Am avut un vis azi-noapte, ceva ce m-a trezit transpirata si speriata in egala masura...Eu nu visez des, nu visez mai deloc, sau nu-mi aduc aminte ar spune gurile crezatoare in vise..o fi, nu stiu, numar pe degete visele mari pe care le-am avut vreodata, pe majoritatea punandu-le pe seama oboselii, a vreunui eveniment ce mi-a marcat ziua etc....Acum era atat de real si avea o motivatie...de trei zile citesc despre situatia unei familii care sta sub cerul liber cu trei copii, cel mai mic este o fetita de aproape 4 luni, o Violeta a mea, un ghemotoc bucalat, aproape inghetat de frig, care sta cu mama, tata si ceilalti doi frati intre niste cartoane si folii improvizate, sub cerul liber, in viscol si frig, undeva in spatele Guvernului, pe strada Lebedei...Am citit postari ale Bogdanei Dobre, apoi am fost la curent cu situatia lor si cu update-urile referitoare la cine si cum i-a putut ajuta...In vis , am fost la ei sa le duc de mancare si haine, iar fetita lor cea mica, m-a luat de gat si nu-mi mai dadea drumu'...I-am dat sa suga si am venit cu ea acasa, Stefan a venit la ea si mi-a zis sa nu o mai ducem inapoi, Violeta a inceput sa rada cand a vazut-o, dar m-am trezit....cu un sentiment de rahat si de neputinta..si n-am mai adormit...
Cine naiba sunt eu sa am atatea toale, obiecte, pereti caldurosi, geluri de dus, creme de branza, piept de pui sau cotlet de porc, rucole, fulgi de ovaz, cizme calduroase, Feisbuc, liste pentru Mos Craciun, copii sanatosi si un om deosebit langa mine, parinti aproape, prieteni si oameni cu care am ce discuta, rafturi pline de carti din care sa aflu si sa stiu daca vreau, troace, hantze, borcane cu dulceata, fructe in fiecare zi, un venit constant si lista poate continua....CINE?? Ca de gura pot fi rea, cu gandul nu gandesc mereu corect, nu-s vreo voluntara si nici la biserica nu-s in fiecare duminica prima la slujba? Dar noroc am cu galeata, de cand ma stiu....Ce este Violeta si nu este prichindica aia mica, ochi luminosi care au stat afara in bratele ma-sii acu doua nopti cand viscolea afara, iar eu stateam in patura si ma uitam la seriale politiste, iar copiii mei in plapumi dormeau ca puii de gaina? Si nu vreau sa aud nici macar gandul cuiva..pur si simplu nu vreau, stiu ca el exista, cum ca cine a pus-o sa faca copii daca stia ca nu are cu ce sa-i creasca..nici nu ma gandesc sa ascult asa ceva, pur si simplu n-am chef si refuz sa fac asta...Din ce am citit, sunt oameni simpli, dar sunt mereu impreuna, sunt copii frumosi si veseli, nu-s de-ai strazii, ci au avut ghinion...Stiu, sunt multe cazuri din astea, de unele auzim, de altele nu, uneori putem ajuta, alteori nu, exista dreptate si nedreptate, chiar si in cele mai mari drame, tot exista o predestinare, exista un ceva al fiecaruia care e pus deoparte...unii ochi vad asta, altii nu, unii vor sa vada, altii nu vor sau nu pot....
Inima mea azi e rupta in doua si, chiar daca o cos, se vede tigheleala...Atat, mai mult nu mai pot...
Povestea lor este asta....http://bogdanasblog.blogspot.ro/2013/11/facem-si-noi-ceva-si-inca-foarte-foarte.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu