Mommy and the women become only human...

Gata cu magia, cu blandetea, cu pasarelele ce zboara prin apartament, cu inimioare si zambete la orice ora cu miros de scortisoara ce ne-mbie seara de seara (poeta tot raman,no matter what)...Gata cu imbratisarile si soaptele dulci ale Dimulescului junior si cu ganguritul fetitei mov din familie...gata si cu vocea mea, cu rabdarea mea, cu gatul meu, cu puterile mele, cu imunitatea mea si cu starea mea de bine....Momente, care trec si vin...Magiei i-a luat locul starea de furie cu care ne delecteaza Stefan de ceva vreme incoace, cu crize de isterie si cu refuzul de a face orice, chiar daca il rogi frumos sau daca ii impui ceva...Se rupe din nou in bucati tusind si dandu-si sufletul din el, e plin de bube ("si de mucegai"....asta cu poezia e in sange, n-am ce-i face :)), da, loveste, apoi vine si-mi spune ca ma iubeste si ca vrea sa stau cu el...si ma-nmoi....Domnisoara mov e pe val, vin dintii, curg balele, roade oase, pietre daca ai, se smuceste, se-nvarteste, apoi cade in bratele mele si adoarme razand in bratele mele..si ma-nmoi iar....Si moale cum sunt, vreau sa fac ceva, cat de mic, vreau sa termin o cana cu ceai sau sa termin randurile astea, dar nu va fi cu putinta...Vreau sa iau o inghititura de paine, dar nu-i cu putinta nici asta, am o durere cumplita in gat, imi tremura corpul de stari febrile, vreau, draga Mosule, atat vreau, sa nu mai dea nimeni cu ciocanul, DOAR o zi , atat, una singura, sa treca repede weekend-ul in care Dimulescu meu cel mare nu-i acasa si suntem doar noi 3, bolnavi copti , cu toane, funduri ridicate si fete in perna sau cearceaf.
   Si, draga Mosule, hai odata cu Craciunul ala, cu zurgalai si luminite, cu casa plina si cutii de cadouri, cu muzica buna si oameni dragi, hai, Mosule, hai, taraste-ti ciubotele si pan' la noi...