anul acesta, insa, desi a fost data in urmarire generala, n-a fost sa fie, ne-a scapat....Sun totusi la Verona sa gasesc fugara, ma chinui putin cu o doamna care-mi rostea la infinit ca parla inglese just few....spre mai deloc....nu se poa' cucoana....rezolvam, tu parleste in italiana ca eu iti turui in engleza, sau rumena sau cineza, numa' da-ne pufoaica sau ne ai pe constiinta cat de curand.....NU, n-a fost chip nici asa.....Cu lacrimile siroind din ochii mici si migdalati ai pretenei, dam sa iesim din povestea fara final, deschid usa magazinului Max Mara, pasesc pe trotuar, iau o gura de aer proaspat dau sa fac un pas si aud....Ana, vino, am vazut ceva....am inghetat, a trebuit sa ma intorc, acum ma gandesc..trebuia sa-i spun ca sunt superstitioasa, ca eu nu ma intorc niciodata din drum....intram , de, doamnele din magazin, singurele care cred ca pasesc vreodata pe acolo, vreo 6 la numar, intr-un magazin unde cred ca au intrat 6 persoane de cand a luat el fiinta....sar din nou pe noi sa ne mai ajute putin, poate poate golim vreun card de cateva mii de euro sa mananca si gura lor luna asta vreun comision....probam vizoni, fulare din casmir veritabil, manusi din oaie bearca, pantofi tip barbatesc, cool, nu alta, dintr-o piele atat de rara incat nici ele nu-si mai aduceau aminte carui mamifer ii apartine, dar erau de exceptie pentru ca era 4560 Ron perechea.....ceea ce ii facea relativ accesibili.....si la indemana...NU, niciunul dintre aceste produse nu erau geaca noastra careia ii mai inchinam un imn si pentru care inca mai stoarcem o lacrima....Dau buzna afara din magazin si aproape ca alerg catre masina si incui zavorul sa blindez geamurile si sa ma ascund jos jos jos sub scaunul din fata, sa-mi pun mainile la urechi si sa ma intorc la birou....Nu , nu e masina mea, nu am cheile, e a stapanei, care odata smulsa din bratele calde si tandre ale lui nenea asta Max sau Mara sau whatever his/her name is, face doi pasi si-l vede pe Dumnezeul curelelor si al gentilor si al altor toale...VERSACE...sar peste episod...chinuitor,,,caldura mare in magazin, 5 produse intr-o incapere de 200 m patrati, 5 produse care costau cat toata averea mosilor si stramosilor familiilor noastre la un loc, oglinzi peste tot, intorc capul si-mi surprind privirea....palida, ma uit la ciubotele mele ponosite in valoare de doar cativa zeci de lei, la parpalacul meu adorat, cadou de la sotul meu...un sot lame-type care-mi face cadouri ieftine si care pariez ca va ridica o spranceana diseara cand ii voi spune ca iar mi-am petrecut ziua la Max Mara....intrebandu-ma daca este vreo banca, vreun Minister sau vreo alta institutie pe unde, de altfel, ar trebui sa fac treaba dimineata...da, dragul meu, este Ministerul Frumusetii....dar de unde sa stii tu toate astea???
Eram lihnita de foame, leoarca de obseala, dar am gasit o ultima bucata de putere sa-l vizitam si pe Zegna....unul pe care, infiorator, dar il mai cheama si Ermenegildo....Ermenegildo.....patetic....unde nu mai stiu ce s-a intamplat, mi s-a rupt firul....am ramas doar in dreptul geamului , ca un copil, aproape cu nasul lipit cautand cu privirea frunze aramii pe strada...dar NU....frunzele acolo, in lumea asta, pe susaua centrala pe unde trece burghezia, sunt adunate repede, facute gramezi si aruncate in tomberoane...mama lor de frunze......
THE END....CAT E CEASUL? LA NOI E 3, CRED CA AU DESCHIS SI LA NEW YORK, MA DUC SA DAU UN TELEFON...ALO, MAX MARA??? NICE TO MEET YOU....YOU ASSHOLE!!!!!!!!
S-o luam cu inceputul...a fost odata, undeva prin iarna trecuta, una bucata toala, respectiv geaca de puf de gasca rara, cu blana de miel schingiuit la taiere, cu functii duble si genti de depozitare in dotare, in winter collection-ul din mid-winter-ul last year-ului, dupa cum mentionam mai sus, care a atras-o pe o doamna si care timp de un an n-a mai avut liniste ca nu a posedat asa ceva...Doamna mi-e stapana, iar eu sclava ei, daca nu inca, ma transform cat de curand, oricum, freamata de vreo 3 luni incoace si gurita nu-i mai tace ca sa cautam geaca cu pricina, care trebuie sa fie lunga si bleumarin, puful sa nu fie prea mult si nici prea putin, iar culoarea gentii de depozitare a toalei sa fie in contrast cu toala....pfffffffffff....Si tot de vreo 3 luni incoace, precum Miorita din balada cu pricina, ma zbat si dau din coate sa gasesc cojocu'...si suna la Roma si suna la Verona si suna la Milano, la Bucarest, Tokyo, Shanghai, calculeaza diferente de fus orar, incearca si la New York(asta-i ultima gaselnita) si preseaza mapamondul sa-i gaseasca cucoanei UNICA geaca din lume care i-ar putea tine vreodata de cald...Nici chip, se da ca painea calda si nici nu-i decat vreo 800 euro bucata....ei, na niste firfirei, acolo, doar ca collection-ul de anul trecut cica nu da bine sa se repete si anul acesta....Mid winter-ul asta e altfel decat anul trecut, e cu geci mai scurte si mai chinchi, ceva mai scumpe pentru ca breteluta de la talie asigura protectie extra si senzatie de prospetime dupa ce consumi usturoi din plin la masa de pranz...Nu e bine, nu vrem mai scurte, noi o vrem pe aia de anul trecut, sa fie lunga si bleumarin si cu geanta....poate o mai au totusi la Verona unde a fost zarita de papparazzi in august anul acesta, insa, desi a fost data in urmarire generala, n-a fost sa fie, ne-a scapat....Sun totusi la Verona sa gasesc fugara, ma chinui putin cu o doamna care-mi rostea la infinit ca parla inglese just few....spre mai deloc....nu se poa' cucoana....rezolvam, tu parleste in italiana ca eu iti turui in engleza, sau rumena sau cineza, numa' da-ne pufoaica sau ne ai pe constiinta cat de curand.....NU, n-a fost chip nici asa.....Cu lacrimile siroind din ochii mici si migdalati ai pretenei, dam sa iesim din povestea fara final, deschid usa magazinului Max Mara, pasesc pe trotuar, iau o gura de aer proaspat dau sa fac un pas si aud....Ana, vino, am vazut ceva....am inghetat, a trebuit sa ma intorc, acum ma gandesc..trebuia sa-i spun ca sunt superstitioasa, ca eu nu ma intorc niciodata din drum....intram , de, doamnele din magazin, singurele care cred ca pasesc vreodata pe acolo, vreo 6 la numar, intr-un magazin unde cred ca au intrat 6 persoane de cand a luat el fiinta....sar din nou pe noi sa ne mai ajute putin, poate poate golim vreun card de cateva mii de euro sa mananca si gura lor luna asta vreun comision....probam vizoni, fulare din casmir veritabil, manusi din oaie bearca, pantofi tip barbatesc, cool, nu alta, dintr-o piele atat de rara incat nici ele nu-si mai aduceau aminte carui mamifer ii apartine, dar erau de exceptie pentru ca era 4560 Ron perechea.....ceea ce ii facea relativ accesibili.....si la indemana...NU, niciunul dintre aceste produse nu erau geaca noastra careia ii mai inchinam un imn si pentru care inca mai stoarcem o lacrima....Dau buzna afara din magazin si aproape ca alerg catre masina si incui zavorul sa blindez geamurile si sa ma ascund jos jos jos sub scaunul din fata, sa-mi pun mainile la urechi si sa ma intorc la birou....Nu , nu e masina mea, nu am cheile, e a stapanei, care odata smulsa din bratele calde si tandre ale lui nenea asta Max sau Mara sau whatever his/her name is, face doi pasi si-l vede pe Dumnezeul curelelor si al gentilor si al altor toale...VERSACE...sar peste episod...chinuitor,,,caldura mare in magazin, 5 produse intr-o incapere de 200 m patrati, 5 produse care costau cat toata averea mosilor si stramosilor familiilor noastre la un loc, oglinzi peste tot, intorc capul si-mi surprind privirea....palida, ma uit la ciubotele mele ponosite in valoare de doar cativa zeci de lei, la parpalacul meu adorat, cadou de la sotul meu...un sot lame-type care-mi face cadouri ieftine si care pariez ca va ridica o spranceana diseara cand ii voi spune ca iar mi-am petrecut ziua la Max Mara....intrebandu-ma daca este vreo banca, vreun Minister sau vreo alta institutie pe unde, de altfel, ar trebui sa fac treaba dimineata...da, dragul meu, este Ministerul Frumusetii....dar de unde sa stii tu toate astea???
Eram lihnita de foame, leoarca de obseala, dar am gasit o ultima bucata de putere sa-l vizitam si pe Zegna....unul pe care, infiorator, dar il mai cheama si Ermenegildo....Ermenegildo.....patetic....unde nu mai stiu ce s-a intamplat, mi s-a rupt firul....am ramas doar in dreptul geamului , ca un copil, aproape cu nasul lipit cautand cu privirea frunze aramii pe strada...dar NU....frunzele acolo, in lumea asta, pe susaua centrala pe unde trece burghezia, sunt adunate repede, facute gramezi si aruncate in tomberoane...mama lor de frunze......
THE END....CAT E CEASUL? LA NOI E 3, CRED CA AU DESCHIS SI LA NEW YORK, MA DUC SA DAU UN TELEFON...ALO, MAX MARA??? NICE TO MEET YOU....YOU ASSHOLE!!!!!!!!
luni, 29 octombrie 2012
I'm cultural....
...sau altfel spus, am trecut de la bucatarie si tavile atat de dragi sufletului meu, formele de briose sau posh-urile pentru creme..la lectura...putina, e adevarat, dar suficienta cat sa-mi linisteasca setea de citit. Coincidenta face, sau nu, caci, uit mereu, eu nu cred in coincidente, sa fi procurat multe carti in ultimul timp, ceea ce nu se mai intamplase de multa vreme, iar pe mare parte dintre ele le-am "inghitit" dintr-o data....M-am abatut de la top 10-ul dintr-o postare anterioara...dar raman interesata de multe titluri de acolo, si am ajuns in alta parte...Am infulecat pe nemestecate "Calatorie intr-un picior" a Herthei Muller, "Portret in Sepia"-Isabel Allende, "Imparatul Mustelor"-Golding(care a fost o mare dezamagire pentru mine, nu cartea, ci momentul lecturii...as fi reactionat pozitiv la cartea asta daca o citeam acum 8-10 ani), o istorie a Tibetului, interesanta, o alta pespectiva asupra lui Dalai Lama, cam subiectiva ce-i drept, tinant cont ca am luat-o de pe raftul celui care-mi da "painica" sa bage familia la burtica, luna de luna....Acum plimb dupa mine "Dans dans dans"-Murakami si-mi face mare placere s-o citesc...merge cu vremea de afara, asa-mi da mie impresia....astea toate, evident , in statiile de metrou sau cand mai am in timpul zilei cateva clipe libere, in rest, raman o eterna consumatoare de Peter Pan, Povestea Jucariilor, 101 Dalmatieni, Soricelul de zapada, o vasnica cautatoare de ursuleti panda prin toate cartile din casa sau o vesnic neplictisita de a vedea aceleasi imagini, de cel putin 1 an incoace, din Pinocchio, clasicul lui Disney....
Si nici nu-i rau...printre episoade de voma a la Tatanu, oboseala acumulata, lipsa de somn si treaba care niciodata nu se termina, o carte buna langa copilul tau e ca o melodie de jazz ascultata in semintuneric, la lumina lumanarilor, cu cel mai aromat ceai pe masa si cele mai pufoase perne in care sa te afunzi alaturi de omul drag sufletului tau.....
http://www.youtube.com/watch?v=SNk1HcZd-R0&feature=related
Si nici nu-i rau...printre episoade de voma a la Tatanu, oboseala acumulata, lipsa de somn si treaba care niciodata nu se termina, o carte buna langa copilul tau e ca o melodie de jazz ascultata in semintuneric, la lumina lumanarilor, cu cel mai aromat ceai pe masa si cele mai pufoase perne in care sa te afunzi alaturi de omul drag sufletului tau.....
http://www.youtube.com/watch?v=SNk1HcZd-R0&feature=related
joi, 11 octombrie 2012
Mo Yan got the Nobel Prize!!!
De mai bine de 1-2 ore, de cand stateam cu sufletul la gura sa vad cine castiga Nobelul pentru literatura anul acesta, de fapt, fie vorba intre noi, sa astept confirmarea ca va fi Mo Yan, citesc numai despre asta...si e ceva, un ceva ciudat care ma bucura tare..sa fie oare iar conexiunea cu China care se cam intrerupe lately, nu stiu de ce..pierd des semnalul, desi abonamentrul e platit.cu varf si indesat...Am trait momentul Gao Xingjian, cu ani in urma, un alt castigator al Nobelului, care a facut multe valuri, apoi s-a lasat tacerea, iar acum astept reactii noi, altele, poate aceleasi....Ceva ma face sa ma simt tare bine la auzirea acestei vesti....si sa recitesc Sorgul Rosu....si sa revad filmul regizat de Zhang Yimou...si sa, si sa.....
THIS MADE MY DAY!!!
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/sorgul-rosu
THIS MADE MY DAY!!!
http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/sorgul-rosu
luni, 8 octombrie 2012
Si m-am facut si mai frumoasa...
Daca in postul anterior in care vorbeam despre frumusetea garantata venita natural dupa o cura serioasa de zacusca, pui cu susan , porc cu sos dulce acrisor sau prajiturele cu nuci si cereale, ei bine, iata ca nu a fost doar o intamplare....mi-s din ce in ce mai radianta...a trecut inca un weekend, in care, gata, orice s-ar fi intamplat, dupa toate indatoririle zilnice, duminica seara urma sa radiez, cu o masca pe fata, naturala, facuta de mine, cremuita cu un unt de corp frumos mirositor, iar unghiile erau pe cale sa fie manichiurite perfect si date cu rosu, unul pe placul meu, dar de data asta nu unul provenit de la bulion, ci chiar dintr-o sticluta magica....
....Rezultatul?
..dar in timp ce le faceam, ma gandeam cum sa ma organizez sa termin pentru a da si cu rosu pe unghii..
Timpul se scurgea, copilul necesita diverse, eu insa...
..ma ocupam de un rosu intens...iar era de la bulion....speranta murea usor usor....pana intr-un moment in care, copilul a adormit, soacra m-a ajutat sa strang si am zis, gata, asta este momentul...nails, here i come....insa am dat peste o postare a Laurei Sava si am sarit ca arsa si am ajuns ca hipnotizata in bucatarie unde am deviat iar de la subiect...
...din ultima suflare a dorintei mele de infrumusetare a iesit un clafoutis de pere si banane....
Darrrrrrrrrrrrr...manichiura a fost facuta tarziu in noapte...fara rosu, am adormit pe jos, langa copil si n-a mai fost timp si de rosu...noroc ca mi-am spalat parul....rosu ..azi..sigur...sau....
....Rezultatul?
Timpul se scurgea, copilul necesita diverse, eu insa...
Darrrrrrrrrrrrr...manichiura a fost facuta tarziu in noapte...fara rosu, am adormit pe jos, langa copil si n-a mai fost timp si de rosu...noroc ca mi-am spalat parul....rosu ..azi..sigur...sau....
vineri, 5 octombrie 2012
Zile libere, frumusete garantata!!!
Pentru ca s-au implinit 63 de ani de la proclamarea marii Republici care da la gura lu' copilasu' meu sa manaca si el, am primit cateva zile libere, bune, frumoase, neasteptate, pentru care nu stiam cum sa trec mai repede pe hartie planuri peste planuri, sa nu uit ceva, sa fac nefacute, sa ma ocup si de mine si de ei, sa trag aer in piept si stau mai mult la orizontala, sa citesc, sa zburd mult cu copilul in parc..sa....sa...sa....Sa ajung la dna. Gabi sa-mi umble putin la breton ca a crescut prea mult si sa-mi mai cioparteasca putin firele rebele, sa-mi fac manichiura si pedichiura ca sa pot simti din nou fiorii frumusetii exterioare care sa imbete privirea sotului, sa execut niste exercitii cu greutatile la maini si la picioare ca sa intru din nou in cateva perechi de pantaloni preferate, astfel incat sa pot trage si fermoarul, sa cos frumos fetele de perne din living pentru a redecora canapeaua cu albastrul meu preferat..sa...sa...sa...
Rezultatul:
...acesta este bretonul asimetric, proaspat tuns, coafura noua, rezista chiar si la Londra....pe cel adevarat l-am executat eu, cu foarfeca de la bucatarie, cu care tai pungile si altele care nu se rup usor...
...aici e manichiura si putin in fundal se zareste si pedichiura, impecabile, lucioase, colorate, cu stelute, asa cum place mie sa vad prin metrou...a fost de lucru, nu gluma, de, baba sufera la frumusete...pe cele adevarate le-am taiat tot cu unghiera, in graba, zicand ca intotdeauna, lasa, e timp in weekend...
..sa se vada bine si pedichiura, sa nu ziceti ca am exagerat...
...reprezentare perfecta a unor abdomene si a unor coapse bine lucrate, cu toate cele patru greutati atarnate de maini si de picioare, fructificate intr-o zacusca care topeste grasimile vazand cu ochii....Cat despre exercitiile in sine, discutam alta data...
...imaginea odihnei la orizontala....am facut yoga si pilates si iesit o budinca de paste cu crema de vanilie, scortisoara, coaja de lamaie si portocala de m-am umplut toata de zen.....
..si ca sa nu ziceti ca nu m-am organizat bine si ca n-am avut timp si pentru pernele albastre, iata....mission accomplished...albastre se facura....
Cert este ca familia a fost fericita, s-au golit cratitele, cu copilul am zburdat, ne-am jucat si am facut mai multe progrese decat mi-as fi imaginat, Republica s-a proclamat, gura lu' copilu si-a lu' sotu' au mancat...Ce sa-mi mai doresc??? E suficient pentru sufletul meu....
P.S: era sa uit..de citit chiar am citit, abatandu-ma cu gratie de la lista de 10 carti pe care trebuie sa le citesc curand, evident...pentru ca nu le am, pentru ca nu le pot achizitiona, pentru ca astept umila sa-mi fie imprumutate de prieteni etc....Am citit/inca citesc Pilea -Curzio Malaparte..o carte care-mi place mult, destul de dura, dar bine alcatuita...si am citit Calatorie intr-un picior-Herta Muller, o carte interesanta, doar daca sunteti intr-o stare de alienare sau tindeti catre absconsuri si vreti sa intelegeti neintelesul, dar una peste alta...o carte bunicica...O sa incep Isabelle Allende-Portret in sepia, nu stiu de ce, cred ca o sa fie pe gustul meu....revin cu recenzia....Am incercat Etruscul-Waltari, dar nu-i pentru mine, nu acum...nu, clar nu merge nici cu zacusca, nici cu pui cu susan, nici cu cookies-uri cu nuci si cereale...Nu, cred ca mai trec ani si experienta pana la Etruscul.
Rezultatul:
Cert este ca familia a fost fericita, s-au golit cratitele, cu copilul am zburdat, ne-am jucat si am facut mai multe progrese decat mi-as fi imaginat, Republica s-a proclamat, gura lu' copilu si-a lu' sotu' au mancat...Ce sa-mi mai doresc??? E suficient pentru sufletul meu....
P.S: era sa uit..de citit chiar am citit, abatandu-ma cu gratie de la lista de 10 carti pe care trebuie sa le citesc curand, evident...pentru ca nu le am, pentru ca nu le pot achizitiona, pentru ca astept umila sa-mi fie imprumutate de prieteni etc....Am citit/inca citesc Pilea -Curzio Malaparte..o carte care-mi place mult, destul de dura, dar bine alcatuita...si am citit Calatorie intr-un picior-Herta Muller, o carte interesanta, doar daca sunteti intr-o stare de alienare sau tindeti catre absconsuri si vreti sa intelegeti neintelesul, dar una peste alta...o carte bunicica...O sa incep Isabelle Allende-Portret in sepia, nu stiu de ce, cred ca o sa fie pe gustul meu....revin cu recenzia....Am incercat Etruscul-Waltari, dar nu-i pentru mine, nu acum...nu, clar nu merge nici cu zacusca, nici cu pui cu susan, nici cu cookies-uri cu nuci si cereale...Nu, cred ca mai trec ani si experienta pana la Etruscul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)