Eu, omul fara nervi, azi vreau sa ucid....sa ucid si ultima speranta ca vreodata, in viata asta sau in viata de apoi, cineva nu va da cu bormasina sau cu ciocanul, cu batatorul sau cu flexul in apropierea creierilor mei, de altfel aerisiti si proaspeti in fiecare dimineata.....Ma declar o calma si o rabdatoare prin definitie, cu exceptii, na, dar azi vreau sa ucid sperata, sa-i tai jugulara si s-o ingrop adanc..asta ca sa nu vreau sa ucid pe bune...De trei luni incoace bormasina nu le tace..sub geanul meu nu-i verdeata si nu-s flori, sunt frunze ingalbenite multe, pe care eu le ador, dar tanti le ia repede cu matura si le pune la gunoi, sa vedem bine covorul de colturi de paine si oasele de pui aruncate de pe la geamuri, scutece folosite si tampoane agatate in pom..Nu, sub geamul meu sunt cateva borduri si doua trotuare amarate pe care n-ai niciodata loc sa treci, care trebuie schimbate....cu multa ravna si pricepere, cu multe macarale si zguduieli, cu multe injuraturi si urlete catre colegul de breasla care infuleca cotorul de parizer cu daraba de ceapa sa aiba putere sa dea mai departe cu masinaria.....Speranta ca vor pleca de aici, pe ea vreau s-o ucid azi.....
...dar si pe cea ca vecinul de la 7, vreodata va fi un puturos si ca nu va mai mesteri in casa peretii, tocurile, faianta, gresia, ori de cate ori pe vreuna din ele s-a pus un fir de praf, adica mereu....
...mai am o speranta, stiu ca ele mor ultimele, iar azi isi canta cantecul de lebada toate...ca vecinul de la 4 sa nu mai sparga lemnele de iarna pentru casuta lui de la tara...PE PALIERUL BLOCULUI, ....ca, zic si eu, d-aia are tara si curte, sa poata sari acolo aschiile, nu in ochii lu' copilu' meu si a lu' copilu' tau.....a, si daca mi-ar putea tine si mie usa la bloc cand vin precum capra cu "lapte-n tate, drob de sare in spinare, malaies in calcaies" de la piata, eventual si cu copilu/copiii dupa mine, i-as ramane recunoscatoare pe viata, m-as pune eu in fata aschiilor lemnelor lui nobile care trebuie taiate cu flexul in urechile mele si le-as lua pe toate in piept ca o eroina ce sunt....
...tare mi-as dori ca copchilasul meu micut, bombana lu' mama sa doarma si ea mai mult de 10 minute pe zi, intre reprizele vrednice ale vanjosilor masculi care trezesc in mine instincte animalice....
.....and she did.....but for how long???..cu degetul mic in gura, atarnata intr-un balansoar....o las acolo si baricadez ferestrele, dospesc ca un cozonac de cald in casa cu toate geamurile inchise, caci de le deschid, muzica de Strauss rasuna in urechile mele...
Gata...ma duc sa ma primenesc de inmormantare, azi imi iau ramas bun de la speranta si ma declar invinsa....tot ce-mi mai doresc azi e ca dupa-amiaza sa-mi fie lina si suava pe ritmuri de ciocan de snitele ale vecinei mele araboaice de deasupra.....si inchid capacul sicriului , arunc o crizantema peste sperante, iar maine o sa fiu alt om.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu